joi, noiembrie 25, 2010

Una scurta

QUOTES OF THE DAY: 1.Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea c-o sa ne-o tragem (o ea catre un el). 2.Sunt uscata ostentativ (gurls talk).

luni, noiembrie 22, 2010

Duminica, unora le place jazz-ul

Duminica o ard vintage-retro-chic-romantic-pseudointelectual, prin locuri cu istorie, sau macar cu renume. Asear-am fost la Laptarie, si-am nimerit taman in mijlocu' unei cantari marca Johnny Raducanu. Ma rog, nu chiar in mijloc, a trebuit sa ma multumesc cu ultima repriza. E jmecher tare tataitzu', inca mai poate. Si aflu de pe wiki ca-i nascut in '31. Si e mai putin gajait decat Dylan, nascut in '41. Amu' mno, unora le place jazz-ul si asta le face bine. O sa-mi placa si mie, sa-mi cresc speranta de viata. Ca, uite, cu AC/DC si Nirvana, deja incep sa fac riduri.

miercuri, noiembrie 17, 2010

Robert Downey Jr. vs Michael Cera

Din categoria "flori, fete, filme sau baieti", alegem varianta 2, filme. E mai safe. Plus ca florile si fetele nu-s tocmai genu' meu. Filmele saptamanii: Due Date si Scott Pilgrim vs The world. Despre Due Date stiam doar ca-i un fel de alt fel de Hangover. N-am vazut Hangover, asa ca nu ma pot pronunta. Am aflat insa ca ambele-s opera aceluiasi regizor, care se pare ca are o slabiciune pentru scenariile cu twisturi de situatie dinaintea evenimentelor considerate, dupa norme, importante. Sau o slabiciune pentru nunti si botezuri, ceea ce-ar fi lame. In fine, poveste usurica, personaje debanalizate superficial, nu-mi amintesc vreo replica sclipitoare - deci presupun ca n-au fost. Singurele doua chestii de care nu ma pot plange sunt: 1. un Pink Floyd aproape psihedelic si 2. un Robert Downey Jr. sexy si carismatic, as always. Nu pot incadra filmul chiar la "mustn't see", asa ca, daca se-ntampla, cum s-a-ntamplat la mine, sa va treziti vizionandu-l, incercati sa fiti cu prietenul/a; e atat de plictisitor, incat va va placea sa va giugiuliti. Neeeeeext. Scott Pilgrim vs The world. Ati vazut Juno? Superbad? Il stiti pe Michael Cera? M'kay... Super actiune, super de ras, super rock, ubercool. Are poveste, are replici, are jocuri, are personaje cu puteri supranaturale, are sarcasm, are rock, are o gagica cu ochi mari si buze faine, are bataie, are decoruri pitoresti, are tot ce-i trebuie. N-are sex. Ar fi fost prea mult. Trebuie vazut! Oriunde, oricand, cu oricine, nu conteaza. Sfat: faceti pisu inainte, nu vreti sa ratati nici un minut din film. A, si mai are ceva: trailer. Don't forget your popcorn!

vineri, noiembrie 05, 2010

Bon voyage, frere Jacques!

Sunt trista. Si ar trebui sa fiu trista mai mereu, de vreme ce sunt o proasta, care nu da doi bani pe nimic pana cand se trezeste in situatia de a pierde ceva. Sunt proasta care vrea tot timpul sa cunoasca oameni noi, in detrimentul intalnirilor cu vechii si bunii prieteni, sunt o proasta care prefera sa-si petreaca joia-ntr-un club, in loc sa cineze cu familia, o proasta care n-a stiut niciodata care-i sunt prioritatile. Si care se da vesnic cu capul de pereti, si nu se-nvata minte. Sunt o proasta, ca n-am fost ieri sa mananc cu frate-meu. Si nici saptamana trecuta, sa pescuim. Si ca nu m-am dus sa fac pe asistenta la cabinet, de cate ori a avut nevoie. Si ca nici macar nu vorbesc suficient de des despre el. Si ar trebui. Asa ca uite-ma, pe ultima suta de metri, laudandu-l: buei, frate-meu-i super scump si super smecher si cel mai bun stomatolog/ implantolog/ chirurg buco-maxilo-facial. Si cel mai bun prieten al meu. Si singurul care m-a tras de maneca atunci cand am gresit, fara sa-mi dea suturi in cur, si care m-a sprijinit de fiecare data cand am avut nevoie. Si singurul cu care pot asocia celebrul salut al lui Bendeac, "va pup, va iubesc si va respect". Si o sa-mi fie tare dor de el, ca maine pleaca. Si naiba stie cand l-oi mai vedea, cert e ca mor de ciuda ca n-am dat si noi la un salau, ca fratii, inainte de plecare. Si ca n-am mancat un Big grose Tasty. Si ca n-am baut o bere. Si ca fac ca proasta pe dura exact cand nu e cazul, astfel incat sa creada ca mie, in general, mi se rupe. Nu mi se rupe deloc, sunt o proasta sensibila care face pe dura. Si careia deja-i e dor de el, desi inca n-a plecat. Bine c-am apucat sa mai fac o data pe asistenta, azi, ca nu stiu la ce faze recente cu el m-as fi putut gandi, de dor. Stiu, v-au dat lacrimile. Da' las' ca cine-si va face concediile-n Bordeaux la urma, rade mai bine. Gata. De maine, redevin dura. Va... Mnu, nimic.

Shiny happy Sinzy