Weekend fara mama, ca dac-ar fi auzit-o pe Adela Popescu injurand, nu m-ar mai fi lasat sa ma uit la telenovele

Mi-am calcat pe inima si m-am uitat la un film cu Adela Popescu. O fi singurul, habar n-am, nu i-am urmarit (e/in)volutia. V-ati prins, e vorba de "Weekend cu mama". N-as putea spune cat de bun sau cat de prost e, nu-s avizata. Dar pot spune ca merita s-o vedeti pe mai sus numita jucand un rol posibil, departe de povestile cu virgine frumoase si destepte cu care si-a obisnuit publicul. Da, in filmu' asta, Cris (personajul interpretat de ea) si-o trage, se drogheaza, isi uraste mama, vorbeste cu "cacat" si "gen" si-si baga plua de cate ori are ocazia. Acu' na, limbaju' e putin tras de par; e o scena cu prietenu' ei, Glont, vorbind la telefon: "Da, coaie. Bine, coaie. Da, ba, coaie, ba... Bine, coaie, vorbim. Pa, coaie." Ma rog, probabil n-am retinut cu exactitate, cert e ca n-am auzit pe nimeni sa spuna de mai mult de doua ori "coaie" la telefon; cam asta-i average-u': o data la-nceput, o data la sfarsit. Asa ca-mi permit sa-i pretind domnului regizor Stere Gulea ceva mai mult realism, ceva mai multa documentare la urmatoru' material. ;) In fine, vedeti-l. Macar pentru injuraturi. Si, desigur, pentru coloana sonora. O parte din ea chiar merita. Poftiti la o mostra: http://www.youtube.com/watch?v=nWUr7sOlcHs . A, si n-are happy-end, so enjoy! >:)

Perfect gift

Acum 100 de ani ea asculta Queen si Beach Boys (n-auzise de Dire si nu-l intelegea pe Dylan); el asculta tot Beatles. Ea avea parul lung, el era slab. Ea era tot dusa, el nu parea misogin. Ea visa la Bucuresti si-l idealiza-n fel si chip, el isi dorea numele scrijelit pe-un zid, pe undeva, pe Abbey nu-stiu-cum. Ea se juca cu papusile, el citea. Ea avea o colectie de papusi de portelan, el o biblioteca; ii lipsea Cartea pe care si-o dorea. Ea s-a oprit la 8 papusi si s-a apucat de colectionat clovni de portelan, carora le citea uneori. El nu s-a oprit la nici o papusa prea mult, da' nici nu si-a luat "piesa", caci ar fi trebuit sa renunte la mult prea multe beri. Cu 3 zile in urma a fost ziua ei sau gen. A primit Cartea. De la el. 

Toate-s vechi si noua toate

Uneori imi place acasa; ma linistesc, ma stabilizez emotional; se pare ca mancarea maica-mii si curatenia din camera au efecte curative, terapeutice: parca-mi mai trece si din nebunie cand sunt acasa. Si sunt mai energica, mai activa; la Bucuresti, au fost zile cand n-am iesit din casa nici sa-mi cumpar tigari, zile de vegetat, de frecat menta full-time, zile-n care pur si simplu zaceam ca o leguma, in care n-aveam chef sa fac nimic, nici sa comunic, nici sa citesc, nici sa scriu, nici sa ies, nici sa ma uit la tv, nici macar s-ascult Beatles; zile de lene cronica. Aici sunt vie, fac intr-una cate ceva. Si-as scrie, as scrie-n prostie. Pentru ca aici citesc/dau sens, aici caut/gasesc, aici ma uit/inteleg. Fac. Ieri, de exemplu, mi-am exersat calitatile de cautator-sef in "arhivele" familiei. Ah, cat imi place sa fac asta! De-aici mi se trage si singurul regret ca stau la bloc: n-am pod. Dar ma multumesc cu cele trei compartimente ale cutiei de chibrituri; ma multumesc cu dormitorul alor mei, in care gasesc de fiecare data ceva atat de vechi, incat imi pare nou. Ieri am redescoperit cateva siraguri de margele: coral, agat, ochi-de-tigru, turcoaz, ametist, chihlimbar, cuart, jasp, citrin (am tata geolog \:D/ )...o nebunie! Pacat ca-s ale maica-mii si le iubeste, nu-i pot rapi bucuria de a le avea aproape. Tot ieri am dat peste o comoara chiar in camera mea: casete. Da, casete, numai goldies: Janis Joplin, Pink Floyd, Vanghelis, AC/DC, Joan Baez, Pasarea Colibri, Genesis. Am ascultat Floyd; imi amintesc de perioada cand era frate-meu la facultate si ne vedeam foarte rar; si cand venea, asculta Floyd; iar eu am o reactie la astia gen cainele lu' Pavlov: astept "masa", aka pe frate-meu. Am ascultat si Joan Baez; e caseta pe care-o ascultam in Sport (Dacie, biensur) cand ma ducea tata la Tg Jiu, pentru lectiile de pian; pe-atunci imi imaginam ca suntem prietene, eu si ea, teseam dialoguri in gand (imi exersam engleza la greu), ii puneam intrebari, imi raspundeam in numele ei; cred c-a fost destul de mult timp cea mai buna prietena a mea (imaginara). Era frumos, ne-ntalneam o data pe saptamana (parca martea aveam pian) si stateam la taclale cate patruj' de kilometri la dus, patruzeci la-ntors. Nu ne plictiseam niciodata; si-mi canta, draga de ea, si-n timp ce vorbeam. Maine am in vizor sufrageria si bucataria, desi-n sufragerie voi gasi, probabil, doar "bucati de zestre", prostii, cele mai multe impersonale, primite de maica-mea de 1-8 martie de la elevi, achizitionate mecanic, pe principiul "profa de franceza e ciudata, hai sa-i luam ceva ciudat". De ce spun asta? Pentru ca toate prostioarele-alea-s ciudate: vaze ciudate, pahare ciUDATE, cesti de cafea, fructiere, rame, farfurioare decorative, scrumiere, cani, statuete, toate ciudate. Insa la bucatarie am asteptari mari; colectionam vase de pamant si fiecare are istorioara lui, fiecare s-a nascut undeva (Horezu, Corund/Korond, Satu Mare etc), a fost cumparat de undeva, cu o ocazie anume, de catre unul dintre noi. Plus ca aerul ala rustic din bucatarie ma relaxeaza, ma echilibreaza, ma stimuleaza-n a compara valori ancestrale cu ideologii contemporane. Asa ca ne vedem maine, in bucataria mea, si-ascultam Joan Baez; ca semn de recunoastere, voi purta un sirag de corali rosii. ;)

