I did it my way...

Mergeam spre casa, cand am vazut (desi intai l-am auzit) un copil care statea in varful unui (nu, nu cocotier) tobogan. Statea, pur si simplu, fara vreo intentie s-alunece-n jos. Statea si urla de zor: "Parola! Parola!". Aparent, fara nici un sens, ca nu-i raspundea nimeni nimic, nu era nici macar unu' mai mic pe langa el de la care s-astepte "parola" (gen "Gheorghe, tu esti seful meu!"). Poate ca pentru el avea vreun sens. De-asta ne plac copiii, ca uneori fac lucruri care nu-nseamna nimic. Ca si barbatii. Si barbatii care fac chestii fara sens ne plac, ca suntem femei si suntem proaste. Dar la barbati ne plac pana nu ne mai plac. Logic, nu? Mi-ar placea sa mai fiu copil, sa stau in varf de tobogan si sa vorbesc in pasareasca; si sa am senzatia ca-i o "limba" pe care doar generatia mea o-ntelege. Sa trec strada fara sa ma asigur. Sa mananc fara sa ma gandesc la calorii. Sa ma cert cu ai mei ca nu ma lasa mai mult in fata blocului. Sa fug de-acasa pana-n centru. Sa sufar ca n-am jucaria pe care mi-o doresc. Sa-mbrac, pe furis, sutienele mamei si sa le umplu cu ciorapi, doar asa, sa vad cum mi-ar sta cu tzatze. Sa ma fardez cu albastru, sa ma dau cu ruj rosu si cu blush fuchsia cand raman singura acasa o ora. Sa ma duc pe deal si sa-mi privesc oraselul ca si cum as privi Parisul din Turn. Sa mi se para spectaculoase artificiile de revelion. Sa port rochite atat de scurte, incat sa mi se vada juma' de cur si sa nu ma simt vulgara. Sa ma simt ca dezvirginata cand un coleg de gradinita imi face cu ochiul. S-alerg pe langa bloc, s-alerg pe strada, s-alerg pe malul Motrului. S-adulmec scaieti si sa mi se para ca miros a iasomie. Sa n-am voie sa beau cola. Sa n-am voie sa beau cafea. Sa n-am voie sa fumez. Sa am ora de culcare. Sa fac spagatu' si sa se uite ceilalti copii la mine ca la David Blaine. Sa ma tina maica-mea de mana pe strada, sa ne-ntalnim cu prietenele ei care sa spuna "Vai, ce mare si frumoasa s-a facut!" si sa m-apuce, ca proastele, de obraji, iar eu sa ma rusinez si sa m-ascund dupa fusta maica-mii. Sa m-alinte taica-meu "gandacel". Sa fiu stirba si sa ma puna frate-meu sa zic "hasis". Sa zic "hasis" fara sa stiu ce-nseamna. Sa am impresia ca toate cuvintele al caror sens nu il stiu sunt de bine. Sa ma bucur de vremea frumoasa. Sa culeg ghiocei primavara. Sa fac plaja-n chiloti de bumbac vara, in spatele blocului. Toamna sa-mi fac coliere din frunze, pe care sa le port cu mandrie si sa ma simt ca-n Hawaii, dar sa nu stiu sa zic "Aloha!". Iarna sa-ncerc sa fac cazemate din zapada si sa nu-nteleg pe deplin de ce mi se topesc "caramizile". Sa-i consider pe toti cunoscutii "prietenii mei buni". Sa salut, politicoasa si zambitoare, toti necunoscutii, crezand ca asa-i normal si uman, ca semenii sa fie draguti unii cu altii. Sa nu-mi pese in ce rochita, fustita, bluzita, sarafan, pantalonasi ma-mbraca mama, sa nu-mi pun intrebari vis-a-vis de cat de comozi sunt pantofii si sa nu fiu nevoita sa ma machiez nici la ocazii. Sa-mi tai unghiile scurte, sa nu le pilesc, sa nu-mi tai cuticulele si sa nu am voie sa ma dau cu oja. Sa nu ma pensez, sa nu ma epilez, sa nu-mi vina ciclu' in fiecare luna (adica sa nu-mi vina deloc). Sa ma consider indemanatica atunci cand mananc si reusesc sa nu ma patez. Sa ma consider capabila cand ma spal singura pe cap. Sa-i cer voie mamei sa spal vasele sau sa dau cu aspiratoru'. Sa probez pantofi cu toc cu cinci numere mai mari si sa mi se para ca-s sexy. Sa ma muste maica-mea de mana si de cur si s-o mint ca ma doare. Sa ma mangaie pe burtica pana recunosc ca nu ma (mai) doare. Sa ma tai pana la os incercand sa curat primul cartof/morcov si sa zic ca-s gospodina. Sa stau cinci ore sa toc chestii care-apoi sa se transforme, ca prin minune, in salata boeuf si sa consider c-am gatit dumnezeieste. Sa le croiesc papusilor hainute strambe si sa ma visez designer. S-ascult Beatles, sa nu-nteleg versurile si sa le reinventez intr-o engleza numai a mea. Sa ma visez solista unei formatii care scoate hituri mai ceva ca “Barbie Girl”. Sa-mi placa Andre si toate formatiile de cacat ale vremii si sa