Anonstiutoarea. Sau despre cate lucruri n-am habar

Politica. Politica-i o oala prea mare-n care fierb prea multe legume; unele se evapora, altele le iau locu'; mi se pare un motiv suficient sa nu-mi incarc hardu' cu numele celor la putere. Stiu, totusi, cine-i presedintele. Si am 5 stampile de vot pe buletin. Mai mult de-atat n-am de gand sa ma implic. Fashion. Desi mi s-a zis cum c-as avea apucaturi pitziponcesti. Nu, domn'e, ma confunzi, eu habar n-am care-s culorile sezonului primavara-vara 2009. Tendintele, nici atat. Stiu ca daca-mi place o culoare si ma prinde, o prind si eu; daca nu, nu. Daca m-avantajeaza ceva care-i out, nu tin cont; e mai important sa ma simt bine si sa ma pun in valoare decat sa arat ca dracu' in blugi foarte evazati, de exemplu (na, ca de astia am auzit ca-s in!). So, fashion's not my kind of shit at all. Asta nu-nseamna ca nu ma preocupa imaginea; insa-i cunosc limitele, si, mai ales, imi. Sport. No, stiu ca meciu' de fotbal are 2 reprize a cate 45 de minute; stiu cateva echipe si cativa jucatori; a avut rabdare cineva sa-mi explice si care-i faza cu offside-u'. Am auzit de Nadia si de Gabi Szabo. Stiu cum se fabrica pucurile-alea de la hochei, de cand ma uitam la "How it's made". Si mai am ceva informatii-n undita, de la frate-meu, pe care, v-am mai spus, il ajut sa-si faca bagaju' de pescuit uneori. Ma, da' cam atat. :-?? Nu poti comenta un meci cu mine, nu ma poti intreba de tehnici de...stiu eu?...natatie, habar n-am cine-i campion mondial la box si n-am urmarit Olimpiada. Pretty girlish, ati zice voi... Literatura. Acu' na, oi fi citit eu mai mult ca unii din voi, da' asta nu m-ajuta decat sa-mi dau seama cat de mult NU am citit. Istorie. Zicea un coleg de generala: "Dac-am auzit de Carol?! Da' ce, el a auzit de mine?!"... Geografie. Cand eram mica, stiam punctele cardinale; si cu asta am ramas. Imi amintesc ca la un moment dat am luat un 10 la geografie c-am recitat "La steaua" lui Eminescu. In rest, am copiat. Biologie. Desi-n generala am avut un prof super exigent, "Dodo" ii ziceam... Nici nu ne primea la ora daca n-aveam halat alb, curat, calcat, apretat. In care eu ma simteam ca un animal impaiat, ca tot veni vorba. De-nvatat, invatam cam toti la el, pana sa-nvatam specula; adica putin timp. Fizica. Am retinut legea aia a lui Ohm, de care v-am zis deja. E, si stiu ca 47 de kile e masa mea, nicidecum greutatea, caci greutatea este o forta, care se masoara-n newtoni (N), si care G=m*g, g fiind acceleratia gravitationala, g=9,8~10. Ho, nu va speriati, atat mai stiu... Deci tot nimic. Nu stiu franceza, desi maman e profa; nu stiu latina, si-am facut 3 ani de filo (si unu' de mate-info, da' asta-i alta poveste). Nu stiu informatica deloc, daca tot o adusei in discutie. Matematica. Chimie. Nimic. Sunt varza, credeti-ma pe cuvant. Si cu toate astea, gasesc mereu ceva de gandit, de spus, de scris. Si asta fara s-aduc in discutie cutremuru' (pe care oricum nu l-am simtit, ca dormeam), pe Sexy Braileanca, Magda, Iliuta, Nikita si-alte bullcrapuri d-astea dedeiste ;)) Na, Tzara, ti-a tras-o Diaconescu, e out dadaismu', faceti loc dedeismului! Traim in Romania si asta ne oftica. Tot timpul.

