Promenazi femeiucesti

Adevaru' e ca sunt cat se poate de femeie. In ciuda faptului ca-mi place sa tac. Ah, si cat imi place sa tac! Sunt singura careia i se pare ca o femeie tacanda e de 10 ori mai misto decat una zgomotoasa? Ma-ndoiesc.

Mmm, deci da. Foarte femeie. Atehnica, fascinata de tocuri, dezamagita de oglinzi, punctuala ca sfarsitul lumii, neglijent studiata, vag ipocrita, vesnic prea slaba au prea grasa, cat incape de nemultumibila si cat se poate de visatoare. Suficient de femeie-ncat sa ma-nvart ca coiu-n caldare, cautandu-mi telefonul pe care de cele mai multe ori il am in mana cealalta. Cu o mana-l tin, cu una-l caut, adica. Si, sine qua non, orientata ca o molie dupa ce-a tras niste Raid. Plus ca uite ce de comparatii, un barbat nu s-ar scarpina niciodata cu mana stanga la coiul drept.

Revenind la partea-n care nu pot fi lasata nesupravegheata intr-un loc necunoscut, iaca-mi patanii in numai o saptamana:

Patania 1

Misiune: adunat prietena de la gara, intors acasa

Obiectiv: cunoscut

Obstacole: vedere proasta pe timp de-ntuneric, ganduri zburande-n alte parti

Desfasurare: Pod Grant, intentie de a iesi pe Grivitei, Beatles pe Guerilla, intrat pe Giulesti (ca oricum vad doar majusculele noaptea), ajuns la dracu'n praznic, de unde nu stiu cum m-am intors, ca abia mai zaream prin volan, datorita ca m-am bagat toata-n scaun la vederea pimpilor de pe Aninului. M-am plimbat o ora, acceptabil.

Patania reloaded

Misiune: dus colega la Autogara Filaret

Obiectiv: stia ea drumul

Obstacole: n-ar fi trebuit sa fie, intrucat ii ticsit de indicatoare-nspre unde trebuia eu sa ma-ntorc; atata numa' ca s-a pus ploaia pana sa ma prind eu de dansele

Desfasurare: vazut un indicator, ratat restu', iesit din Bucuresti, intrat in Jilava, intors, incercari disperate de-a pescui toate indicatoarele, da' deja ploua prea rau; ajuns acasa intr-o ora jumate, limita lu' acceptabil.

Trilogie

Misiune: dus masina bolnava acasa, la Motru, la tratament special cu bai de namol si diesel dietetic

Obiectiv: cunoscut; been there, done that for like a billion times

Obstacole cunoscute: boalele masinei, deci mers cu maxim 90

Desfasurare: mers cu maxim 90, simtit vibratii de toba sparta de-mi tremura si-acum falangele, accident pe autostrada, pierdut juma' de ora, ratat iesirea cea spre Craiova, luat pe Valcea, cale ferata - coada - alta ora (de data asta cu maxim 10), vazut primul indicator spre Tg Jiu, ratat al doilea, luat spre Dragasani, sunat parinti, atentionare, intors 18 km pana la (tot) primul indicator spre Tg Jiu, in continuare ritm aproape legal, in total 6 ore frumoase. Si nu, nu m-am bucurat singura de data asta. In jurul meu sunau telefoane, ale caror proprietari le spuneau parintilor ca nu, n-am murit, suntem bine, mai avem 3 ore, 2, 1.

Femeie veritabila, deci. Unui barbat, nici daca s-ar chinui sa regizeze, nu i-ar iesi asa. Sa mai zic ca am un bord absolut sinistru, la care se-aprind doar sagetile de la semnalizare? Ca ma simteam ca-ntr-o masina din filmele lu' Hitchcock (adevaru' e ca am vazut doar Pasarile, si nu-mi amintesc masina, da' suna bine, nu-i musai sa fie logic si argumentat, caci, din nou, sunt femeie)? Ca mi-a disparut cd-ul cu Pink Floyd? Ca dormisem 4 ore, fusesem 9 la serviciu, s-apoi drum intins? Pai cat mai femeie de-atat as putea sa fiu?!

