duminică, iulie 26, 2009

Half-naked

Nu c-as vrea, da' se pare ca-s omu' jumatatilor de masura. Am jumatate din inaltimea unui om normal, sunt aproape slaba, am o tunsoare aproape bob, am unghiile pe jumatate lungi, ochii aproape migdalati... Nu pot afla de pe nici un site cum ar trebui sa ma machiez, ca am fata aproape ovala si buzele aproape egale, aproape in forma de inima, aproape... Pana mea, 's de nici un fel. Si-s aproape nervoasa. Si pe jumatate multumita de mine. Si habar n-am ce sa fac in jumatatea asta de ora aproape libera de care dispun; stau in fata aproape laptopului meu pe jumatate enervant si belesc ochii la chestia asta care-i aproape un blog. Sa nu ma (aproape) oftic?! Hai, ca ma duc sa ma uit in ce ma semi-imbrac la nunta. Nunta nu-i a mea, deci e full. Desi mie-mi va placea doar pe jumatate.

joi, iulie 23, 2009

Nu dormiti cand trebuie, nu scriu cand vreau

...Nepoateee! La naiba, sunt doi! :-ss Ieri n-am dormit pana la doua, am fost nevoita sa ma trezesc la doispe. N-am frecat menta all day long, c-am fost ocupata. N-am intrat pe mess, ca nu-mi mergea wirelessu' vecinilor. In schimb am gatit, am calcat, am facut ordine si-alte chestii de-astea pe care nu le-as fi facut in mod normal; nu, nu m-am lovit la coaie; mi-a venit nepotu'. Nepotu' 1, ca sa zic asa. E-n clasa a sasea, e mai inalt decat mine si a citit doua carti (Peter Pan si Babe), da' nu stie cine le-a scris. Bineinteles ca l-a durut in cur c-am stat juma' de zi in bucatarie, mancase omu' pizza, 'geaba am facut eu supa si friptura si piure; neinteresant. L-am luat pe nepotu' 1 in oras. A mancat pestisori (hamsii de-alea sarate, date prin faina si prajite-n 5 kile de ulei). Al'dat' sa stiu sa nu-mi mai dau sufletul (cu tot cu dejte si vreo 5 unghii) prin bucatarie. :-< Azi n-am dormit pan' la doua, n-am intrat pe mess, da' nici altceva n-am facut. N-am avut cand, ca mi-a venit nepotu' 2. Care are "doua" ani si patru luni, "tei motoale", "putza", "buic" si nici o grija. Si care m-a pus sa-l plimb cu scaunu', m-a lasat sa-l musc de cur, m-a trimis la "Motu" (cre'ca e un fel de "du-te-n pizda ma-tii" :-?), mi-a luat papucii si mi-a umplut camera cu jucarii. [...] Asta m-apucasem sa scriu ieri; c-asa se-ntampla cand imi vine chefu' de scris pe-aci: intervine cate ceva; ca-i nepotu' care vrea ca Jinji sa-l duca pe-afala, ca-i nepotu' care vrea sa-mi arate mesajele pe care le-a primit de la gagica-sa, ca-i mama, ca-i tata... e CINEVA. De fiecare data. Si trece chefu', trece subiectu', trece tot. Nu c-as avea vreo obligatie sa scriu; nu c-ar citi cineva; se-ntampla ca uneori sa fiu, pur si simplu, in the mood for it. Da' 'geaba chefu' meu, daca nu-s singura. E, duca-se-n moasa-sa pe gheata de chef! Na, mi-am propus ca de-acum incolo sa scriu numai cand n-am chef, c-atunci sigur nu ma-ntrerupe nima'. Si-o sa-ncep fiecare post cu "Veti citi inca ceva despre care n-am chef sa scriu; sau cel putin nu acum". Si chiar daca asta n-a-nceput asa, puteti sa-l considerati primu' din categoria "NU cand vrei, ci cand poti". Ca nici acu' n-am chef; probabil v-ati dat seama, manca-v-ar mama de destepti, ca aberez de juma' de ora despre nimic; dar ete ca-i sleep time pen' toti cei care m-ar putea deranja. Merci, ba, ca mai dormiti si voi din cand in cand, 'tu-va-n sincronizare! Hai ca m-am enervat. Si-am scris destul, mi-am facut damblaua. Pe data viitoare cand n-oi avea chef!

vineri, iulie 10, 2009

Asta are, asta n-are, toate trei-s castigatoare!

