Another brick in the ball(s)

.|. de sarbatori

2011-12-29T02:31:00.001+02:00

Am mai vorbit despre cat de fraiera sunt in fel si fel de situatii. Dar luati aminte la cele ce-am permis sa mi se-ntample, si nu faceti precum subsemnata.
Deci se-ntampla ca era vreo 23 decembre, zi numa' buna de cautat cadouri, de-mpins babe pe scari, de analizat pitipoance-n mall si de-njurat parintii care-si cara copiii prin magazine, doar de dragul de-ai trola pe cei care chiar n-au avut timp sa cumpere cadourile mai devreme (pentru ca unii mai si munceste).
Dar sa n-o mai lungesc. Va recomand calduros sa evitati magazinul Livada cu ceai, unde un ceai costa cat o livada, si livezi n-au.
Preturile produselor, in primul rand, nu sunt afisate. Ati fi nevoiti, ca si mine, sa va simtiti precum Hagi Tudose, intreband cat costa x obiect. Vi s-ar raspunde vag, ati fi intrebati daca nu doriti cumva obiectul y, care, inevitabil, va fi mai scump, insa veti fi aflat asta deja prea tarziu.
Partea cea mai frumoasa e cu impachetatul. Nu voi dezvalui cat a costat cadoul, de care - nu zic - am fost mai mult decat incantata, insa veti fi surprinsi de pretul ambalajului (care ambalaj se plateste numai si numai in Romania, din cate chestii impachetate frumos imi aduc eu aminte). Imaginati-va ca infunditatul a decurs cam asa: domnisoara a luat o bucatica de carton pe care a asezat obiectul, langa care a pus o ciocolatica, langa care a pus o prajiturica cu ravas, langa care... "Ce sa va mai pun?" "Poftiti?" "Ce sa va mai pun langa cadou? Ca eu am tot pus, asa, nici nu v-am intrebat" "Aaa, nimic, multumesc" (nu, nu m-a-ntrebat daca vreau alea, nu mi-a sugerat ca s-ar plati si, drept sa spun, in preajma sarbatorilor fiind, si cadoul in sine avand un pret destul de piperat, m-asteptam ca impachetatul si decoratul sa fie din oficiu) "Doriti si un ceai?" "Nu, doamna, multumesc" "Ok. Deci atat, nu va mai pun nimic?" "Nu, e ok asa" "Colega, trandafirasi!" (si-a trantit 3 bobocei uscati, pe care i-a cantarit ca pe marijuana si cred ca i-a si taxat la acelasi pret; desi la momentul respectiv mi-a parut doar ca jongleaza, ca barmanii aia care-nvart chestii si le flambeaza si-apoi te-mbata spectaculos). Si-un celofan. Si o fundita. Si-o punga, si gata. Si, cand sa platesc, mi-a cerut cu vreo 80 (da, optzeci) de lei in plus. Si eu, da, am platit ca fraiera, nu-i bai. Si nu mi-or dat nici bon.
Dar voi nu veti pati in veci chestia asta, pentru ca nu va veti duce in veci la Livada cu ceai sau pentru ca, daca va veti duce, le veti fute muma-n cur de nenorociti. Eu mi-am propus ca la urmatorul salar' sa ma duc sa-mi iau ceva de-acolo si-apoi sa-i reclam la OPC. Sau sa nu ma mai duc niciodata, niciodata, niciodata.
Pentru ca sunt niste escroci fara scrupule. La fraieri prinde. La fraieri de bun simt care prefera sa se lase pacaliti cu decenta, decat sa se mahalageasca. La fraieri care poate se grabesc. La fraieri care sunt by default atat de naivi, incat o faza de-asta-i lasa, efectiv, fara cuvinte.
Livada cu ceai de capitalism infect, infuzie, .l. !

Senzational! Este cel mai bun prieten al lui Dumnezeu!

2011-11-16T13:01:00.000+02:00

Stiu, au scris toti despre statusuri cretine. Piticigratis a fost mentionat chiar si-n Libertatea pentru asta. Si fara sa se futa cu Botezatu sau cu Oana Roman, deci nimic senzational. Dar nu ma pot abtine. Asa ca iata castigatorul concursului CEL MAI CRETIN STATUS AL ZILEI. Al zilei, pentru ca sunt absolut sigura ca maine se vor gasi altii si mai prosti, care sa posteze chestii si mai imbecile.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
♥ DUMNEZEU NU ARE TELEFON MOBIL TOTUSI EL ESTE CEL PE CARE IL CAUT. ♥ NU ARE FACEBOOK DAR TOT EL ESTE CEL MAI BUN PRIETEN. ♥ NU ARE TWITTER DAR TOT PE EL IL URMARESC. ♥ NU ARE INTERNET DAR TOT TINEM RELATIE INTRE NOI. ♥ DACA DUMNEZEU ESTE MINUNAT PENTRU TINE PUNE ACEST MESAJ LA PROFIL! ♥ Nu-ti fie rusine de Dumnezeu ! PUNEM PARIU K 50% NU IL VA PUNE DEOARECE LE ESTE RUSINE PTR CEA CE VOR ZICE PRIETENI LOR :) :D.poti sa zici ce vrei:-j fiindca, la nevoie tot ,,Doamne ajuta'' vei spune!;)..

Paris 2007+ Sarbatoarea de neuitat (Hemingway) + Midnight in Paris = LOVE

2011-10-23T23:08:00.000+03:00

Deci vazut-am un film nou. Motivatii? Pai, in primul rand, maestrul Woody Allen. Daca omul Woody Allen n-a-ncetat vreodata sa ma uimeasca (cel mai mult, cand s-a combinat cu fiica-sa adoptiva), ei, artistul Woody Allen m-a cucerit pana si cu cele mai slabute creatii; si aici ma refer, par example, la Whatever Works. In al doilea rand, ciudat-frumoasa si cuceritoarea Marion Cotillard. M-am indragostit de ea in Jeux d'enfants. Si ce daca-s romantica, ma? Am zis ca m-am indragostit doar. Am inceput s-o iubesc, insa, dupa ce-am vazut La vie en rose. Ma, dar nu vorbim despre iubirile mele platonice aici, nu vorbim despre Woody si Marion, si nici macar despre fundul lui Rachel McAdams, care-i misto, btw, si iata inca o dovada ca femeile-s mai frumoase decat manechinele.
Mi-a placut Midnight in Paris. Si mi-a placut mai ales pentru ca am fost acolo. Asa cum mi-a placut si Vicky Cristina Barcelona. Ba, daca m-as hotari vreodata sa ma rup de tara asta cacacioasa si sa renunt la tot, m-as muta ori in Barcelona, ori in Paris. Dar probabil ca asta nu se va-ntampla niciodata. Recunosc, insa, ca ma gandesc cu nostalgie la stradutele cu piatra cubica din Montmartre. Nu m-am simtit geniala si nu m-am comparat cu Woody Allen doar pentru ca mi-am imaginat si eu marii artisti ai secolului trecut bandu-si mintile pe-acolo. Gandesc ca asta ar face oricine, la o promenada prin Montmartre. M-am laudat insa ca am citit Sarbatoarea de neuitat a lui Hemingway, m-am laudat ca auzisem de Gertrude Stein, m-am laudat ca aveam habar de iubirea bolnava a lui Scott Fitzgerald si m-am laudat ca m-am visat, la un moment dat, groupie, si asta nu pentru vreun rocker (desi nu m-as fi dat in laturi de la un Dylan, in vremurile lui bune; dar adevarat stalker as fi putut fi doar pentru un scriitor nebun sau pentru Gaudi, ca tot ziceam de Barcelona).
Revenind la film, e de vazut. Chiar daca Woody face pe Captain Obvious si ajunge la o concluzie banala, si anume ca toti ne dorim sa fi trait in vremuri mai bune, in vremuri trecute, ca le idealizam in fel si chip, fara sa realizam ca asta s-a-ntamplat si cu generatiile anterioare. Uite eu, par example, m-as fi vrut adolescenta-n perioada hippie, nu-ntrebati de ce.
Mi s-a parut, iar, foarte misto ca soundtrack-ul n-a fost evărgrina de Edith Piaf (pe care o ador, nu ma-ntelegeti gresit), ale carei șansonete asigura ambientul muzical tuturor filmelor cu iz parizian, indiferent de perioada-n care se petrece actiunea. Apreciez ca laitmotivul muzical a fost Cole Porter, si asta pentru ca insasi Ella Fitzgerald i-a cantat melodiile. Very appropriate.
Imi asum responsabilitatea repetitiei, si spun, inca o data, ca filmul asta mi-a completat promenadele prin Paris si Sarbatoarea de neuitat. Daca lipsea ceva care sa-mi desavarseasca aceste placeri, acel ceva este Midnight in Paris.