Twistere and shout

It's four in the morning. Deci azi. Tocmai mi-am facut un dus si m-am bagat in pat. Nici nu pot s-adorm, de rupta ce sunt. Si tastatura asta de la pda imi suprasolicita ochii miopi si precizia degetelor. E penala, da' macar stau intinsa. Lay, lady, lay, sa nu uiti cum e... De ce-am ajuns acu' juma' de ora acasa? Because... :-?? Si asa mi-am petrecut ieri-ul si o buna parte din azi... A, n-am zis cum?! Pai sa vedeti... M-am trezit pe la 11 sa beau cafeaua cu-al meu tata. Cafea la ibric, obligatoriu, ca-i da clasa celei filtrate. Buna. Tare. Stie tata ce stie. Ma rog, doar am apucat sa-i simt aroma cafelei, ca daddy uncool a si plecat. Ramasa nesupravegheata, m-am gandit sa-i trag un karaoke, sa eliberez traficu' in juru' blocului. Imaginati-ma-n pijama, ragand de zor "Diamonds And Rust". De-a dreptu' hilar. Ma rog, m-am mai dat pe mess, am mai sorbit din cafea, am mai behait putin si-am intrat in panica. Time wasn't on my side at all. Se facuse 12, nu mancasem, nu ma dusasem,nu-mi facusem bagajul, trenu' venea... Fuge timpu' asta ca Banel: mult si degeaba, ca eu tot nu ma-nvat minte sa nu mai las totu' pe ultima suta de metri... Sari, arunca hainele, fa patu', baga pantofii, inghesuie cosmeticele, nu uita cartile, fa-ti ordine-n camera, fa o pauza de tigara si treci la dus si la-mbracat, sa nu cumva sa ratezi cafeaua de la Academie, ca-i groasa daca nu semnezi condica... (Academia-i cofee-bar-ul, clubul, pubul, carciuma, bodega, terasa, Bamboo-ul, Laptaria, Hanul...the one and only-n pitorescul Motru) Ora 13:00. Academie. Cafea, Cola, 2 toast-uri. Amici, prietene, taifas, glume proaste, mistouri nesimtite (suntem apropiati, ne permitem :-j ), ramas bun. Fara pupat si-alte dulcegarii. Fare thee well. Just kiddin' ;)) 14:00 Ajuns acasa, dus bagaje in masina, luat insotitor, primit o limba pe nas de la cutzu' lui (cutza mea nici nu m-a bagat in seama), plecat spre Strehaia; condus eu, condus tare, condus bine. B-) Luat bilete, gasit locuri, urcat, pupat una bucata de tata, plecat. N-are rost sa insist ca vai, cat de greu am asezat bagaju' meu, ca deh, n-are rost. V-am zis doar ca sa stiti. Am nimerit vagon curatel. Si baia era mai ok decat cea de la academie. Placut. Oleaca de "Adio, arme", otara Family Guy, putintel Carling si-am ajuns. Mai usor mi s-a parut drumul decat traversarea strazii de langa gara; am trecut pe rosu, eu, care nu trec niciodata pe rosu; ma rog, era rosu la masini, ca trecere de pietoni canci; eh, adrenalina si-alti hormoni; not bad at all. Still, don't try this at home. 19:30. Eram acasa deja, deja ma pregateam sa plec. Pe la opt am ajuns la vestitii mei nepoti; misiunea era sa-i cumintesc si sa-i adorm. Am avut noroc, erau in toane bune, nu mi-au dat multa bataie de cap. Cel mare(aproape 13) si-a vazut de telenovela, iar Ghinda a redactat o traducere-n chineza a "Morometilor". La somn m-au fraierit amandoi; bebele a refuzat laptele si abia l-am convins sa-l schimb, iar telenovela lui Andrei s-a terminat dupa ora lui de culcare. E, sunt mai toleranta eu cand vine vorba de copii... Mai, si-acum urmeaza surpriza zilei: ce-am facut eu pana-n zori? Mi-am pregatit fratele pentru concurs. Ehee, olimpiezi, fratica, lucruri serioase... Vorbesc despre pescuit. Salau. La Darvari. www.lrs.ro . Dupa cum spuneam, am selectat twistere, le-am pus in cutii si cutiute, pe culori, le-am uns c-o chestie care-am uitat cum se numeste, le-am masurat, le-am comparat...10.000 de feluri de verde glitter mi-au imbogatit paleta de culori. Ei, apoi jigurile. 3 cu 1/8, 2 cu 3/4... La un moment dat o luasem razna cu atatea cifre, incepusem sa ma gandesc la "A Beautiful Mind" si-ncercam s-adaptez scenariul activitatii mele de masurat si cantarit fosti soldatei de plumb, martiri care s-au sacrificat pentru spinning... Au urmat mulinetele. Din fericire, doar doua. Dilema mare a fost cu firu'. "Sa-l pun pe asta? Da' parca celalalt e mai bun. A, si-l mai am si pe ala care se vede noaptea... Da' nu e cazul. Nu, cred ca raman la asta, asta, asta, asta... Nu-i bine, trebuie sa mai reduc din bagaj. E, las' ca reduc la altceva, nu la fire." Bun. Un drum pan' la boxa sa luam mingiocu', betele erau pregatite... Eu:Hai, du-ma acasa,ca-s rupta. Brother:Vii cu mine sa spal masina? Stii, e o spalatoriie chiar in drum spre tine... Eu: Pe care-o vei vedea si la-ntoarcere... B:Esti sigura? Na, eu ziceam sa ti-o arat, ca poate intr-o zi vei avea si tu masina si vei vrea s-o speli ;)) Eu: N-avea tu grija, mai e pan'atunci. Cand voi avea io masina, o iau sa facem dus impreuna :-j Deci du-ma-acasa, mai netramvai... Si-am ajuns la 4 fara un sfert. Vorba aia: "o viata am, nu vreau s-o dorm"...

