duminică, decembrie 19, 2010

Sugeti si-nghititi corect

A-nceput de ieri sa-mi cada cate-un fir, acum a stat. Daaaa, imi pica ingrozitor parul, si nu, nu e DIN CAUZA LA sampon. Pica de tristete, sufera ingrozitor DIN CAUZA LA agramaticalitatile de pe-aici. Sufera zilnic, si plange cu lacrimi de matreata care i se-nnoada-n ceafa. Sufera constant si sufera peste tot prin Bucuresti, fara discriminare. Si eu sufar cu el si-l mangai cu peria si-l rog sa ignore si sa se detaseze si sa accepte resemnat felul astora de a vorbi si de a scrie. Si, mai ales, aroganta cu care tot ei se stramba la auzul perfectului simplu. Deeeeeeci sa ne mai lamurim o data. Perfectul simplu este un timp perfect (sac!) corect din punct de vedere gramatical si se foloseste pentru actiuni desfasurate in trecutul recent si foarte recent. Are corespondent si-n engleza, si-n franceza. Ca sa vezi ca cine vorbeste olteneste n-o duce chiar asa de rau cu gramatica. Ah, si da, desigur, se preda in scoli. Ca si genitivul, de altfel. Ati auzit de genitiv? E varianta alternativa la alea ale voastre cu DIN CAUZA LA. Ba nu, e chiar varianta corecta, futu-va-n neuronii aia lasati liberi, fara sinapsa! Si FUTU-VA-N asa se scrie. Si MA-TA asa. Si DOAR se foloseste in propozitii afirmative, iar DECAT in negative. Si adjectivul se acorda in gen si numar cu substantivul pe care il determina, si tot asa. Si SCRII e cu doi I. Si lista poate continua, atata tot ca mi-e prea somn acum pentru scrima cu morile de vant. ACUM, nu acuma. AICI, nu aicea. Si PAI o fi oltenism, dar nu e gresit. Nu zic ca eu n-am scapari, dar putinele mele confuzii sunt chestii care se-nvata la facultatea de litere, nu in clasele primare. Asa ca, TAMPIT-O care esti tu bucurestenime, o sugi cu patos cand vine vorba de gramatica. Now swallow, my dear, and spell my name, if you can!

sâmbătă, decembrie 11, 2010

Trandafirul disparut - Serdar Ozkan

E poate una din cele mai slabute carti citite. Cu siguranta una din cele mai puerile. Suficient de coerenta si de atragatoare, dar cu siguranta fara stil. Dar atata nevoie aveam sa citesc cartea asta! Mi-a picat in mana, parca din cer, exact cand trebuia. Nu e stufoasa, nu e o carte cu care sa te lauzi ca ai citit-o. Sau poate n-oi sti eu s-o apreciez, na. Autorul, Serdar Ozkan, pare-se ca-i cam al treilea dintre cei mai bine vanduti scriitori turci contemporani. Ei, dar asta nu-nseamna nimic, si Coelho se vinde. Ma rog, e un tip care scrie, care scrie comercial si care, desi mie, una, mi-a amintit de alta carte din “top last 10” – “Alchimistul”, e comparat cu Orhan Pamuk. “Trandafirul disparut”, mai pe scurt, e un roman initiatic (cel mult) pentru adolescenti. Dar cum copiii din noi isi cauta vesnic vise si credinte, poate fi o carte draguta. Ah, sau doar copilul din mine face asta? Pentru ca eu, da, sunt o visatoare si o optimista. Intr-atat, incat uneori mi-ar placea sa am o religie si sa cred in ceva. Intr-atat, incat sper ca la un moment dat mi se va intampla ceva nemaipomenit care-mi va schimba radical viata. Intr-atat, incat sa citesc romane initiatice pentru adolescenti, si sa simt ca acel ceva nemaipomenit e tot mai aproape in spatiu si timp de mine. E o carte pentru dezorientati. De citit cand nu-ti gasesti locul. P.S.: Astept cu sufletul la gura un Vargas Llosa, care sa nu ma lase sa-mi dorm noptile pana-l termin.

duminică, decembrie 05, 2010

Colectia toamna-iarna 2010

Ante-post: daca postul asta e al 70-lea, atunci cel dinainte era... ? Una din cele mai misto chestii pe care le-au spus prietenele mele barbatilor: "Ai sufletul de 16 cm." Alta chestie misto mi se pare ca o fata sa bata 5 baieti la whist. Si sa primeasca si doua sticle de Merlot La Cetate pentru asta. Pe de alta parte, vremea-i nasoala rau. Iar eu incep sa ma satur de cizmele de cauciuc, mi-e tot mai dor de sandalele verzi si de rochitele inflorate de-asta-vara. Noroc ca exista suficiente chestii faine care sa-mi alunge gandurile gri de toamna. Cum ar fi mesajele de la 7 dimineata. Sau cafeaua de dupa amiaza. Si, bineinteles, noul Kinder King. Cred ca-nvat sa ma bucur de lucrurile marunte, sper ca asta nu-nseamna ca voi ajunge sa ma multumesc cu (prea) putin. Cum ar fi un suflet de 16 cm. Sau gen. As da toate ploile din lume sa mai merg la Disneyland. Desi, daca ma gandesc mai bine, le-as da si moca. Ma tot gandesc la concertul lui Waters (mai, Londra). Si mi-e tot mai frica sa nu mi se-ntample ce-am simtit la Dylan. Vin si sarbatorile. Si-s tot mai leftera. Si oamenii care-mi sunt dragi se-nmultesc pe zi ce trece, ce ma fac?! Se pare ca nu mi-am luat diazepamul azi. Stii, cand eram mica, ziceam "diapazon". Ce misto ar fi sa-ti treaca toate cu un "la". Si ca tot veni vorba de "la"... M-as duce pana-n California.

Shiny happy Sinzy