Fey Rito

2011-09-26T13:48:00.002+03:00

Bai Rita, deci imi place-al dracului cum iti scrie Caraman (pentru necunoscatori, "Scrisori catre Rita" - Kaos Moon). Bai, de parca v-ati cunoaste de-o viata, zau asa. Sunt putin geloasa ca ma ignori, dar recunosc c-as face exact acelasi lucru, dac-as avea si eu un premia(n)t Uniter care sa-mi scrie in halul asta de misto.
Deci inteleg ca ce a fost intre noi se sfarseste aici. Sper sa-l futi, ma, pana la sfarsitul cartii.
Auzi, dar spune-mi, cum e? Asa-i ca-i doar un sensibil tembel care nu se regaseste? Asa-i, ca al'fel de ce naiba si-ar spune Kaos?!
Ba, io recunosc ma, sunt o inculta si-o speculanta. Habar n-aveam de ce-a mai scris el, pana sa-ti citesc corespondenta. 'te-n pizda ma-tii, lasa-ma cu manierele, ca n-ai fi lasat-o taman pe noptiera mea, daca n-ai fi vrut s-o citesc. Deci mda, ce ziceam? A, ca habar n-am, ma, pe ce lume traiesc. Mai prind cate-un tips de pe la prietenii mei mai dajtepti, mai de pe feisbuc, mai de pe vreun blog. Ca-s superficiala, ma, aia ziceam. Ba, da' ii totala nenorocita aia de carte, imi ia din timpul de facut sex. Si stii ce-nseamna asta, nu? Mai multi hormoni, fraiero. Si chiar si mai multi, cu fiecare pagina si cu fiecare descriere a futaiului perfect.
Ba, io asa-mi imaginez sfarsitul celor 600 de pagini. Sunt o romantica, stiu. Dar dup-atata fut in dreapta si-n stanga, dup-atata fut in timp ce scuipa seminte si asculta muzica si-si inscriptioneaza tricouri si mananca si toate alea, imi imaginez ca se termina c-un fut abandon total.
Rito, tu stii ce-i ala fut cu abandon total? Pai de unde dracu' sa stii? Sau poate, na, ai fi aflat prin ultimele pagini. Ba, ia gata, ca am de citit. 'te-n gatu' ma-tii cu prostiile tale, am de citit. Si de muncit, fey, ca io nu-s artista de net ca tine. Dispari.
PS: Rito, daca existi in vreun univers paralel, raspunde-i. Si el sa-ti raspunda-napoi, si tot asa. Ca nu ma mai satur. Adios!
PPS: Ia si-un song, daca tot te-ai obisnuit asa prost.

Promenazi femeiucesti

2011-08-15T03:22:00.001+03:00

Adevaru' e ca sunt cat se poate de femeie. In ciuda faptului ca-mi place sa tac. Ah, si cat imi place sa tac! Sunt singura careia i se pare ca o femeie tacanda e de 10 ori mai misto decat una zgomotoasa? Ma-ndoiesc.

Mmm, deci da. Foarte femeie. Atehnica, fascinata de tocuri, dezamagita de oglinzi, punctuala ca sfarsitul lumii, neglijent studiata, vag ipocrita, vesnic prea slaba au prea grasa, cat incape de nemultumibila si cat se poate de visatoare. Suficient de femeie-ncat sa ma-nvart ca coiu-n caldare, cautandu-mi telefonul pe care de cele mai multe ori il am in mana cealalta. Cu o mana-l tin, cu una-l caut, adica. Si, sine qua non, orientata ca o molie dupa ce-a tras niste Raid. Plus ca uite ce de comparatii, un barbat nu s-ar scarpina niciodata cu mana stanga la coiul drept.

Revenind la partea-n care nu pot fi lasata nesupravegheata intr-un loc necunoscut, iaca-mi patanii in numai o saptamana:

Patania 1

Misiune: adunat prietena de la gara, intors acasa

Obiectiv: cunoscut

Obstacole: vedere proasta pe timp de-ntuneric, ganduri zburande-n alte parti

Desfasurare: Pod Grant, intentie de a iesi pe Grivitei, Beatles pe Guerilla, intrat pe Giulesti (ca oricum vad doar majusculele noaptea), ajuns la dracu'n praznic, de unde nu stiu cum m-am intors, ca abia mai zaream prin volan, datorita ca m-am bagat toata-n scaun la vederea pimpilor de pe Aninului. M-am plimbat o ora, acceptabil.

Patania reloaded

Misiune: dus colega la Autogara Filaret

Obiectiv: stia ea drumul

Obstacole: n-ar fi trebuit sa fie, intrucat ii ticsit de indicatoare-nspre unde trebuia eu sa ma-ntorc; atata numa' ca s-a pus ploaia pana sa ma prind eu de dansele

Desfasurare: vazut un indicator, ratat restu', iesit din Bucuresti, intrat in Jilava, intors, incercari disperate de-a pescui toate indicatoarele, da' deja ploua prea rau; ajuns acasa intr-o ora jumate, limita lu' acceptabil.