n-am simtul ridicolului. Sa nu cunosc prosti (da’ sa-i jignesc asa pe copiii din fata blocului, cand ne certam). Sa ma supar si sa-mi treaca imediat. Sa ma cert cu Danutza/ Fanutza/ Persida/ Cristi/ Cezar/ Horatiu/ Andrei si-apoi sa fim cei mai buni prieteni. Sa cred in: egalitate, democratie, sanse egale, dreptate, fraternitate, unitate, patriotism. Sa cred ca Luna e un cascaval mare, ca-n Tom si Jerry, si sa visez la ziua cand voi gusta din el. Sa cred in/ ca exista Dumnezeu, Mos Craciun, fantome, extraterestri (mici, verzi si cu ochii bulbucati), ingeri, draci, spirite, varcolaci, vampiri. Cand mi-e frica, sa spun, in soapta, mandra de mine si de credinta mea puternica: “Inger, ingerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu…”. Sa cred ca politistii, si, in general, toti cei cu uniforme, sunt oameni respectabili. Sa nu stiu ca exista oameni mai putin buni, mai putin corecti, mai putin normali. Sa cant la pian si sa nu pot cuprinde-ntre degetul mare si cel mic mai mult de cinci clape. Sa cred ca pot fi fotomodel/ scriitoare/ actrita/ cantareata/ stirista/ erou national; sa cred ca pot fi ce vreau, cand vreau; sa nu stiu ce-nseamna sa iei o decizie care-ti influenteaza viata pe termen lung. Sa-mi placa rozul. Sa-mi doresc un Olcit cyclamen, in care sa-mi plimb cainii: un dalmatian in spate si-un pikinez in fata. Sa cred ca masina se conduce din volan; sa ma tina taica-meu-n brate si sa ma lase sa “conduc” asa, din bratele lui, pe-o potecuta, prin padure. Sa-mi imaginez cum arata o floare de colt. Sa desenez stelute strambe si inimioare si sa ma consider talentata. Sa fiu convinsa ca viitorul e colorat frumos. Sa-mi doresc sa fiu femeie si sa mi se para ca timpul trece greu si ca mai e o vesnicie pana sa fiu mare. Sa-i dictez mamei scrisori pentru Mos Craciun in care sa-i cer “sanatate, ca-i mai buna decat toate”, c-asa am auzit eu la oamenii mari; si sa cred ca Mosu’ oricum stie ce papusa vreau anu’ asta, si ca mi-o va aduce, ca-s un copil bun, care-si asculta parintii. si modest, ca-i cere sanatate (nu, copiii nu sunt modesti, sunt smecheri). Sa fiu nerabdatoare sa-mbrac uniforma-n patratele alb-albastre (sau asa-i doar la olteni?! la bucuresteni o fi, oare, alb-rosie, alb-visinie, sau ros-albastra?!) si sa-nvat bastonase pe de rost, ca sa iau premiu-ntai. Sa cred in manualul de istorie dintr-a patra ca-n Biblie (ma rog, si-acum cred in el ca-n biblie). Sa-mi doresc sa vizitez Bucurestiu’ si sa-l idealizez copilareste. Sa cred ca traiesc intr-o tara frumoasa si curata, in favoarea careia orice om normal ar renunta sa locuiasca-n orice alta tara. Sa nu stiu ce-i aia spaga, sa nu stiu ce-i aia coruptie. Sa zic ca “viata-i grea”, doar pentru ca asa mai zic oamenii mari cand au probleme, dar sa sper din tot sufletul meu de copil naiv ca toate problemele au solutii. Sa cred in pace, in iubire si in solidaritate. Sa cred in viata de apoi, sa cred in viata vesnica si fericita. Sa cred ca exista iad si sa-l cred gol, pentru ca toti oamenii sunt buni, iar pacatele minore pe care le au (justificat, desigur!) le sunt iertate. Sa cred ca religia mea-i cea mai buna, mama mea – cea mai frumoasa, tatal meu – cel mai corect; sa cred ca nimeni nu greseste, niciodata, cu nimic. Sa cred ca atunci cand iubesti pe cineva, te iubeste si el. Sa cred ca te mariti o data pentru totdeauna. Sa cred ca nu inseli. Sa cred ca nu te plictisesti. Sa sper la nesfarsit. Sa cred ca atunci cand imi doresc ceva, Universul chiar contribuie la-ndeplinirea dorintei mele. Sa nu-l fi citit pe Coelho. Dar l-am citit. Si-am facut si tampenii mai mari de-atat. Dar n-am de gand sa ma urc pe-un bloc si s-amenint cu sinuciderea; sau sa m-ascund in munti si sa-mi plang, pan’ la nouaj’ de ani, prostiile din adolescenta; nu ma duc sa bag bani in buzunarul unui psiholog, sa ma-mpace cu mine, cand o pot face, la fel de bine, sigura; nu fug in Tibet, iar dac-as fugi, mi-as pune-n bagaj toate amintirile; bune, rele, imi apartin; n-as mai fi eu fara amintirile mele; n-as mai fi asa. N-as vrea sa nu mai fiu eu. Ce, tu ai vrea sa nu mai fii tu?! Sau ai vrea ca eu sa nu mai fiu eu?!