Verde, da' nu rasare

Ziceam intr-un post anterior ca-mi plac magnetii de frigider. Imi mai plac si abtibildurile. Nu chiar atat de mult precum magnetii, da' imi plac. Primu' abtibild pe care l-am lipit pe birou a fost cu Valderrama; pentru ca asa m-alinta frate-meu, de creata ce sunt cateodata. Am continuat cu Avril Lavigne, HIM, Coca Cola si alte chestii care-mi placeau la momentul respectiv. Unele imi plac si-acum, respectiv Cola sau Mc. Yeah, I know, I'm a effin bad girl, I love junks.
Anu' trecut m-a ajutat Kamikaze sa-mi lipesc chestii: abtibildul cu frigider gol pe frigiderul vesnic gol, abtibildul cu rovinieta pe parbrizul de la balcon, abtibildul cu marijuana impodobita de craciun, dublura, pe usa camerei si pe peretele de langa pat; sa simptem spiritul sarbatorilor, ce naiba! Si parca mai era ceva, da' acum sunt in bucatarie, fumez, deci nu ma duc pana-n camera sa verific.
Si toate prietenele imi observa magnetii si abtibildurile, le admira, si pun pariu ca-s chiar invidioase putin; desi cu 2,5 RON puteau sa-si ieie si ele, macar pe-alea de la Kamikaze.
Dar asta nu este un text despre abtibilduri; este despre proprietarul apartamentului in care stau, si care a venit azi sa-mi inlocuiasca niste fire si sa-mi schimbe un bec, ca de-o luna tot stateam fara lumina-n baie. Eh, si veni el, dragul, si-mi mesteri ce era de mesterit, s-apoi se-apuca sa-mi tina predica cea cu lasatul de fumat, s-apoi barfiram putin vecinii de dedesupbt si, cand sa dea sa plece... Cand sa dea sa plece, avu loc urmatoarea discutie (citez):
- Aoleo, da' ce-i cu alea de la etnobotanice acolo, pe perete?
- Ce etnobotanice, doamne iarta-ma, ca eu nu m-ating decat de good shits?!
- Alea, ala-i semnu' de la etnobotanice! Ce, crezi ca eu nu stiu?
- Nu, domn'e, aia-i o frunza de marijuaha, zic eu, foarte convinsa ca-i un argument bun. Aaa, adica, vedeti, e de la o revista.
- Ce revista?! Mie-mi spui?! Parca eu nu stiu!
- Nu, nu, e... cum sa zic, e simbolic, nu vedeti ca-i impodobita, ca un brad de craciun? E la misto, zau asa!
- Mai fetelor, aveti grija, ma, ca nu-i de jucat cu astea. Atatia copii au intrat in spital, atatia... Doamne, nici sa nu v-aud cu asa ceva!
- Nu, dom' propretar, n-auziti? Noi nu fumam decat chent si has...has doi o, adica. E, glumesc, doar stiti ca eu nu beau apa, beau doar Cola.
- Ntz, ntz, ntz, nu mai beti, ma fetelor, cola, ca va distruge. Si tigarile-alea... Si etnobotanicele...
- Stim, stim. Sa va conduc (mai pleci si tu azi?!) ?
- Aveti grija, fetelor, ca-i sanatatea voastra. Si sa dezlipesti alea, mai Sinziana, ca ne facem de ras; pai se poate-asa ceva?! Sa fiti cuminti, sa platiti intretinerea aia.
- Platim, platim. La revedere!

Concluzie: ete d-aia nu evoluam, ca lumea nu-i informata; cum sa traiesti cu impresia ca etnobotanicele au "un semn"?! Cum sa confunzi salvia cu marijuana?! Cum sa nu fi auzit, macar, de Kamikaze?! Cum sa ai, pe deasupra, senzatia ca doar tu stii de efectele nocive ale fumatului/ bautului cola/ mancatului junk?! Propretarii sucks. Cand o sa fiu mare, o sa-mi deschid o abtibildarie; varietate mare de publicuri: chiriasi - propretari - administratori de bloc, sefi - subordonati, parinti - copii rebeli, fumatori - cancerosi, obezi - lucratori la mc, medici - pacienti in stare critica etc. Si pravalia o sa mearga ca unsa, si-o sa-mi permit sa nu mai fiu chiriasa. Si acum ma culc; macar sa dorm, daca tot visez.