:)

Paste fericit, iepuras generos si tot ce va doriti!

Mail catre Fat-Frumos

Dragul meu Fat-Frumos, Am facut rost de adresa ta de e-mail de pe site-ul zmeilor: www.buzdugane.ro. Am si patimit din cauza ca-ti vroiam id-ul; zmeii pusesera un virus exact in dreptul link-ului cu tine. Dar nu conteaza asta, Fat-Frumos, important e ca acum putem chatui cat vrem si nimic nu mai sta in calea pixelilor nostri! Fat-Frumos, vreau sa te vad! Stiu ca esti mare macho si-ti schimbi look-ul in functie de preferintele cosinzenelor, asa ca da-ti, te rog, un refresh si adauga-ma-n lista de mess! Id-ul meu este CO_SAN_GEANA. Sa-ti pui si-o poza la avatar si-un status mai posh, sa te recunosc, Fat-Frumos, si sa nu mai sarut broaste, ca m-am saturat de raiele lor virtuale! Poti sa-ti pui chiar parola la status: “Eu sunt Fat-Frumos, am palosu’ gros”… Si inca ceva, Fat-Frumos… Repara-ti softu’ la webcam, ca mi-au zis ilenele ca te vad cu pureci… Sau purecii sunt ai calului tau inaripat?! Si ca tot veni vorba de cal… Mai pune-te si tu-n tema cu ce-a mai aparut, ca Prince Charming din Londra are Mustang si Ferrari! Si daca tot iti iei si tu, nu le obosi prin gropile din Romania! Hai sa fugim in lume, Fat-Frumos, peste noua mari si noua tari, unde ne-o duce vantul! Dar grabeste-te, dragul meu, si hai sa cheltuim intr-o luna cat altii-ntr-un an! Da-mi add, Fat-Frumos! Si sa-mi trimiti niste poze, sa-ti fac si tie cont de Hi5; daca nu esti fotogenic, nu-i problema, ca ti le modific in Photoshop… BRB, Fat-Frumos. Acum trebuie sa plec in plm sa ma rapeasca zmeul… Sa dai click pe save sa ma recuperezi!

