marți, iunie 28, 2011

Shoppingul de miercuri

A scris si Andrei despre asta. La el e mai firesc, s-a-nsurat cu ea. Eu o fut periodic, nu neaparat constant, sunt inca un nenorocit care-o face sa se simta folosita. De fapt, eu sunt un fel de vaduva; am iubit Catavencu, pan'a murit; iar pentru mine, Catavencu a murit cand s-a-mpartit in Catavencu si Kamikaze. M-am tot chinuit sa-l regasesc, cand intr-una, cand in cealalta. Initial, fidela doar editorialelor lui Doru Buscu, si genialelor "basme" ale lui Tetelu. Ce sa zic, sunt conservatoare. Nu vreau sa fac o comparatie, ar implica mult prea multe variabile subiective.
Nu compar oamenii din cele doua redactii. Pentru ca am citit si iubit Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar, si, proza fiind, nu-l pot compara cu poezia lui Iulian Tanase. Pentru ca, din nou, imi place si ma rad la Radu , dar pe Mantzy il "verific" zilnic. Posibil sa fie obisnuinta; am tendinta asta de a ma atasa de cate ceva, chit ca nu-i perfect.
Sa nu uit de Augustin Julea - pe care mi-l imaginez si acum cantand "Vacarena", de Razvan Cucui - pe care l-as lua acasa, daca n-ar fi insurat cu bicicleta aia a lui, de Alexandru Dutu, alias Barbosu', care, daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Imi plac oamenii astia. Imi plac oamenii astia mai mult decat revista lor. Dar revista aia a lor e insusi spiritul lor si motivul pentru care-i iubesc. Da, stiu, sunt uneori puerili, vesnic idealisti, poate chiar visaatori, cu siguranta incoruptibili. Oamenii astia, si deci, ce fac ei, mi se pare venerabil, deontologic vorbind.
Si nu vreau sa las ideea asta de libertate sa moara, fara sa misc macar un deget. Nu pot. E un concept respectabil, iar ei, oamenii, sunt de-o-ndarjire nemaipomenita in sustinerea ideologiei pe care-au nascut-o. Pentru ca despre asta este vorba, despre libertatea presei, libertatea cuvantului, depolitizarea trusturilor, obiectivitate, etica, sacrificiu, corectitudine si spirit justitiar. Baietii astia sunt eroii mei. Si le-au cam scazut super-puterile, de cand cu mogulizarea globala. Nu stiu ce-aveti voi de gand sa faceti maine, dar eu imi voi cumpara Kamikaze. Si-o voi cumpara saptamanal, nu doar maine; pana la capat. La naiba, imi fac un abonament! Si peste 10 ani, cand mi se va scula mie sa fac un doctorat in jurnalism, probabil ca voi studia despre ei la cursurile de etica si deontologie. Si nu voi mai fi nevoita sa-nvat, pentru ca voi fi stiind deja.
Respectati-va dreptul de-a citi un ziar liber, cumparati azi Kamikaze! Si miercurea viitoare, si peste doua saptamani... Probabil ca, peste niste zeci de ani, urmasii vostri se vor imbogati dupa ce vor vinde colectia; ganditi-va la viitorul lor!

duminică, iunie 19, 2011

O definitie pentru normalitate, as zice*

Voi numarati de cate ori faceti dreapta si de cate ori stanga, cand mergeti undeva? Numarati treptele pe care le urcati cu piciorul stang si pe cele pe care le urcati cu dreptul? Mestecati guma in falca dreapta tot atata timp cat mestecati in stanga? V-ati masurat labele picioarelor sa vedeti daca-s la fel? Simtiti nevoia sa va mutati geanta de pe-un umar pe altul la intervale regulate de timp? Nu va e ciuda cand calcati cu un picior intr-o groapa, si-apoi aveti chef sa calcati si cu celalalt? Cand va doare o masea, n-ati vrea sa va doara, cu aceeasi intensitate, si cea simetrica ei? Nu va enerveaza teribil cand aveti ceva intr-un buzunar de la pantaloni, si-n celalalt n-aveti nimic? Nu preferati sa vi se-nfunde nasul, decat sa vi se-nfunde o singura nara? Nu ca-i absolut ingrozitor sa ti se-nfunde o ureche, si cu cealalta s-auzi bine? Nu sunteti frustrati ca aveti dioptrii diferite la propriii ochi? Atunci cand mancati salata, nu simtiti nevoia sa luati cate-un pic din fiecare chestie din ea, astfel incat densitatea sa ramana cam aceeasi? Cand cititi o carte de specialitate (oricare-ar fi aia), nu va vine sa compensati cu una de beletristica? A, nu? Oi fi eu nebuna.
Probabil ca sunt prea axata pe egalitate si corectitudine. Si, sincer, consider c-asa-i normal. Evident, toate prostiile de mai sus sunt metaforice. Dar chiar le fac. Pentru ca urasc discriminarea si tratamentul preferential in egala masura. Desigur, asta nu-nseamna ca n-am simpatii, sau invers. Inseamna doar ca incerc sa fiu fair-play. Ma straduiesc. Asta pretentie o am de la mine, macar. Pentru ca, repet, asa vad eu normalitatea.