Chiar si oamenii foarte ocupati si prinsi in biznisuri (de mine vorbesc) mai citesc uneori. Si le place. Adevaru' e ca-s misto romanele cu contrabasi, asezonate c-un mic dejun al campionilor, atins de bagheta magica a vreunui maestru parfumat cu margarete. Ce, vi se pare ca n-are nici o noima ce zic? Vi se pare! :-j
Ok, s-o luam cu-nceputul. Adicatelea cu ce-am terminat. "Un roman cu un contrabas si alte povestiri" - A. Cehov. Amu' nu-s io critic, da' dati-i crezare marelui Tolstoi, care-a zis ca "Cehov e Puskin in proza". Buuun. Coming up neeeeeext: the one and only Kuuuurt Vonneguuuut (zic si eu asa, ca inca n-am citit altceva de-al lui; da' am in plan; nu va strambati, altii nici n-au auzit de el; si eu macar am bunul simt sa nu ma consider intelectuala)! De-a dreptul misogin fata de patria-i mama,... Nu, domn'e, nu le am cu analiza, ma dau batuta. Ati vazut si cum arata, si cum se numeste; mai ramane s-o cititi. Hai, spor! Eu va las, am intalnire cu Bulgakov; adio, trista zi de vineri!

joi, iulie 09, 2009

Inca ceva despre nimic

Alegorie. In primul rand, sunt deprimata. Ce mi se-ntampla e de-a dreptul tragic: nu mai pot bea bere. Sufar enorm. Se pare ca organismul meu nu mai suporta una din componentele delicioasei licori. Foarte trist. Pe de alta parte sunt nervoasa like hell. Socoteala de la Bucuresti nu s-a potrivit cu cea de la targurile de joburi, asa ca iata-ma din nou in orasul in care nu se-ntampla niciodata nimic. Da' avem semafor, da? Sa bagati bine la tartacuta! Dar sa revenim la nervi; cat am stat acolo, nu m-a catat nima' pen' vreun loc de munca; cum ajunsei in Nowhere's Land, cum incepu sa-mi sune telefonu'. Bine, bine, not the time, not the place, da' mi-s ofticata. Third: sunt nerabdatoare sa plec in mini-vacanta si sa scap de mizeria asta de-aici, de peste tot, da' mai am de asteptat enooorm. :-<
Patru. Patru septembrie. Piata Constitutiei. Leonard Cohen. Ar fi de prisos sa dezvolt aici. Sper sa am cu cine sa merg. :-s
...Nu mai numerotez, nu-mi plac cifrele; plus ca n-as vrea sa intervina vreun Iliuta pe-aici sa-mi dea pronosticuri.
Ma-nscriu la facultate. Inca una. Daca am noroc, intru la LMA, ca anu' trecut n-am fost inspirata sa raman acolo. Daca nu, sociologie scrie pe mine.
Se mai intampla neste chestii in afara astora deja mentionate. Tata cred ca are cont pe hi5. Nu-s sigura, tre' sa verific, ca nu degeaba-i stiu parola de mail. Barbatii astia se dilesc pe masura ce-nainteaza-n varsta. Asta-mi aminteste de-un fel de banc: diferenta dintre barbati si copii se rezuma la pretul jucariilor. Desigur, hi5-ul e moca; da' restu' jucariilor nu. Si nu ma refer doar la tata acum.
Pe de alta parte, nici jucariile mamei nu-s de ici, de colo. Gen nu era musai sa-si ia gentuta roz cu fundita. Da' asta-i alta poveste.
Si printre-atatea povesti si povestioare si mai exact fraze scrise alandala, mai e loc de una; pe care n-o am, inca. Da' acus plec in "oras" si-o coc. Revin cand e rumenita. ;)

Shiny happy Sinzy