Maine am examen; restanta; penultima (nu va fute grija din cate). Chestia asta m-a facut sa realizez ca azi e 14 septembrie. Anu' trecut pe vremea asta cautam apartamente de-nchiriat. Si-am gasiiiiit. In Rahova, 2 camere, fara masina de spalat, fara aspirator, fara termopane, fara... In fine, o cocina. Pentru care plateam 450 de euroi pe luna. Super afacere. Blocu' nostru era ultimu'. Ultimu' din Bucuresti, really, nu exagerez cu nimic. Dupa blocu' nostru era un peco, ultima statie a 32-ului si niste case. Singurul magazin non-stop... Plua magazin non-stop, ne faceam cumparaturile de la peco. Sucu' era cu 1,5 lei mai scump, bere sub 7 lei nu gaseai, iar pe-o sticla de vodka tin minte c-am dat vreo patruj' de lei. Sa te lipsesti de betii, nu alta. Cea mai apropiata piata era vestita Piata Rahova, la doua statii de noi. Sa faci cumparaturi de-acolo presupunea sa-ti ascunzi bine banii, de preferat in chiloti sau in sutien; nu de alta, da' orice buzunar/ portofel/ geanta risca sa ramana goala. Mai aveam si Economatu' lu' Vanghelie, tot pe-acolo; la asta era greu sa-ti faci loc printre babele deranjate (menopauza's power) si mosii cu bastoane; ce-i drept, preturile erau imbatabile, da' eu am fost comoda de cand ma stiu. So viva peco de langa bloc si cele 2 alimentare de langa noi; sau, ma rog, de la o statie de noi.
Mijloacele de transport erau limitate. Aveam 32-ul, pan' la Unirii; de-acolo luam metroul spre Regie, Universitate, Romana sau unde mai aveam treaba. 32-u' facea juma' de ora pan' la Unirii si era vesnic plin; si putea ca o bucata de branza stricata-ntr-un mat de peste tavalit prin cacat. Avea propriile mijloace de entertainment (program artistic sustinut cu manele batute-n scaune si scheunate de cate-o voce puternica, batai etc) si un micut mall - vesnica perioada de reduceri - ("servetele umede, trei la doi lei!", "piiiiiiixuri avem, trei la leu, trei la leu!", "Naic, adidas, sosete, cinci perechi la 10 lei!")amenajat in interior. Mai era si 226-le, pana la Romana; facea cam o ora pan'acolo; asta cand nu era trafic. Era la fel de plin, da' nu mirosea chiar la fel; taiati cacatul din reteta de mai sus si veti putea aproxima senzatia olfactiva. Si-al treilea, da' nu cel din urma, era 96-le, care mergea pan' la gara; si mergea, si mergea, si mergea...te uitai la ceas, venise trenu', si el tot mergea...te uitai la ceas, plecase trenu' si el tot mergea... te uitai la ceas si te-ntrebai cand e urmatoru' tren si el tot mergea... si cand, in sfarsit, ajungeai la gara, trebuia s-alergi ca Szabo sa nu ratezi ultimu' tren. Cam astea erau ratb-urile (sa le zicem asa tuturor, sa nu ne-ncurcam iar in stiinta, ca ala-i troleu, ca ala-i tramvai, ca ala-i autobuz... sa le ia dracu', nu-mi pasa ce sunt fiecare, mi-e suficient ca tre' sa le suport!).
Asadar, mersu' la scoala era un chin; motiv pentru care m-am vazut nevoita sa renunt la o facultate. Aveam cursuri in Panduri, la Facultatea de Matematica, la Facultatea de Geologie, la Facultatea de Chimie, la Institutul Bancar... sa le ia naiba de cursuri, s-o ia naiba de casa din Cucuietii din Deal, sa le ia naiba de scoli rasfirate prin tot Bucurestiu', sa le ia naiba de mijloace de trensport in comun!