Trilogie

Misiune: dus masina bolnava acasa, la Motru, la tratament special cu bai de namol si diesel dietetic

Obiectiv: cunoscut; been there, done that for like a billion times

Obstacole cunoscute: boalele masinei, deci mers cu maxim 90

Desfasurare: mers cu maxim 90, simtit vibratii de toba sparta de-mi tremura si-acum falangele, accident pe autostrada, pierdut juma' de ora, ratat iesirea cea spre Craiova, luat pe Valcea, cale ferata - coada - alta ora (de data asta cu maxim 10), vazut primul indicator spre Tg Jiu, ratat al doilea, luat spre Dragasani, sunat parinti, atentionare, intors 18 km pana la (tot) primul indicator spre Tg Jiu, in continuare ritm aproape legal, in total 6 ore frumoase. Si nu, nu m-am bucurat singura de data asta. In jurul meu sunau telefoane, ale caror proprietari le spuneau parintilor ca nu, n-am murit, suntem bine, mai avem 3 ore, 2, 1.

Femeie veritabila, deci. Unui barbat, nici daca s-ar chinui sa regizeze, nu i-ar iesi asa. Sa mai zic ca am un bord absolut sinistru, la care se-aprind doar sagetile de la semnalizare? Ca ma simteam ca-ntr-o masina din filmele lu' Hitchcock (adevaru' e ca am vazut doar Pasarile, si nu-mi amintesc masina, da' suna bine, nu-i musai sa fie logic si argumentat, caci, din nou, sunt femeie)? Ca mi-a disparut cd-ul cu Pink Floyd? Ca dormisem 4 ore, fusesem 9 la serviciu, s-apoi drum intins? Pai cat mai femeie de-atat as putea sa fiu?!

Verde, da' nu rasare

2011-08-12T00:42:00.001+03:00

Ziceam intr-un post anterior ca-mi plac magnetii de frigider. Imi mai plac si abtibildurile. Nu chiar atat de mult precum magnetii, da' imi plac. Primu' abtibild pe care l-am lipit pe birou a fost cu Valderrama; pentru ca asa m-alinta frate-meu, de creata ce sunt cateodata. Am continuat cu Avril Lavigne, HIM, Coca Cola si alte chestii care-mi placeau la momentul respectiv. Unele imi plac si-acum, respectiv Cola sau Mc. Yeah, I know, I'm a effin bad girl, I love junks.
Anu' trecut m-a ajutat Kamikaze sa-mi lipesc chestii: abtibildul cu frigider gol pe frigiderul vesnic gol, abtibildul cu rovinieta pe parbrizul de la balcon, abtibildul cu marijuana impodobita de craciun, dublura, pe usa camerei si pe peretele de langa pat; sa simptem spiritul sarbatorilor, ce naiba! Si parca mai era ceva, da' acum sunt in bucatarie, fumez, deci nu ma duc pana-n camera sa verific.
Si toate prietenele imi observa magnetii si abtibildurile, le admira, si pun pariu ca-s chiar invidioase putin; desi cu 2,5 RON puteau sa-si ieie si ele, macar pe-alea de la Kamikaze.
Dar asta nu este un text despre abtibilduri; este despre proprietarul apartamentului in care stau, si care a venit azi sa-mi inlocuiasca niste fire si sa-mi schimbe un bec, ca de-o luna tot stateam fara lumina-n baie. Eh, si veni el, dragul, si-mi mesteri ce era de mesterit, s-apoi se-apuca sa-mi tina predica cea cu lasatul de fumat, s-apoi barfiram putin vecinii de dedesupbt si, cand sa dea sa plece... Cand sa dea sa plece, avu loc urmatoarea discutie (citez):
- Aoleo, da' ce-i cu alea de la etnobotanice acolo, pe perete?
- Ce etnobotanice, doamne iarta-ma, ~~ca eu nu m-ating decat de good shits~~?!
- Alea, ala-i semnu' de la etnobotanice! Ce, crezi ca eu nu stiu?
- Nu, domn'e, aia-i o frunza de marijuaha, zic eu, foarte convinsa ca-i un argument bun. Aaa, adica, vedeti, e de la o revista.
- Ce revista?! Mie-mi spui?! Parca eu nu stiu!
- Nu, nu, e... cum sa zic, e simbolic, nu vedeti ca-i impodobita, ca un brad de craciun? E la misto, zau asa!
- Mai fetelor, aveti grija, ma, ca nu-i de jucat cu astea. Atatia copii au intrat in spital, atatia... Doamne, nici sa nu v-aud cu asa ceva!
- Nu, dom' propretar, n-auziti? Noi nu fumam decat chent si has...has doi o, adica. E, glumesc, doar stiti ca eu nu beau apa, beau doar Cola.
- Ntz, ntz, ntz, nu mai beti, ma fetelor, cola, ca va distruge. Si tigarile-alea... Si etnobotanicele...
- Stim, stim. Sa va conduc (mai pleci si tu azi?!) ?
- Aveti grija, fetelor, ca-i sanatatea voastra. Si sa dezlipesti alea, mai Sinziana, ca ne facem de ras; pai se poate-asa ceva?! Sa fiti cuminti, sa platiti intretinerea aia.
- Platim, platim. La revedere!

Concluzie: ete d-aia nu evoluam, ca lumea nu-i informata; cum sa traiesti cu impresia ca etnobotanicele au "un semn"?! Cum sa confunzi salvia cu marijuana?! Cum sa nu fi auzit, macar, de Kamikaze?! Cum sa ai, pe deasupra, senzatia ca doar tu stii de efectele nocive ale fumatului/ bautului cola/ mancatului junk?! Propretarii sucks. Cand o sa fiu mare, o sa-mi deschid o abtibildarie; varietate mare de publicuri: chiriasi - propretari - administratori de bloc, sefi - subordonati, parinti - copii rebeli, fumatori - cancerosi, obezi - lucratori la mc, medici - pacienti in stare critica etc. Si pravalia o sa mearga ca unsa, si-o sa-mi permit sa nu mai fiu chiriasa. Si acum ma culc; macar sa dorm, daca tot visez.

Rasfat boem

2011-08-04T00:21:00.000+03:00

Am descoperit azi cel mai fain magazin ever. Si nu, inca nu ma plateste nimeni sa-i fac reclama. Intamplator, exista si chestii care-mi plac si pe care le-mpartasesc din pur altruism. Ca poate 5% din aia care le primesc, chiar merita. Si pentru acei 5% merita sa-mi pierd timpul.
Asadar, sa va spun despre minunatie: este ideal, daca vrei sa te rasfeti tu pe tine; este ideal, daca vrei sa rasfeti pe altcineva; si doar stim cu totii ca magazinele-s pentru rasfat, nu? Caci, evident, n-are nimeni nevoie de rame foto, ceasuri de birou, camasi de noapte fitoase, perle, geluri de dus mirosind a mosc, globuri pamantesti (de parc-ar fi si globuri jupiteresti, mda' uateva'), cufertase, cutii de bijuterii, ceaiuri afrodisiace sau mai stiu eu ce alte minuni.
Deci am lamurit, este un loc destinat rasfatului, o casa a alintatilor, un bordel pentru snobi. Uite, mie-mi place sa cadorisesc; ma bucur cand se bucura cineva datorita mie; mai ca-mi vine sa plang cand pot oferi cuiva ceva frumos. Bineinteles ca ma bucur mai mult cand imi pot oferi mie ceva frumos, ca de-aia se si intampla mai des. Ei, de-aici e ideal sa cumperi chestii frumoase, de la umbrele cu danteluta, la carnetele cu Beatles pe coperta, de la cosmetice imbatatoare, la magneti cu Beatles. Mda, am eu un fix cu gandaceii. Chiar asta mi-am si luat de-acolo, un magnet cu ei. Alb-negru, so classy.
Revenind la edenul cumparaturilor, trebuie sa spun ca nu este pentru someri. Preturile-s destul de piperate, insa produsele merita toate eforturile.
Este vorba de British Gallery, Strada Paris Nr. 14 A, Sector 1, Bucuresti.
Au si site, dar e cam agasant cu abonarea: britishgallery.ro
Si cel mai gay vanzator evaaar. Azi purta maieu decoltat, in degrade bleumarin-gri deschis, pantaloni gri, ochelari de nerd. Si ne-a vandut impecabil. Ce-i drept, la asa scoruri...