M(e) vs m(OTRU)

Sunt (tot) acasa, cand as putea fi unde vreau (prietenii stiu un-de, ce). Fumez Dunhill, ca nu mai am Kent. Beau Pepsi, ca nu mai am Cola. Daca va-ntrebati "de ce?"... si daca nu, tot ala e raspunsu': le am de cand n-am gasit la magazinul de jos altceva. E frustrant. E ca si cum ai manca un burger de la Mc, in loc de costite de la Praga ( http://catavencu.ro/quoi_bon_avoir_quitt_costita_pragai-9331.html ). Ca si cum ai asculta muzica de la cAcademie, in loc de Beatles (ah, stai, si asta-i greu de evitat pe-aci!). Ca si cum ai puti a transpiratie in loc sa lasi in urma ta o urma fina de Ultraviolet. Ca si cum ai plimba doua pisici pisacioase, in loc de-un caine flocos. Ca si cum ai tine cu Steaua-ntr-o partida cu Liverpool (ipotetic vorbind, plm). Ca si cum ai da noroc c-un pet de Newmarkt, in loc sa-ti inghete mana pe-o halba de Urquell. Ca si cum ai avea fantezii cu Nick Carter in loc sa aiba Hugh Grant cu tine. Si ma fute-o lene sa-mi tarasc picioarele pan' la magazinu' non-stop (ca unu' e)...Mi-e o lene de starneste furtuni. Mda, ploua. Mocnit, acum. Da' tot ma mir ca-mi mai merge netu'. Cine stie, poate peste juma' de ora voi fi nevoita sa pun mana pe-o carte, in loc s-o frec pe-aici. E, asta n-ar fi tocmai tragic. Mai ales ca am o carte buna. Nu, nu-i de-aici. :| Pana una-alta, imi ridic moralu' cu asta: http://www.trilulilu.ro/bluMister/de95bfb8f49f38 PS: Si caca-m-as in el de blogspot, ca nu-mi afiseaza linkurile! ~X(