Cu bebelusa Oana, despre greseli

Asta-i blogul: http://bebelushaoana.blogspot.com/ Asta-i postul: http://bebelushaoana.blogspot.com/2009/05/despre-greseli-si-alte-intamplari.html Asta-i greseala: "Noi insemnand oamenii (in caz ca cineva avea vre-un dubiu)." O iertam? Semneaza "bebelusa de plus"; any angel of mercy pentru jucarele, prezent pe-aici? :-?

Caile Felate Romane vs Edith Piaf

Nicaieri nu-i ca acasa ("acasa" e unde stau), da' tot la domiciliu ii mai ghini (prietenii stiu de ce), unde ai un tata care-ti imprumuta masina, iti da bani de cico si-ti cumpara tigari, si o mama care-ti gateste numai bunataturi, iti cumpara rochituri si sandaluri (da' ce-aveti cu trendu' initiat de Eba?!) si te lasa sa-i folosesti rujul. Motiv intemeiat sa le trag o vizita celor care, dupa ce ca m-au suportat nouaspe ani, li se mai face si dor. Recunosc, n-am facut eforturi; nu m-am trezit devreme sa prind primu' tren, n-am stat pe ganduri daca sa-l ratez pe-al doilea in favoarea unui film. M-am gandit c-al treilea-i cu noroc, insa Caile Ferate Romane nu-s casino, deci nici vorba de-asa ceva. La 19:40 a venit trenu'. Cineva a considerat ca cinci minute imi sunt suficiente s-alerg ca o curca beata pi piron, pan' la vagonu' 3, in conditiile-n care blugii din clasa a III-a nu-mi ofereau neam libertate de miscare (or fi intrat la apa, cum am patit cu toti ceilalti, si cu bluzitele, si cu fustitele si cu toate celelalte chestii pe care cu greu le mai pacalesc sa ma-ncapa?!). E, hai sa zicem ca nu s-a gandit foarte prost, c-am reusit. Si-am reusit, datorita acelui cineva, sa fac blugii din clasa a III-a sa para cumparati recent, dupa programul intensiv de slabit impus de CFR, constand intr-o lunga sedinta de sauna, desfasurata, mai exact, pe toata durata calatoriei. Nu-s vreo excentrica snoaba sa le pretind climatronic si-alti draci baltati, da' a/c-ul nu mai e o extravaganta-n epoca-n care si conducatorii de Dacie beneficiaza de el; cand a ajuns, bai nene, Dacia mai cosy decat trenu?! Ca pe vremea mea... Da' ete c-a ajuns. Hai, nu va razvratiti prea tare, cica se poate si mai rau; mi-a povestit o calatoare abonata la CFR (navetista, probabil) ca vineri (5 IUNIE!) acelasi tren le-a oferit voyaageurilor senzatii de neuitat prin pornirea instalatiei de incalzire. La CFR, vara nu-i ca iarna. QED. Mizeria e si ea omniprezenta, vine la pachet promotional cu mirosurile neplacute, cu invazia de musculite, cu posibilitatea de-a calca-n gume aruncate pe jos... Maine-poimaine ne trezim si c-un focar de gripa porcina-n "trenule, masina mica". Nimic dragut pe-aici. Plus ca-i accelerat, merge ca un cur. Cur de melc sedat. Ce-i drept, e singuru' (meu) mijloc de-a ajunge acasa; de fapt, aproape acasa. Si e ieftin, ca inca am cupoane de reducere de la facultatea la care-am renuntat. Dar as prefera sa fac foamea o saptamana pentru o calatorie-n conditii mai bune; oricum nu merg des acasa. Si de fiecare data cand o fac, dupa depresia propriu-zisa cauzata de CFR, m-apuca o serie de ganduri negre, asupra carora am din ce in ce mai putin control rational. Asa ca n-ar trebui sa va mire daca-ntr-o buna zi veti auzi de-un masacru asupra mai-marilor dintre ceferisti; sau de-o masina furata de mine; sau de-o banca din care-am furat bani de-o masina; sau de masina maica-mii furata de mine; sau de-a lu' taica-meu. In fine, sunt multe posibilitati, dar nu ma pot gandi acum, ca-s intr-un tren care pute si-n care fierb, si care-mi ofera atatea senzatii de cacat, pe care nu le pot ignora si care pare-se ca-mi incetinesc unele functii, printre care si pensee-ul. In schimb, imi accelereaza altele (a, deci de-asta "accelerat"?!), gen digestie; imi vine sa borasc numai cand ma gandesc ca peste doar cateva zile ma voi urca-ntr-un alt tren, si sa ma cac in ea de tara, cu toate neajunsurile ei, pe care ni le da, sa ne-ajunga! Paradoxal e ca si-n conditiile-astea zambesc. Merci, ma mome, pour ta voix qui me fait voir la vie en rose! ...non, rien de rien, non, je ne regrette rien, ni le bien qu'on m'a fait, ni le train, tout ca m'est bien egal!