Spam minus zero / no troll limit

2011-08-01T01:37:00.002+03:00

Deci exista aceasta specie de sub oameni, denumita, generic, "troli". Trolii-s aia pe care nici Noe n-a vrut sa-i ia pe vapior, dar care au scapat pan'la urma, caci s-au varat adanc in curul alora mai mari. Trolii-s marunti, intra-n orice anus, si se-adapteaza de minune. Mirosul de cacat nu numai ca nu-i deranjeaza, ba mai mult, l-au brevetat drept "miros de trol". Nu mai e cool sa fii cacat cu ochi, o stie orice prost care se respecta; daca esti trol insa... daca esti trol... atat. Pentru ca trolii-s autosuficienti, m'kay? Diferenta dintre un cacat cu ochi si un trol este cam la fel cu cea dintre vanzator si lucrator comercial; spalator de wc-uri - firma de cleaning. Si-asa mai departe. De troli, oricum, a auzit toata lumea, n-are sens sa insist pe descrierea lor. Ce mi se pare mie fabulos e ca sub-oamenii astia se extind. S-au creat noi ramuri ale trolingului; daca initial au fost troli de forum, mai tarziu s-au alaturat blogurilor, retelelor de socializare, si, m-uateva, tuturor chestiilor care le ofereau sansa sa fie total inoportuni. Meh, sau poate nu chiar tuturor. Ramasese o nisa virgina: spam. Deci daca trolii de bloguri sunt de departe cei mai evoluati, cei de spam sunt poezie. Ia priviti aicisa. Adicatelea clickuiti imaginea.

Eee? Si-apoi cum sa nu-i mananci de vii, cu betisoare chinezesti? Da' na, fiecare spam isi are trolu' lui, mi se pare normal. Il scoate dimineata la plimbare, la pranz ii pregateste anusul sa doarma, in weekenduri il rasfata cu temirice varietate noua de canal de comunicare. Si toata lumea e fericita, lucrurile-si urmeaza cursul firesc.

Vicky Cristina Barcelona si couscous cu legume si due fromaggi

2011-07-29T02:05:00.000+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se-ntampla sa uit ca vreau ceva. Sau sa fiu atat de comoda si de nesimtita, incat sa nu fac nimic intru a obtine ceva-ul. Sa m-apuc de-o carte si sa n-o termin, de exemplu. Cum am facut cu al lui Marquez "veac de singuratate", de exemplu, de vreo trei (trei, in pula mea!) ori.
Rahat, iar am inceput cliseistic si femeieste. Ideea era ca din 2008 am tot vrut sa vad Vicky Cristina Barcelona si am reusit abia acum. Da' ce mi-a placut! Si nu, nu pentru Scarlet Johansson. Aia-i atat de perfecta, ca nici macar n-am stat s-o analizez. Mi-a placut Penelope mie. Nu-mi imaginam ca o sud-americanca poa' sa joace-ataaaat de bine asa un rol greu. Nu-mi imaginam ca un nene de 42 (Xavier Bardem, ma rog, atunci 39) poa' sa fie atat de sexy, desi deloc frumos.
Firul e misto, n-as putea spune inedit, ca-s atatea si-atatea laitmotive: prietene care se-ndragostesc de-acelasi tip, iubiri neimplinite, fosta nevasta agresiva, artist karismatic. Da' toate cliseele-astea nu-l impiedica sa fie un film misto.
Desigur, eu am o slabiciune pentru Barcelona. Cred ca m-as uita si la un American Pie filmat in Parc Guell. Dar sa nu revin la discutia despre cum i-as spala eu chilotii lu' Gaudi, i-as calca camasile, i-as tunde parul din nas. I-as fi, pardon. Inapoi la film, e de vazut, musai, daca nu l-ati vazut inca. By Woody Allen, sa nu uit, ca-i foarte relevant.
Si pentru ca n-am mai scris de-o groaza de timp, avem si bonus. Din categoria culinareli, eu i-am zis couscous cu legume si due fromaggi. Chiar asta e, numai c-am romantat putin, italienizand. Deci sa detaliez. Couscous sunt niste paste in forma de bobite, se folosesc de obicei la salate. Ideea e ca, paste fiind, nu tre' decat sa le fierbi; ca pe crenvursti; cateva minute, just like that. Legume le-am zis chestiilor alora congelate-n pungi, care par ca-s legume. Due fromaggi inseamna telemea de oaie, rasa si amestecata cu branza topita. Si-am mai pus si doo oo-n branzeturi, sa se lege fromos. S-am amestecat maclavaisu' cu legumele si cu couscousul, si le-am trantit 10 minute-n cuptor. S-apoi m-am laudat ca ce bine stiu eu sa gatesc si ca ce nevasta buna as fi. Si-o mers, am primit trei cereri in casatorie, pe care le-am refuzat cu demnitate. Marketing, pisi.
Barcelonaaa

Whoever you are, I've always depended on the kindness of strangers

2011-07-02T11:21:00.000+03:00

Pentru ca am rasfoit o carte de psihologie practica. De dragul vremurilor cand ma gandeam sa fac psihologie. De scarba de-a nu face nimic. Si pentru ca mi-a picat in mana. Este vorba despre "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile", Francois Lelord si Cristophe Andre. Nu, n-am invatat nimic din ea. Mi-am notat, totusi, cateva citate, si mi-am completat listele cu filme de vazut si carti de citit.
Asa ca m-am apucat (iar) de vazut filme vechi, evergreen-uri, clasicele de colectie.
Ieri, "A Streetcar Named Desire", cu Marlon Brando si Vivien Leigh. Si nu, "Pe aripile vantului" n-am vazut, si nici n-am de gand. Am si eu apucaturile mele.
M-am reindragostit, cu ocazia asta, de Marlon Brando. Dar cine nu o face? Vreau sa cunosc o singura femeie care-si doreste s-o iubeasca un gentleman autentic, un domn perfect, un plictisitor de tip care sa-i cante mereu in struna si sa-i sufle-n cur. Dar daca exista, nu vreau s-o cunosc pe nebuna.
Frumusetea filmelor vechi, dupa parerea mea, e forma primitiva de actorie, exagerata, teatrala. Imi plac dialogurile alea seci si scurte, cuvintele putine care cuprind intreaga poveste, decorul precar, detaliile saracacioase. Pentru ca orice forma de arta ar trebui sa-si oblige consumatorul la imaginatie.
Recomand, evident, "A Streetcar Named Desire". Macar pentru buzele si fundul lui Marlon Brando. Pentru o Vivien Leigh mai batrana, dar mai misto dacat in afisul pentru "Pe aripile vantului". Pentru muzica lui Harold Arlen. Pentru cele 4 (patru!) Oscaruri: cea mai buna actrita in rol principal, cea mai buna actrita in rol secundat, cea mai buna scenografie, cel mai bun actor in rol secundar. Pentru ca 1951 a fost un an bun pentru filme (Alice in Wonderland, The Day The Earth Stood Still, Strangers on a Train, A Place in the Sun). Si, evidentamente, pentru ca asa zic eu.