Playlistu' meu

Mi-a zis cineva c-ascult muzica proasta. A, da? No, ia sa dam winampu' pe shuffle si sa vedem ce iese. Czech it out: Oasis - Whatever Roxette - Crash! Boom! Bang! Bob Marley - Could You be loved Dire Straits - The Bug UB 40 - Here I Am (Come and Take Me) Pasarea Colibri - Tristeti provinciale Harry Belafonte - The Lions Sleep Tonight RHCP - Cabron Bob Dylan - I Want you ;)) Gary Moore - Still Got the Blues Queen - Good Old Fashioned Lover Boy Nirvana - Heart Shaped Box Joan Baez - Babe, I'm Gonna Leave You The Beatles - She Loves You CCR - Hello Mary Lou AC/DC - Rocker Chris Rea - All Summer Long Nancy Sinatra - These Boots Are Made For Walking Fleetwood Mac - Go Your Own Way Deep Purple - Child in Time Elvis Presley - Hound Dog Frank Sinatra - New York, New York Pink Floyd - Learning to Fly The Doors - Love Street ............................ Si gata, ca ma saturai. I made my point. Stf, ass!

10 things I hate about la vie

1. Dorm ca dracu' in patu' asta, ma doare spatele de mor. 2. O iau razna daca mai stau mult aici ("Usor, usor incep sa-nnebunesc; privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe...") 3. Inevitabilu' s-a produs, maica-mea a facut un fel de accident (e bine, si la fel de incapatanata sa conduca in continuare) 4. N-am job. 5. N-am bani. 6. Ascult muzica la laptop, deci in soapta, deci sunt trista. 7. Nu-s bronzata deloc. 8. Nu mi-a crescut parul cat speram, e inca scurt, n-am ajuns la bob. 9. Raman fara cola. 10. Fara tigari am ramas de-aseara, fumez niste paie pe care le-am gasit prin casa. Dar am asta (http://www.trilulilu.ro/bendis969/0ef1f40403dbf3) :-<