Curu' n-aduce fericirea

Mda, eu sunt aia... Eu sunt aia de-un metru jumate, care pana nu demult se plangea ca n-are cur si acum, ca-l am, as fi dispusa sa renunt la toate beneficiile lui. Pentru ca mie curu' nu mi-a adus fericirea. Timp de doi ani l-am rugat sa creasca, l-am rasfatat cu j'de mii de calorii, l-am mituit cu masaje si dansuri, si am avut grija de el ca de pantofii cu toc... Ei bine, acum e. Adica e mare. E bombat. E sexy. E senzual. So what?! Nu ma face fericita, nu atrage baietii ca un magnet, nu-mi face cartofi prajiti si nici macar cafea. Ba mai mult, perversu' dracu' ma baga-n belele. Adica ma baga-n campul vizual al cocalarilor. Si oricat de tentant ar parea, nu e deloc magulitor. A, si nu va speriati, promit ca e prima si ultima data cand vorbesc despre curu' meu (iar ale altora sunt si mai neinteresante, asa ca e ultimu' post cu si despre cur...uri). De ce sufar atat din cauza asta? Pentru ca era sa mi-o fur din cauza curului... Ba nu. Pentru ca chiar mi-am furat-o... Era o zi calda si noi (eu, E. si L. - fete) o asteptam pe R. la metrou la Unirii. Si curu' meu se labartase parca si mai mult (sau se dilatase?!)... Aici a intrat in scena cocalarul, care mi s-a adresat cu ''balerino'' si n-a rezistat tentatiei de a-mi atinge...cum ce?! Curul! Bun... Nimic deosebit pana aici, doar fusesem instruita sa ignor lipsa de bun gust (adevaru' e ca n-am curu' asa fain cum imi place sa cred). Dar scarbosenia cu infatisare umana a repetat gestul. Si sauvage cum sunt (de, olteanca, ce sa-mi ceri?!), am ripostat. Cum? Cu un sut in...cur, bineinteles, ca despre asta era vorba! Am primit si replica: idem. Si-o palma. Cam stearsa, ca bou' nu stia geometrie si n-a calculat bine unghiul. End of story. Concluzie: curu' n-aduce fericirea si, prin urmare, tin regim.