Shoppingul de miercuri

2011-06-28T04:43:00.000+03:00

A scris si Andrei despre asta. La el e mai firesc, s-a-nsurat cu ea. Eu o fut periodic, nu neaparat constant, sunt inca un nenorocit care-o face sa se simta folosita. De fapt, eu sunt un fel de vaduva; am iubit Catavencu, pan'a murit; iar pentru mine, Catavencu a murit cand s-a-mpartit in Catavencu si Kamikaze. M-am tot chinuit sa-l regasesc, cand intr-una, cand in cealalta. Initial, fidela doar editorialelor lui Doru Buscu, si genialelor "basme" ale lui Tetelu. Ce sa zic, sunt conservatoare. Nu vreau sa fac o comparatie, ar implica mult prea multe variabile subiective.
Nu compar oamenii din cele doua redactii. Pentru ca am citit si iubit Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar, si, proza fiind, nu-l pot compara cu poezia lui Iulian Tanase. Pentru ca, din nou, imi place si ma rad la Radu , dar pe Mantzy il "verific" zilnic. Posibil sa fie obisnuinta; am tendinta asta de a ma atasa de cate ceva, chit ca nu-i perfect.
Sa nu uit de Augustin Julea - pe care mi-l imaginez si acum cantand "Vacarena", de Razvan Cucui - pe care l-as lua acasa, daca n-ar fi insurat cu bicicleta aia a lui, de Alexandru Dutu, alias Barbosu', care, daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Imi plac oamenii astia. Imi plac oamenii astia mai mult decat revista lor. Dar revista aia a lor e insusi spiritul lor si motivul pentru care-i iubesc. Da, stiu, sunt uneori puerili, vesnic idealisti, poate chiar visaatori, cu siguranta incoruptibili. Oamenii astia, si deci, ce fac ei, mi se pare venerabil, deontologic vorbind.
Si nu vreau sa las ideea asta de libertate sa moara, fara sa misc macar un deget. Nu pot. E un concept respectabil, iar ei, oamenii, sunt de-o-ndarjire nemaipomenita in sustinerea ideologiei pe care-au nascut-o. Pentru ca despre asta este vorba, despre libertatea presei, libertatea cuvantului, depolitizarea trusturilor, obiectivitate, etica, sacrificiu, corectitudine si spirit justitiar. Baietii astia sunt eroii mei. Si le-au cam scazut super-puterile, de cand cu mogulizarea globala. Nu stiu ce-aveti voi de gand sa faceti maine, dar eu imi voi cumpara Kamikaze. Si-o voi cumpara saptamanal, nu doar maine; pana la capat. La naiba, imi fac un abonament! Si peste 10 ani, cand mi se va scula mie sa fac un doctorat in jurnalism, probabil ca voi studia despre ei la cursurile de etica si deontologie. Si nu voi mai fi nevoita sa-nvat, pentru ca voi fi stiind deja.
Respectati-va dreptul de-a citi un ziar liber, cumparati azi Kamikaze! Si miercurea viitoare, si peste doua saptamani... Probabil ca, peste niste zeci de ani, urmasii vostri se vor imbogati dupa ce vor vinde colectia; ganditi-va la viitorul lor!

O definitie pentru normalitate, as zice*

2011-06-19T16:51:00.001+03:00

Voi numarati de cate ori faceti dreapta si de cate ori stanga, cand mergeti undeva? Numarati treptele pe care le urcati cu piciorul stang si pe cele pe care le urcati cu dreptul? Mestecati guma in falca dreapta tot atata timp cat mestecati in stanga? V-ati masurat labele picioarelor sa vedeti daca-s la fel? Simtiti nevoia sa va mutati geanta de pe-un umar pe altul la intervale regulate de timp? Nu va e ciuda cand calcati cu un picior intr-o groapa, si-apoi aveti chef sa calcati si cu celalalt? Cand va doare o masea, n-ati vrea sa va doara, cu aceeasi intensitate, si cea simetrica ei? Nu va enerveaza teribil cand aveti ceva intr-un buzunar de la pantaloni, si-n celalalt n-aveti nimic? Nu preferati sa vi se-nfunde nasul, decat sa vi se-nfunde o singura nara? Nu ca-i absolut ingrozitor sa ti se-nfunde o ureche, si cu cealalta s-auzi bine? Nu sunteti frustrati ca aveti dioptrii diferite la propriii ochi? Atunci cand mancati salata, nu simtiti nevoia sa luati cate-un pic din fiecare chestie din ea, astfel incat densitatea sa ramana cam aceeasi? Cand cititi o carte de specialitate (oricare-ar fi aia), nu va vine sa compensati cu una de beletristica? A, nu? Oi fi eu nebuna.
Probabil ca sunt prea axata pe egalitate si corectitudine. Si, sincer, consider c-asa-i normal. Evident, toate prostiile de mai sus sunt metaforice. Dar chiar le fac. Pentru ca urasc discriminarea si tratamentul preferential in egala masura. Desigur, asta nu-nseamna ca n-am simpatii, sau invers. Inseamna doar ca incerc sa fiu fair-play. Ma straduiesc. Asta pretentie o am de la mine, macar. Pentru ca, repet, asa vad eu normalitatea.

*nu tot ce fac eu este normal, dar poate ca n-ar fi chiar atat de rau sa fie

A bacsis sau a nu bacsis

2011-06-15T03:48:00.000+03:00

Sunt clientul perfect, fraiera absoluta. La magazin, pachetul de tigari nu costa 11.5 ron, costa 12 pentru mine. Un mers cu taxi-ul care apare pe bon de 15 lei e platit cu 20. Un suc de 7 lei la o terasa e 10. O ciorba si-un felu' doi, cu 5-10 lei mai mult, oricat de necomestibile, oricat de proasta servirea. Eu sunt aia care lasa bacsis si la Mc. Si daca nu se-accepta, ii bag in cutiutele-alea.
Imi amintesc c-am vrut, la un moment dat, o salata, pe undeva pe langa Universitate (nu mai retin exact, ceva italienesc parca); zic "am vrut", pentru ca n-am mai mancat-o, era cu garnitura de pilozitati. N-am cerut alta, caci mi se-ntorsese deja. Dar i-am spus ospatarului, la sfarsit, dupa ce i-am dat cei 15% necuveniti.
Problema e ca de foarte multe ori ma revolt, eu in mine, pe chestia asta. Ma cert in gand cu multi taximetristi, chelneri, vanzatoare, coafeze s.a.m.d.. Ma cert in gand, refuz sa platesc tot in gand, cer caietul de sugestii si reclamatii tot in gand, ba chiar mai negociez si cu managerul tot in gand. Dupa care platesc, frumos, mai mult decat ar trebui.
Mda, probabil chestia asta spune cate ceva despre mine. Sunt toleranta, darnica si fraiera. Mai mult fraiera decat celelalte doua.
Asa ca am luat o hotarare: sa nu mai fiu fraiera, sa nu mai spaguiesc aiurea si in plus, si eventual sa ma las de fumat dupa licenta (la asta inca ma mai gandesc). Si cu ce economisesc sa... sa orice altceva, in definitiv. Pana si sa-mi comand chestii la teleshopping ar fi mai logic.

