Charlie and the Pedigree Factory

It's been a long time, now I'm coming back home. :D Am simtit nevoia sa ma deconectez si mi-am satisfacut, ca de fiecare data, dorintele. Acum simt nevoia sa ma laud, asa ca iata-ma din nou on. Cum cu ce ma laud? Cu ce s-a laudat si Andrei mai daunazi. Apai, sa stiti ca nu SI-a luat, ci NE-am luat. Caniche, asses. Deci nu-i al LUI. Iar eu nu sunt bona (pumn in zid). Trecand peste introducere, care oricum e de cacat, cam asta e povestea: sunt posesoare de caniche beige-auriu, nascut pe 10.01.2010, gras si frumos, ca ma-sa. Ma-sa, adica eu. Ca eu ii dau sa manance, eu ii sterg pisatii de prin toata casa, eu il las sa ma traga de par, eu il cert si tot eu il pup dup'aia. Si tot mie mi s-a atribuit nomenclatura de "proprietar" (oficial, in carnetelul de sanatate al dihaniei), din bunavointa celuilalt proprietar de drept si de fapt, ca el l-a si cumparat. Copilu', ca asa-i zic (nu mi-o bagati pe-aia cu instincte materne, plm, ca nu e cazu'; e doar un alint/ nu e decat un alint - asta ca sa fie clar ca stiu ce si cum e cu "doar" si "decat") e un rasfatat. Toata lumea il cadoriseste, il scuipa sa nu-l deoache (asta chiar nu stiu dac-am scris-o bine, da' nu-i bai, am pe cineva de la grammar police care-mi atrage atentia de cate ori e cazu') si-i sufla-n cur, incepand cu noi. Asa s-a ales baiatu' nostru cu ditai zestrea, cu un patut imens, cu o paturica moale ca un cur de bebelus, cu sampon cu balsam si cu mai multe jucarii decat aveam eu la varsta lui. Ma rog, si multe, multe, altele. Deci avem zestre, cautam gagica. Ca-i futacios asta micu' de pe-acum. Ne-a tavalit cativa prieteni si deja ne e frica sa nu ne faca de cacao cand l-om scoate pe-afara. Pan'acum nu l-am scos, ca n-am reusit sa-l vaccinam. C-asa e la noi, birocratie si moscoiala peste tot, chiar si la veterinar. Sa speram ca sambata nu mai intervine nimic, ca vreau sa-mi scot copilu' in parc si sa-l las sa zburde si sa manance iarba si sa se pise pe pomi si, ma rog, ce mai fac cateii pe-afara si-i face fericiti. Pan'atunci, n-am mare lucru de povestit despre Charlie (pe care era sa-l cheme Zizou, Beni, Toto, Casper, Lache, Neshu, Puyol, Iorgu, Samoila, Aristide, Ariton, Aurash, Constantin, Dumnezeu, Jesus, Cartman; din fercire, am plans exact la timp si-am obtinut Chaplin, care s-a transformat in Charlie): mananca mult, creste precum Fat-Frumos, se baga pe sub paturi, scaune, mese, uscator de rufe, roade papuci, cabluri si mai rar jucarii, face pipi des si peste tot, aluneca pe gresie si pe parchet si cade ca fraieru' cand alearga, latra tare si vanjos, este cret ca o oaie (pana si mustatile le are buclate) si din ce in ce mai energic, ne da trezirea dimineata devreme, musca de unde-apuca (nas, sprancene, barba, frunte, obraji, urechi, gat, maini, picioare... de cur inca nu m-a muscat), si a-nceput sa raspunda cand isi aude numele si chiar sa-nteleaga cand ii spunem ce nu e voie. Stie s-aduca jucaria, stie s-o lase, da' e plin de personalitate si asculta doar cand vrea el. Da' intelege, tot e bine, va invata pe parcurs. Era sa uit: deja e-n stare sa ia o minge de tenis in gura si s-o care unde vrea el. Deci se face maricel. Hai c-am batut mai multi campi decat imi propusesem initial. Initial, era suficient sa pun niste poze cu Charlie. Da' stiti cum sunt femeile, tranca-tranca toata ziua. Hai c-ajunge. Revenim, si eu, si Charlie.