*nu tot ce fac eu este normal, dar poate ca n-ar fi chiar atat de rau sa fie

miercuri, iunie 15, 2011

A bacsis sau a nu bacsis

Sunt clientul perfect, fraiera absoluta. La magazin, pachetul de tigari nu costa 11.5 ron, costa 12 pentru mine. Un mers cu taxi-ul care apare pe bon de 15 lei e platit cu 20. Un suc de 7 lei la o terasa e 10. O ciorba si-un felu' doi, cu 5-10 lei mai mult, oricat de necomestibile, oricat de proasta servirea. Eu sunt aia care lasa bacsis si la Mc. Si daca nu se-accepta, ii bag in cutiutele-alea.
Imi amintesc c-am vrut, la un moment dat, o salata, pe undeva pe langa Universitate (nu mai retin exact, ceva italienesc parca); zic "am vrut", pentru ca n-am mai mancat-o, era cu garnitura de pilozitati. N-am cerut alta, caci mi se-ntorsese deja. Dar i-am spus ospatarului, la sfarsit, dupa ce i-am dat cei 15% necuveniti.
Problema e ca de foarte multe ori ma revolt, eu in mine, pe chestia asta. Ma cert in gand cu multi taximetristi, chelneri, vanzatoare, coafeze s.a.m.d.. Ma cert in gand, refuz sa platesc tot in gand, cer caietul de sugestii si reclamatii tot in gand, ba chiar mai negociez si cu managerul tot in gand. Dupa care platesc, frumos, mai mult decat ar trebui.
Mda, probabil chestia asta spune cate ceva despre mine. Sunt toleranta, darnica si fraiera. Mai mult fraiera decat celelalte doua.
Asa ca am luat o hotarare: sa nu mai fiu fraiera, sa nu mai spaguiesc aiurea si in plus, si eventual sa ma las de fumat dupa licenta (la asta inca ma mai gandesc). Si cu ce economisesc sa... sa orice altceva, in definitiv. Pana si sa-mi comand chestii la teleshopping ar fi mai logic.

joi, iunie 09, 2011

Duoi ghiei la un pahar de vin* (+test)

-Da' tu la care solar te duci?
-Pai am fost si la Ghencea, si-n Plaza, si la ala de la Lujerului...
-Auliu! Ai fost si la orizontal?! (mustrator)
-Da' ce-are, coaie**, ala orizontal? (nedumerit)
-Pai n-are, n-are nimic. Adica are. Ba chiar are.
-?!
-Si tu cum te bronzezi intre fese? (argumentul suprem, bang bang, the vital question, servit cu cea mai mare siguranta a propriei idei, condimentat cu superioritate)

*ba chiar la doua, ca n-au baut din acelasi pahar, curios
**cuvant considerat, in poponareala indecisa, drept marca a straight-icismului

luni, iunie 06, 2011

Despre cum a ratat Another brick in the ball "Another brick in the wall"-u'

Sunt genul care sufera si tace. Tac si-nghit. Nu ma plang, nu ma dau cu capu' de pereti, cel mult plang cand sunt singura. Si nici macar nu pot vorbi despre lucrurile care ma dor. Nu atunci. Astept sa-mi treaca, si abia apoi pot sa le spun, prietenelor, de exemplu, de ce eram cu fundu'n sus in ziua x.
Pana mai ieri, am tot fost cu fundu'n sus. Si de data asta nu m-a suparat nimeni, m-am suparat singura. N-am gandit-o, ce sa zic.
Mi-am luat, prin toamna, bilete la Roger Waters. Wall-u' ca wallu', dar ma tot straduiesc de cativa ani s-ajung in Londra. Si s-au brodit. 17 mai, Londra, perfect. Rezervat, platit, asteptat cu sufletu' la gura, de-astea.
Si ma trezesc ca-n mai am sesiune. Cu tot cu restante, sa tot fi fost vreo 13-15, nici nu mai stiu. Evident, am facut ce-ar fi vrut mama: mi-am luat examenele.
Am suferit. Mai mult cand am vazut pozele. Mai mult cand am inceput sa ma uit pe iutub. Ce efecte, ce lumini, ce ditai zidu', ce j'de proiectoare, cata precizie, cata punctualitate! Arrrrgh, inca ma oftic. Nu, nu pot sa scriu mai mult despre asta, inca sufar. Ma duc sa-mi pun insigna cu zidu' pe care scrie Pink Floyd pe tricou' cu Big Ben, si-mi pun Comfortably Numb pe repeat. Homework: data viitoare sa scriu despre ceva dragut, e musai.

Amintiri din conJUGal

el: Vreau eu perna mare, ia-o tu pe-aia mica!
ea: Ca de obicei, eu m-aleg cu aia mica, si tu-ncerci sa compensezi.

Shiny happy Sinzy