Duoi ghiei la un pahar de vin* (+test)

2011-06-09T00:12:00.000+03:00

-Da' tu la care solar te duci?
-Pai am fost si la Ghencea, si-n Plaza, si la ala de la Lujerului...
-Auliu! Ai fost si la orizontal?! (mustrator)
-Da' ce-are, coaie**, ala orizontal? (nedumerit)
-Pai n-are, n-are nimic. Adica are. Ba chiar are.
-?!
-Si tu cum te bronzezi intre fese? (argumentul suprem, bang bang, the vital question, servit cu cea mai mare siguranta a propriei idei, condimentat cu superioritate)

*ba chiar la doua, ca n-au baut din acelasi pahar, curios
**cuvant considerat, in poponareala indecisa, drept marca a straight-icismului

Despre cum a ratat Another brick in the ball "Another brick in the wall"-u'

2011-06-06T17:47:00.000+03:00

Sunt genul care sufera si tace. Tac si-nghit. Nu ma plang, nu ma dau cu capu' de pereti, cel mult plang cand sunt singura. Si nici macar nu pot vorbi despre lucrurile care ma dor. Nu atunci. Astept sa-mi treaca, si abia apoi pot sa le spun, prietenelor, de exemplu, de ce eram cu fundu'n sus in ziua x.
Pana mai ieri, am tot fost cu fundu'n sus. Si de data asta nu m-a suparat nimeni, m-am suparat singura. N-am gandit-o, ce sa zic.
Mi-am luat, prin toamna, bilete la Roger Waters. Wall-u' ca wallu', dar ma tot straduiesc de cativa ani s-ajung in Londra. Si s-au brodit. 17 mai, Londra, perfect. Rezervat, platit, asteptat cu sufletu' la gura, de-astea.
Si ma trezesc ca-n mai am sesiune. Cu tot cu restante, sa tot fi fost vreo 13-15, nici nu mai stiu. Evident, am facut ce-ar fi vrut mama: mi-am luat examenele.
Am suferit. Mai mult cand am vazut pozele. Mai mult cand am inceput sa ma uit pe iutub. Ce efecte, ce lumini, ce ditai zidu', ce j'de proiectoare, cata precizie, cata punctualitate! Arrrrgh, inca ma oftic. Nu, nu pot sa scriu mai mult despre asta, inca sufar. Ma duc sa-mi pun insigna cu zidu' pe care scrie Pink Floyd pe tricou' cu Big Ben, si-mi pun Comfortably Numb pe repeat. Homework: data viitoare sa scriu despre ceva dragut, e musai.

Amintiri din conJUGal

2011-06-06T04:00:00.000+03:00

el: Vreau eu perna mare, ia-o tu pe-aia mica!
ea: Ca de obicei, eu m-aleg cu aia mica, si tu-ncerci sa compensezi.

Nu pot sa intru

2011-05-30T02:28:00.001+03:00

1: exact ce spuneam, unii oameni au niste preocupari in perioada asta...
2 si 3: surprinzator, cativa ma cautau chiar pe mine
4: siii... ai incercat cu lubrifiant?
5: da, oricine. bine ca n-ai trimis intrebarea la brainiac, you smart panties

Fucking bastards, they killed kenny! And now they kill freedom of expression, too

2011-05-28T02:26:00.000+03:00

Niste chestii de bun simt

2011-05-23T22:16:00.001+03:00

Dat fiind faptul ca ma enervez pe o gramada de nimicuri, si ca reusesc sa ma scoata din pepeni tot mai multi oameni care au pretentia ca ma cunosc, vreau sa lamuresc niste chestii. Simple, elementare, de bun simt.
1. Daca ai nevoie de ceva de la mine, cere. Nu te astepta sa-ti inteleg eu subtilitatile si sa ma ofer sa te-ajut. Nu citesc printre randuri, nu am timp sa ma concentrez pe situatiile altora mai mult decat pe-a mea, nu am chef sa interpretez si sa trag concluzii. Vrei, ceri. Regula mea de aur.
2. Daca mi-ai cerut ceva si pot sa te-ajut, nu te-astepta sa vin sa-ti aduc, sau sa ma dau peste cap ca sa-ti fie tie bine. Deci nu. Pot sa te-ajut, o fac, dar macar deplaseaza-te. Asa functioneaza lucrurile in lumea mea.
3. Daca ti-am imprumutat un pix, un servetel sau un pachet de tigari nu le vreau inapoi, deci nu folosi asta drept pretext ca sa-mi umpli timpul. Daca, insa, ti-am imprumutat o carte sau o pereche de pantofi, le vreau inapoi imediat ce ti-ai terminat treaba cu ele. Si nu, n-o sa te caut eu sa mi le dai inapoi, pentru ca e obligatia ta si numai a ta. Daca nu respecti chestia asta, esti un gunoi si fii convins ca alta data nu mai pupi.
4. Daca te-am ajutat, n-am facut-o pentru recompense. De obicei, sar doar cand pot si cand ma tin curelele. Nu am nevoie sa-mi ridici statuie, nici sa-mi faci un fan-club. E suficient sa-mi multumesti, daca, in prealabil, ai respectat regulile 1,2 si 3.
5. Daca esti unu' din aia carora le-am dat sa manance cand le ardea buza, si i-am adapostit de vant si ploaie sub umbrela mea, si daca, prin absurd, iti voi cere vreodata sa faci ceva pentru mine, ar fi dragut sa-mi raspunzi. Chiar daca nu poti sa m-ajuti. Chiar daca nu vrei. Raspunde-mi, e suficient. "Fa, nu pot sa intru pe net si sa ma uit cum s-a terminat Barca cu Liverpool, chiar dac-ai bagat tu la pariuri, ca ma uit la un film/nu sunt acasa/imi scriu licenta/ mananc/ vorbesc cu mama la telefon/ imi fac unghiile/ whatever". Atat astept, sa-mi raspunzi. Nu neaparat punctual (poate te futi, poate esti in examen, poate conduci prin centru la ore de varf).
Deci ne-am lamurit, da?