Diapers and rust

Teoretic, nu m-am dat in vant dupa copii dintotdeauna. Practic, cand s-a nascut Ghinda (nick-name-ul i se trage de la forma "pacului", cum zice el...si inca unu'), m-am mai inmuiat, in sensul ca l-as fi privit, pupat si smotocit toata ziua; ba chiar sufeream putin cand trebuia sa luam o pauza ca sa traga el un pui de somn. Nimic iesit din comun, cred. Recunosc ca, pana mai ieri, nu l-am avut in grija mai mult de-o ora, doua; si-n orele-alea ba dormea, ba era prea mic si nu descoperise gustul nazbatiilor. Acum, insa, are vreo doi ani. Aaaa, pardon, "doua". Varsta dificila, domn'e! Personalitate puternica a avut de cand e, dar, mai nou, putem incadra in profilul lui psihologic negatia. - Alexandru, papi ceva? - Nu. - Vrei sa faci caca la olita? - Nu. - Hai, facem nani? - Nu... Si partea proasta e ca nu-l poti pacali cu "Ma refuzi cu o supitza?", ca-l pronunta la fel de bine si pe "da". Ghinda imi spune "Jinji" si-mi cere "bobo" (bobo= pufuleti, sticksuri, alune, pufarine, cereale, prajitura, ciocolata si uneori chiar bomboane); daca n-am bobo, vrea "ut" (iaurt); daca n-am nimic, imi tranteste un "Peaca!" sictiros si face pe indiferentu'. Daca-l bag in seama cand e nervos, tipa, urla, tranteste, arunca jucarii-n toate partile si da din maini pana-mi invineteste vreun ochi sau imi sparge vreo buza; dar asta s-a-ntamplat demult. Acum il las in pace pana-i trece; uneori dureaza si zece minute... Cand ii trece, de obicei are cateva minute confesive: " China, fala, I-ia, utza, nu ite, pacu', mana, nashiu, bebe, mani, tati, casha, pup, ate, ena" (in traducere: Am chemat-o si pe Crina cand m-a scos Livia afara. M-am dat in leagan si eu n-am fost cuminte si m-am lovit la cap, la mana si la nas. Apoi m-am dus la mami si la tati, acasa; ei m-au pupat, sa-mi treaca si mi-au pregatit laptele. Eu mi-am cerut perna si-apoi nu mai stiu, cre'c-am adormit...). Trebuie sa mentionez ca si gesticuleaza foarte expresiv, un adevarat orator, ce sa mai incoa' si-n colo! Tz, cand am inceput sa scriu asta, vroiam sa va povestesc c-am schimbat cei mai puturosi doi pemparsi ever, fara masca de oxigen si fara manusi chirurgicale; si sa ma laud cu instinctele mele materne. Dar tot scriind, mi-am dat seama ca am lucruri mai importante de spus. Asadar, savurati "Zile cu Ghinda", comedie in cate acte vreau eu... Scena I, Actul I Decor: "camala" (camera) Personaje: Bebe, Jinji Recuzita: magnetei colorati (musai rosii, galbeni, albastri si verzi). Deci hai sa vedem daca stim culorile! Indicatii scenice: in prima faza, Jinji da de un magnetel galben. Jinji: Alexandru, cum e asta, galben? Bebe: Gaben. (urmatorul e rosu) Bebe: Oshiu. (a treia mana, pentru departajare, magnetel albastru plus magnetel verde) Jinji: Astia cum sunt? Bebe: Doua! Sah mat. Scena I, Actul II Decor: nu conteaza, televizor sa fie! Personaje: aceiasi Indicatii scenice: pe fundal se-aude o stire despre Becali: "Gigi Becali a fost arestat, in urma cu..." Ghinda: Cali... Jinji: Ce-ai zis, bebe? Ghinda: Cali. Jinji: Vai, Alexandru, da' nu-i frumos, dragule, sa vorbesti asa! E un cuvant urat, e prostie, sa nu mai spui, ca-i rusine... Ghinda (crescendo): Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali!... (me, loser again) Scena I, Actul III Decor: bucatarie; neimportant Personaje: Jinji, Ghinda si tac-s'u aka frate-meu (sa-i zicem Ta-Ta) Ta-Ta (catre Jinji): Intreaba-l ce face. In engleza! Jinji: /:) Hau ar iu? Ta-Ta (catre Ghinda): zii "fine" (fain) Ghinda: Fani (funny?!) :)) To be continued... A, si daca v-am amintit de copilarie si-aveti chef de-un cantec de leagan, delectati-va cu asta: http://www.youtube.com/watch?v=LrfSobWb8mY