Love at First Sight

Praga. Nu pot scrie despre asta, i-as lua din farmec. :x

Din butoiu' cu Pilsner Urquell, in borcanu' cu melancolie

Am dormit 4 ore, am mancat ceva de la care mi-e rau si sunt la Motru, dupa ce-am vazut Praga. Deci nu-s in cea mai buna forma. Asa ca stau departe de cutite, lame si-alte chestii pe care oricum, la 1,58 m, n-am voie sa pun mana. PC-u' cica-i safe, chiar daca uneori imi vine sa-mi bag space-u-n gat; da' e inofensiv; inca o dovada ca nu conteaza marimea. Introducerea asta de cacat e un fel de "ma vreau optimista si ma gandesc la chestii pozitive, so scuze ca-s incoerenta si ca ma exprim haotic". Am vazut la Raul o leapsa, da' asta dupa ce-a omorat-o cu enter rece. Nu-s necropostila, deci nu ma fut in ea de leapsa. Asadar... Prima...din viata Car: Mercedes 190 D, fabricata-n '89, diesel, motor de 2000 (aproape :P ); am petrecut clipe de vis impreuna, din iulie 2007 pana-n septembrie 2008; acum sta-n spatele blocului, parcata pe iarba, si ma santajeaza sa ne-mpacam (astept amenda, dom' primar!) Trip within borders: habar n-am care-a fost prima; cre'ca la tara :)) Imi amintesc vag de niste oua prajite direct pe plita si de niste balti...in care eu faceam experimente ca-n reclama "sugativa-cerneala" cu rochitele albe brodate-n care ma-mpopotona maica-mea :D Trip abroad: am trecut Dunarea la sarbi cand eram in generala, da' am stat o ora si, cum ai mei aveau preocupari comerciale, am vazut doar un depozit de-acolo, deci tot nimic. Memory: la scurt timp dupa ce-am inceput sa merg, pandeam pe holul de la intrare cand veneau prietenele maica-mii in vizita, sa le probez pantofii cu toc; si m-am bagat intr-o galeata cu apa, sa ma spal; siii...avea frate-meu o prietena, Ramona, al carei tata ("Lupitzu" ii ziceam eu) ma plimba cu sania; da' habar n-am care-i prima :-?? Pet: un iepuras, Rica; am avut o relatie scurta si intensa, de doar cateva zile, ca tot scurta si intensa era si "mizeria" lui, si chiar si mai scurta rabdarea alor mei :-< Crush: n-a fost the boy next door, a fost the boy after the next floor, care s-a mutat in blocu' 5 cand eu aveam vreo 4-5 ani (el 7-8) si care m-a cucerit cu freza a la Nick Carter si-un costum de blugi cu Mickey Mouse :X Am uitat sa spun ca era blond, cu ochi albastri? ;)) Discovery: aveam o mare pasiune pentru dulapuri, sertare, cutii, lazi de pat s.a.m.d.; asa am descoperit o gramada de chestii, gen prezervative (pe care, dupa ce le-am desfacut si nu le-am inteles, le-am bagat iar in ambalaj si le-am pus unde le gasisem). Ba nu, pe astea le-am gasit. Ce-am descoperit? :-? A, da... De retinut! Daca stai in fata unei vaci pe care-o cheama Lunica in timp ce mananca, te-mpunge de te duci la vale vreo 3 metri; nu sunt sigura ca e o regula, n-am incercat a doua oara :-s Job: intr-a saptea, am lucrat o luna la magazinul alor mei; adica ma duceam sa probez ce-mi placea si cand oboseam, imi trageam sufletu' dintr-o cola si-o tigara la Academie; epuizant, da' a meritat, m-au platit bine B-) Idol: cand eram mica si ma-ntreba lumea ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, raspundeam "Claudia Schiffer", da' nu stiu daca era idol sau imi doream doar sa fiu frumoasa. :-? Si cand am realizat ca nu-s nici blonda, nici cu ochi albastri si ca chestiile-astea nu se schimba pe masura ce cresti (ca marimea tatelor, de exemplu), mi-am ales-o pe Cindy Crawford. Creation: eram destul de inventiva; imi lipeam cu scoci unghii false din hartie glasata, faceam rochite pentru papusi mai ceva ca cele Balenciaga, aveam un teanc de caiete cu schite de hainute (pana pe la 9 ani, imi doream sa fiu designer), vopseam masinutele cu oje colorate pana le faceam sorcove, le vopseam parul papusilor cu cerneala (si-mi mai faceam si eu cate-o suvita, recunosc, si se speria maica-mea cand ma vedea verde-albastra la fata), faceam decoruri cu pietricele si frunzulite si pizda-tigancii (despre care stiam de la varu-meu ca se numeste papadie, si de care papadie culegeam in fiecare zi pentru mama si de cate ori aveam ocazia pentru mamaie si pentru cealalta mamaie), imi faceam margele din ata, pregateam sandwichuri de expozitie care aratau ca niste bucatele de plaja cu umbrelute si omuleti... Pacat c-am crescut :-< That's it. Nu dau mai departe, sunt oricum prea melancolica sa mai suport si primele...altora.