Ana n-are mere, Ana e absolventa

2011-05-21T19:07:00.003+03:00

E de cacat sa fii in anul III. Mai ales daca ai restante. De obicei, ai. Pentru ca-n anii I si II nu ti-a pasat, n-ai avut timp sau ai avut altceva mai bun de facut. Deci cursuri, munti de cursuri printate, gramezi de carti de-ai caror autori n-ai auzit, desktop incarcat cu j'de proiecte, cu j'de fisiere de la facultate, mail plin, inboxul telefonului plin, facebook-ul plin, si-ai ajuns chiar sa si scrii pe blog despre asta.
Adevaru' e ca nu intereseaza pe nimeni daca termini tu sau nu mizeria aia de facultate, nu se ofera nimeni sa te-ajute cu proiectele si referatele, nu se duce nici dracu' in locu' tau la examene si nu te-ajuta nimeni cu licenta. Pana si pe tine te doare-n cur. Dar ai fotografii cu tine imbracat in roba, si cu toca pe cap. Le ai si te mandresti cu ele. Nici n-ai terminat de dat examenele, nici nu stii daca o sa le iei pe toate, poate n-ai nici credite suficiente, poate repeti anul. Dar pe feisbuc esti absolvent cu poze-n regula. Ai si-un buchet de flori in mana. Sau poate doua. Sau trei. Mirobolant, deja ai mai multe buchete de flori decat examene luate. Esti un geniu, indeed. Si vorba aia, nu oricine intra la Spiru Haret.
Daca stau sa ma gandesc mai bine, nu oricine face o facultate. Uite, eu am fost la filologie in liceu. Clasa de fete. Fete de la tara, in general. Nu ca Motru ar fi vreo metropola, nu ma luati drept snoaba. Dar la Motru deja era apa calda zilnic, cand eram eu in liceu. Mai pe scurt, da, aveam colege cu pamant sub unghii. Cateva. Alte cateva erau deja genul ala de pitipoance care scriau cu "y" si "k". Altele isi luau hainele pe dos, ca nu stiau care-i fata. In fine, si cateva erau chiar normale. Doua din treizeci erau chiar destepte foc si ma faceau uneori sa-mi fie rusine ca n-am citit suficient. Si ghici ce? Din toata clasa aia, toata lumea face facultate. Chiar si baietii (aveam si doi baieti, da).
Eu probabil ca voi termina anu' asta. Eu, o putoare notorie, de altfel. O lepra veritabila care nici n-a dat pe la scoala. O dezinteresata, nihilista, delasatoare convinsa. Nu pot sa ma mandresc cu asta, ca stiu ca n-am facut nimic. Chiar daca, da, voi fi absolventa de Universitate de stat. Nu particulara, nu postliceala, nu diploma pe bani. Am ajuns la concluzia ca e exact acelasi lucru. Daca vrei, inveti. Daca nu, nu. Asa cum eu n-am invatat nimic la FJSC, imi imaginez ca sunt cativa oameni care macar si-au citit cursurile si bibliografia de la Spiru. As simple as that.

A, sa nu uit: m-am saturat de oameni care dau din gura ca sistemu-i de vina, ca profesorii-s idioti, ca studiem chestii care nu ne-ajuta cu nimic. Ca cerintele-s absurde, ca suntem insuficient informati. Mars la cacat, ba, creierii pulii! Daca vreti sa-nvatati, stiti unde-i biblioteca. Daca vreti sa cereti lamuriri, duceti-va-n cacat la cursuri. In definitiv, aveti tot dreptul sa cititi. Si lasati naiba basinile-astea ca "profu-i incompetent, decanu' inapt, secretarele scarboase si materia de cacat". Invatati dracului ceva, orice, ce vreti, si nu va mai cacati pe voi, ca nu v-a obligat nimeni sa faceti ceva ce nu va place.
P.S.: Am si eu nevoie de cineva sa m-ajute la curatenie, mai stiti oameni fara studii superioare? Carora sa le poti oferi leafa de necalificat :-<

Transfer de identitate (Source Code)

2011-05-20T02:44:00.001+03:00

Thriller, SF, suspans.
Source Code ofera inca o perspectiva de evadare din/in spatiu-timp. Inca un film cu lumi paralele, inca un film cu oglinzi. Si speram ca nu ultimul film cu Jake Gyllenhaal, care ne place, place, place.
Capitanul Colter Stevens, interpretat de sexy-Jake, se trezeste-n corpul unui necunoscut, cunoscut ca profesor de istorie Sean nu-mai-stiu-cum-si-nici-n-am-chef-sa-caut. Afla, ulterior, ca este in misiune, si anume ca traieste ultimele 8 minute din viata lui Sean, de cate ori e nevoie, sau de cate ori vrea.
Evident, moare. Si nu o data. Misiunea sa este ca in acele 8 minute sa descopere cine e vinovat pentru atentatul cu bomba din trenul in care se aflau Sean si-nca foarte multi oameni. Cele 8 minute, cum ziceam, se repeta pana cand acesta reuseste sa-si indeplineasca misiunea. Ceea ce-mi aminteste de Groundhog Day. In afara faptului ca intervalul se repeta, personajul principal isi si aminteste ce-a facut anterior, gen in incercarile precedente.
Eu am fost dusa la acest film. Nici macar nu stiam ce-am sa vizionez. Nu mi se spune, de obicei. Cica-s faine surprizele. Meh, sunt, da' nu prea. In fine, m-am dus pentru nachos cu cheddar. Da' nu zic, mi-a placut si filmul. Desi, inainte sa-nceapa, am auzit prin sala ca "e un fel de film cu Steven Seagal, numai ca asta se-ndragosteste". Nu m-am speriat, inca mai aveam si nachos, si sos.
Am stricat si surpriza acum, na, se-ndragosteste. Nu numai ca se-ndragosteste, dar se-ndragosteste in cealalta identitate, cum ar veni. De o fata care exista doar acolo, in cele 8 minute, intr-un tren care merge spre Chicago si-n care e o bomba.
Intr-un alt plan, se-ntreaba ce se-ntampla cu el cel real, i se face dor de taica-sau, se crede-n razboi si tot asa. Dar, cum altfel?, instinctul de-a o fute pe Christina primeaza si-l face sa-si doreasca sa se tot intoarca-n cele 8 minute-n tren. Un fel de ca-n Avatar. Cu mentiunea ca Source Code e misto.
Intrebarea de dupa film: da' cum i-a trimis ala (care-a salvat-o pe Christine si a ramas cu ea-n lumea paralela) mesaj aleia (care se ocupa de operatiune, si care era-n alta lume, cea "reala", whatever)? Oglinzi. Reflexie. Lumi paralele. Oglinzi. D'oh!