Rasfat boem

Am descoperit azi cel mai fain magazin ever. Si nu, inca nu ma plateste nimeni sa-i fac reclama. Intamplator, exista si chestii care-mi plac si pe care le-mpartasesc din pur altruism. Ca poate 5% din aia care le primesc, chiar merita. Si pentru acei 5% merita sa-mi pierd timpul.
Asadar, sa va spun despre minunatie: este ideal, daca vrei sa te rasfeti tu pe tine; este ideal, daca vrei sa rasfeti pe altcineva; si doar stim cu totii ca magazinele-s pentru rasfat, nu? Caci, evident, n-are nimeni nevoie de rame foto, ceasuri de birou, camasi de noapte fitoase, perle, geluri de dus mirosind a mosc, globuri pamantesti (de parc-ar fi si globuri jupiteresti, mda' uateva'), cufertase, cutii de bijuterii, ceaiuri afrodisiace sau mai stiu eu ce alte minuni.
Deci am lamurit, este un loc destinat rasfatului, o casa a alintatilor, un bordel pentru snobi. Uite, mie-mi place sa cadorisesc; ma bucur cand se bucura cineva datorita mie; mai ca-mi vine sa plang cand pot oferi cuiva ceva frumos. Bineinteles ca ma bucur mai mult cand imi pot oferi mie ceva frumos, ca de-aia se si intampla mai des. Ei, de-aici e ideal sa cumperi chestii frumoase, de la umbrele cu danteluta, la carnetele cu Beatles pe coperta, de la cosmetice imbatatoare, la magneti cu Beatles. Mda, am eu un fix cu gandaceii. Chiar asta mi-am si luat de-acolo, un magnet cu ei. Alb-negru, so classy.
Revenind la edenul cumparaturilor, trebuie sa spun ca nu este pentru someri. Preturile-s destul de piperate, insa produsele merita toate eforturile.
Este vorba de British Gallery, Strada Paris Nr. 14 A, Sector 1, Bucuresti.
Au si site, dar e cam agasant cu abonarea: britishgallery.ro
Si cel mai gay vanzator evaaar. Azi purta maieu decoltat, in degrade bleumarin-gri deschis, pantaloni gri, ochelari de nerd. Si ne-a vandut impecabil. Ce-i drept, la asa scoruri...

Spam minus zero / no troll limit

Deci exista aceasta specie de sub oameni, denumita, generic, "troli". Trolii-s aia pe care nici Noe n-a vrut sa-i ia pe vapior, dar care au scapat pan'la urma, caci s-au varat adanc in curul alora mai mari. Trolii-s marunti, intra-n orice anus, si se-adapteaza de minune. Mirosul de cacat nu numai ca nu-i deranjeaza, ba mai mult, l-au brevetat drept "miros de trol". Nu mai e cool sa fii cacat cu ochi, o stie orice prost care se respecta; daca esti trol insa... daca esti trol... atat. Pentru ca trolii-s autosuficienti, m'kay? Diferenta dintre un cacat cu ochi si un trol este cam la fel cu cea dintre vanzator si lucrator comercial; spalator de wc-uri - firma de cleaning. Si-asa mai departe. De troli, oricum, a auzit toata lumea, n-are sens sa insist pe descrierea lor. Ce mi se pare mie fabulos e ca sub-oamenii astia se extind. S-au creat noi ramuri ale trolingului; daca initial au fost troli de forum, mai tarziu s-au alaturat blogurilor, retelelor de socializare, si, m-uateva, tuturor chestiilor care le ofereau sansa sa fie total inoportuni. Meh, sau poate nu chiar tuturor. Ramasese o nisa virgina: spam. Deci daca trolii de bloguri sunt de departe cei mai evoluati, cei de spam sunt poezie. Ia priviti aicisa. Adicatelea clickuiti imaginea. 

Eee? Si-apoi cum sa nu-i mananci de vii, cu betisoare chinezesti? Da' na, fiecare spam isi are trolu' lui, mi se pare normal. Il scoate dimineata la plimbare, la pranz ii pregateste anusul sa doarma, in weekenduri il rasfata cu temirice varietate noua de canal de comunicare. Si toata lumea e fericita, lucrurile-si urmeaza cursul firesc.