Cine prinde azi un somn, nu prinde nici un salau

Cine se trezeste de dimineata (mai iegzact, pa la patru jumate), la pescuit ajunge. Adica eu. Valea Argovei. Vant (dimineata). Coafura ne-taft rezista sub sapca de pescar imprumutata de la frate-meu. La sapte-am inceput sa lansam. "Lanseeeez, peentru tine lanseeez!" Ma rog, mai mult el, ca mie deja imi era foame, asa c-am pus-o de-un picnic in barca. Si dup-asa un ospat cu doo sandwich-uri de-alea de la peco, mergea ca uns un somn. Si asta a fost prima captura, incepand de la opt jumate pana pe la unspe: ditai somnu'. La un moment dat, am simtit niste picaturi pe fata, asa, ca o ploaie calda de vara; m-am enervat, credeam ca are Cata chef de glume; "Lasa-ma, lasa-ma!" sictirit si m-am intors pe partea cealalta; ma rog, pe partea cealalta a barcii, ca partea cealalta a mea amortise intr-un asemenea hal, ca nici nu mai eram sigura c-o am. Pan' la urma m-am trezit si-am aflat ca picaturile erau de pe coada unui salauas de vreo doua kile; salauas care-a scapat din ghearele mortii chiar la imbarcare. "Nu-i problema", zice Cata, "mai prindem". Oooook, mai prindem. X( Eu stiam ca n-am nici o sansa; si cu toate astea, m-am apucat de schimbat giugele, de lansat, de mulinat. Nimic. S-a facut trei. M-am gandit sa mai dau la somn, daca salau' nu trage. Macar satisfactia asta s-o am. Zis si facut. Zis si facut patru jumate. Somnu' gata prajit. Pardon, eu gata prajita. Sunt bronzata ca tractoristii, baga-mi-as! Sa nu mai vorbesc de usturimi si-alte halea. Am mai lansat de cateva ori; a tras o data, da' nu l-am luat. El, saracu': "Tanti, tanti, sunt eu, salau', ia-ma, ia-ma!" si eu: "Batman, Batman"... Na ca s-a facut cinci, in sfarsit! Nu stiu de ce, da' nu prea am avut chef de pescuit azi, nu m-a facut fericita; asa ca semnalu' de intoarcere acasa m-a uns pe suflet. Hai, strange unditele, (pune-le-n huse), mulinetele, twisterele, mingiocu', motoru', sonaru' etc. Gata? Hai!  Home again. Home, sweet home. Home, sweet home pana-mi fac dus si plec. Gata? Hai!

Vino, mama, sa (nu) ma vezi!

Nup, azi nu vorbesc. Pentru ca ieri am facut. Voila http://www.catavencu.ro/psd_va_cumpara_voturile_cu_50_de_lei_bucata-8229.html