Am uitat, cred, sa mentionez cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu ideea de-a merge (si mai ales, de-a ajunge) cu astea pe unde-aveam treaba. Atat de ciudat mi s-a parut la-nceput, c-am refuzat orice forma de-a ma deplasa, in afara de taxi. O, da, taximetristii erau prietenii mei cei mai buni: stiau exact de unde sa ma ia si unde sa ma duca, si asta in schimbul a doar cativa banuti; atat de putini, incat nu-mi permiteam mai mult de 3 drumuri dus-intors pe saptamana; asta m-a pus in situatia de-a fi nevoita sa aleg : scoala / oras, oras / scoala... "Pana mea, oras!"
Mare nevoie as fi avut de-un ghid. Da' n-aveam de unde sa-mi iau unu'. Cunostintele mele din zona se rezumau la colegele de apartament (care-si vedeau de scoala si n-aveau timp sa ma plimbe pe mine cu ratb-ul) si vecinu' de la 7. Vecinu' de la 7 era un pusti de 16 ani, foc de frumos, da' care... avea 16 ani. Eram hopeless.
Cam ca toti studentii in primu' an, cred. Mi-ar placea sa-i ajut, stiu prin ce trec. Bine, nu ma pot angaja sa-i duc la scoala sau in club, da' pot sa le dau oaresce sfaturi, la nevoie. Si iac-asa va-ncepe un nou capitol din viata acestui blog, "ghid de supravietuire pentru studenti". Promit sa fiu utila.
Dupa un an asa plin, asa stresant, asa greu (adica dupa ce-am frecat menta 24/7), mare nevoie aveam de un concediu. Hai c-am mintit, n-a fost asa usor; mai ales sesiunea de restante. In fine, cert e c-am mai plecat putin; de data asta spre orizonturi mai insorite si mai nisipoase. Mai exact, Skiathos, Grecia, Europa, Terra, Calea Lactee, Univers. Si, ca orice taran care scoate putin capu' pe geam si vede un cer nou, simt nevoia sa ma laud si sa povestesc.
Da, a fost superb. Da, mi-am rasfatat talpile pe nisipul ala fin si stralucitor, pe plaja Koukounaries (stiu, sunt snoaba, da' nu ma pot abtine: e una din primele 10 plaje ale Europei). Si am facut baie-n marea aia curata si fara alge, in care-mi era frica atunci cand imi vedeam umbra. Si m-am plimbat pe stradutele-alea-nguste cu taverne si casute lipite sau doar foarte apropiate unele de altele. Si m-am plimbat cu masina pe toate serpentinele-alea si-am vazut cele mai frumoase curti pe care le pot avea niste case, cu palmieri si tot felu' de flori si pomi si frunze de care nu mai vazusem niciodat' si de care nu stiu unde voi mai vedea vreodat'. Si m-am uitat la mare de pe munte si la munte din mare si a fost frumos. Si-am vazut pestisori colorati si arici de mare, de care, in ciuda tuturor temerilor, m-am indragostit; paradoxal sa te-ncante atat de tare ceva de care ti-e frica, da' uite ca se poate. Si-am mancat musaca de-aia de-a lor si branza de-aia de-a lor (cea mai buna ever) si scoici si caracatita si creveti si toti dracii, ca nici nu mai stiu cum se numesc. Si-am baut bere olandeza (da, scrisesem austriaca, sunt o toanta, ma scuzati), facuta la ei - Amstel, si mi-a placut, si mi-a placut, si mi-a placut. Si-am fost si pe-o plaja mai salbatica, asa, si mai romantica, asa, cu pietricele la mal si despre care Andrei zice ca seamana cu Vama Veche inainte s-o descopere taranii; eu nu stiu cum arata Vama inainte s-o descopere taranii, da' stiu ca acolo mi-a placut. Si mi-a placut si cu ferry-boat-ul, si n-am avut nici rau de mare, desi ma speriasera toti inainte sa plec. Si-am prins un apus superb. Si vreme frumoasa, intr-o singura zi a fost innorat. Si apa a fost calda, si m-am si bronzat nitel si, ce sa mai zic, m-am intors mai odihnita si mai zambareata si mai visatoare ca niciodata.
Cam atat despre Skiathos, nu vreau nici sa va plictisesc, mi-e suficient ca mi-am facut damblaua si m-am laudat, ne-ajunge tuturor. Ma rog, si mai sunt si pozele. 8->