Spring Habbits

Toata lumea are obiceiuri de primavara. Unii fac curatenia de primavara, altii shoppingul de primavara, altii isi iau concediu primavara sa faca excursii la munte sau sa se relaxeze-n casa bunicilor; si toate astea devin must-uri indeosebi in preajma Pastelui. Mie, insa, nu-mi vine de facut curatenie, eu nu ma simt atrasa de imbulzeala din magazine, vacanta am cand vreau sau cand se nimereste si n-am nostalgii a propos de casa bunicilor, c-au avut ai mei grija sa-mi impuna toate sarbatorile acolo, in timp ce gasca mea nu putea sa stea linistita nici o clipa, c-aveau de baut, de dansat, de fumat, de plimbat... Ei bine, dar exista ceva care, involuntar si invariabil, mi se-ntampla ori primavara, ori toamna: I fall in love, zing-boom (http://www.trilulilu.ro/mim0zika/d89b50b404e43e)... Si cum toamna lu' 2009 e hat, departe, si rabdarea nu e tocmai punctul meu forte, s-a-ntamplat. Cum ce?! M-am indragostit. :P Nu de tipul din metrou care citea Marquez, nu de pustiul de op'spe ani din blocu' alaturat (desi avea-ntr-o zi neste conversi foarte suiti), nu de tipul dichisit care-si bea cafeaua-n Centrul Vechi al Bucurestiului si nici macar de Clooney, de care ma-ndragostesc de fiecare data cand n-am de cine. Aici e spilu', ca am de cine. N-aveti voi treaba, mah, cine e, ce face, cum face; si nici macar daca e si el indragostit. Lasati dreacu' bullcrap-urile-astea concrete si concentrati-va pe partea emotiva, senzoriala. Probabil ca stiti (sau nu?!) c-a fost odata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o masina pe care si-o doreau toti muritorii; i se spunea "masina celor 190 de senzatii". Daca inca nu v-ati prins care este, nici nu meritati sa stiti. In fine, legatura cu-ndragosteala mea sunt tocmai cele 190 de senzatii pe care le-am descoperit cu norocosu'. Ar fi prea banal si boring, desigur, sa vi le-nsir cu bullets-uri si toate cele, ca pe ingredientele unei prajituri, plus ca-s prea egoista sa le-mpart cu voi, caci, daca vi le-as spune, s-ar crea un efect placebo cum ca le-ati simti si voi. V-am pus pe tava, totusi, una: misterul. V-ajunge, pana-ntalniti si voi asa un perfect guy. Pana una, alta, puteti sa v-apucati de curatenie, de shoppinguiala, de dat cu curu' pe munte sau de mancat placintele bunicii. Ah! Si nu ma invidiati, mai bine ziceti "Ptiu, sa nu-i fie de deochi!"... Epilog: Am avut si eu masina aia, doar ca, dupa douaj' de ani de existenta, i se mai estompasera calitatile si nu mi-a oferit toate senzatiile. Dar unele-au fost foarte puternice, gen frica: "Ete frana, e de forma!", "Ete zidu', ia viraj, daca poti, cand ai servo f**uta" sau "esti pe gheata si ai tractiune pe spate". Dar ce conteaza toate detaliile astea, cand te gandesti ca, la un moment dat, poti avea alte o suta nouaj' de senzatii, si ca le poate avea si cel care ti le genereaza tie?! Hmm... Ar fi 191 in cazul asta... :-?

N-ai titlu? N-ai subiect? Inseamna c-ai scris ceva...

Cred c-am avut o copilarie fericita; initial cuminte, mai tarziu razvratita si rebela. Ei bine, in perioada cuminte m-a pasionat putin fizica; am fost la olimpiezi (cum zicea o prietena), am luat note frumusele si-apoi am renuntat din cauza profului, care ne tinea cate 4-5-6 ore pe niste scaune rigide, cu 2-3 culegeri ponosite in fata, fara apa, fara mancare, fara tigari si fara pauze. Acest work-addicted, sa-i spunem, generic, Ciocan, si-a extins putin campul de lucru dincolo de legile fizicii. Ne-a spus, in repetate randuri, ca daca nu ne place materia lui, putem macar s-aplicam legea lui Ohm: "fii om cu mine ca sa fiu om cu tine". O alta chestie pe care-o auzeam des de la el e "ca-n materie nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma". Ma-ntreb ce-a fost acest post inainte sa se transforme; sau ce-am pierdut, inaintea metamorfozei. Desi nu-i materie. Am emotii, sunt timida si nu ma simt in stare sa dezvalui mai mult azi, asa ca mai bine lasati putin mazgaleala asta a mea si vedeti un film, puneti mana pe-o carte sau iesiti la o plimbare aux pieds cu niscai acorduri pretioase-n casti. Va recomand calduros some oldies, but goldies: "Oh, Brother, Where Art Thou?", "Jurnalul lui Adam si-al Evei" al lui Mark Twain si "Skateaway" de la Dire Straits. Enjoy! :)