Activitati anti-scolare

2011-05-16T01:33:00.000+03:00

Sesiune. Vant puternic. Coafura nu stim daca rezista, pentru ca o refacem inainte sa ne dam seama. Pentru ca a-ti indrepta parul cu placa face parte din categoria "anything else but learning".
Si cum toata lumea ma menajeaza (mamele trimit mancare gatita, colegele de apartament nu ma lasa sa fac nimic, cainele isi face nevoile repede si-apoi cere acasa, si tot asa), imi gasesc ocupatii individuale. Evident ca am manichiura perfecta, ca-mi fac doua masti de par pe zi si patru de fata, ca ma machiez si cand ma duc la magazin, ca sunt la curent cu tot ce misca. Mi-am facut chiar si cont de Twitter, o alta chestie pe care n-o-nteleg, de altfel. Ok, ala a fost pentru un examen, peste cateva zile-l sterg.
Ziceam c-as face orice altceva. Absolut orice mi se pare mai interesant decat nenorocitele-alea de cursuri. Chiar si Noaptea Muzeelor. Nu, n-am fost. Da, am plecat de-acasa cu gandul ca ma duc. Desi stiam ca va fi aglomerat si ca voi renunta. Stiam ca pot vizita orice muzeu oricand am chef, aproape la fel de gratuit. Daaar, repet, Noaptea Muzeelor mi-a parut o chestie asa, de neratat, fata de teancurile de cursuri (teancuri pe dracu', ca le am doar in format digital).
Sa calaresc un Suzuki, iar, mi s-a parut foarte misto. Pana sa-nceapa strecuratu' printre masini, si teama c-ar putea ramane fara picioare, sau, mai rau, fara cap. "A trecut un motociclist fara caaaap", mda, numai la bancuri imi statea gandul. Bancuri morbide. Desi nu mi-e frica de moarte. Ma tem, in schimb, de durere.
A propos de durere, le invidiez pe femeile care nu se epileaza. Ce viata simpla au ele, nu tu complexe, nu tu rusine, nu tu sex. Nu ca lipsa sexului ar fi un lucru bun. Dar daca nu stii cum e, de ce ti-ar pasa?
Ca tot veni vorba, nu-s vreo microbista, dar... Moment de reculegere, va rog, pentru Nesu. Ca om, nu cred ca ti se poate-ntampla ceva mai nasol. Ca sportiv, e preferabil sa mori.
Blocaj. Alta data sa ma-nvat minte sa citesc mondenitati siropoase.

There's something you can send back to me: Spanish boots of Spanish leather

2011-05-14T05:27:00.000+03:00

Sunt locuri pe care nu le pot uita. Poate pentru ca au fost altfel decat ce vazusesi pana la ele. Poate pentru ca avem tendinta sa asociem locurile cu oameni, si oamenii cu sentimente, si sentimentele cu stari si... Mi-e dor de Barcelona. Ieri m-a-ntrebat cineva unde mi-e sufletul, unde-as vrea sa fiu eu. Sufletu-mi se plimba. Si acum ii e dor de splendoarea caldei Barcelone. Dor de Gaudi. De Batllo, de La Pedrera, de Sagrada Familia, de Guell. De camera de hotel din care vedeam Sagrada. De fiecare detaliu si de fiecare bucatica lipita de el.
L-as fi putut iubi pe Gaudi, l-as fi putut venera, i-as fi putut gati si spala chilotii, doar ca sa-i pot urmari evolutia. Desigur, i-as fi putut iubi si pe Morrison, John Lennon, Bob Dylan. De fapt, cand am fost la concert la Dylan chiar am reusit sa dezvolt o mica fantezie de culise.
Dar nu despre asta era vorba. Mi-e dor de soarele-ala catalan, dor de strazile-alea curate, dor de gazpacho, de paella si de sangria veritabila, aia servita drept "vinul casei". Mi-e dor de fetele zambitoare si de rochitele colorate, dor de verdele lor, si de cladirile lor curbate, si de balcoanele lor superbe. Desigur, idealizez. Barcelona-i plina de curve de culoare, de traficanti de droguri si de taximetristi pusi pe jecmaneala. E plina de oameni. In rest, e perfecta.
Dor de muzica pe strada, dor de bronz si de picioare goale, dor de incertitudine. Pentru ca, da, o asociez acestei stari. Dor de sfarsit, dor de-nceput, dor de emotii. Chiar dor de avion, as putea spune. De decolare, de aterizare. De mancarea aia fara gust din avion. De stat nefumata in avion.
Nu stiu unde mi-e sufletul, dar cu siguranta azi ar vrea sa fie acolo. Sa vorbeasca spaniola si sa nu-nteleaga catalana. Sa se plimbe, aiurea, pe strazi. Sa se minuneze de flori. Sa se uite pe harti si ghiduri turistice, sa le piarda, sa caute suveniruri.
Sa nu poata, pana tarziu, sa vorbeasca despre asta.
Sufletul imi cere sangria. Si eu trisez cu merlot sec. Cheers!
Barcelona - how could I forget?

Promotie la rautati, trei la leeeeeu!

2011-05-11T02:43:00.001+03:00

Acesta nu este ~~neaparat~~ un exercitiu de agatat.
Acesta nu este ~~tocmai~~ un text sincer.
Aceasta nu este, ~~si nu va fi niciodata~~ o poveste despre un el si o ea.
In mod evident, bat campii, si nimic din ce am scris mai sus nu are nici o legatura cu marturisirea mea. Pentru ca da, despre asta e vorba. Sunt ~~pusa pe sotii~~ rautacioasa uneori. Fara motiv, aparent. Obisnuiesc sa le pun piedica tipelor blonde, cu unghii lungi, pe care le vad in autobuz. Uneori, cand am ocazia si cand nu mi-e frica, trag matele de coada. La propriu, da. Nu va ganditi la violenta, nu e cazul; atata tot ca uneori imi face o deosebita placere sa sacai. Ce-i drept, asta cu pisicile e o aberatie, in realitate am dezvoltat o fobie uriasa fata de ele, mi-e si frica sa stau la o distanta mai mica de 5 m fata de un pisoias sugar. Dar imi imaginez uneori ca le sacai si asta imi face placere.
Asa cum imi imaginez c-as putea turna smoala pe jos in pasajul de la Romana; am un fetis cu tocuri cui intepenite si cu ASE-iste imobilizate.
Presupun ca e ceva normal sa-mi imaginez toate astea, atata timp cat ma fac fericita. Nu mi se pare un motiv suficient sa ma caut la nervii capului.
Problema e ca uneori imi scapa de sub control. Gen "Alina, ce zici de tipul care sta rezemat de spatarul scaunului meu? E dragut, nu? Oare daca ma ridic cade? Sau macar se dezechilibreaza?". Si m-am ridicat. Am avut dreptate cu doua chestii: era dragut si era sa cada. Iar eu era sa mor de ras in timp ce-mi ceream scuze. Acum mi-e rusine, tot vreau sa-mi cer niste scuze neinterpretabile, si nu stiu cum sa fac. Poate nici nu-si aminteste episodul (da' chiar, eu cum de ma concentrez pe faza tocmai acum?!). Dar poate-aterizeaza pe-aici (lucru, de altfel, prea putin probabil). So scuze. Sincer. Sunt eu machiavelica, nu era nicidecum de la cele cinci cocktailuri consumate in prealabil. Promit ca data viitoare o sa ma multumesc cu a-mi imagina chestii.
PS: ce-ar fi sa mai aflu ca am mai facut asta cuiva? Sa ma hartuiasca dup-aia ca trebuie sa ma revansez. Sa ma sune noaptea plangand, sa-mi spuna ca i-am distrus self-esteem-ul, sa-mi ceara daune morale, sa-mi ceara bani de terapii?
I guess I'm on my way to hell. No speed limit.

Dragostea-i o curva*

2011-05-09T22:46:00.000+03:00

"Amores Perros" nu este o poveste. "Amores Perros" este trei povesti. Trei povesti triste, care au in comun un moment trist: un accident de masina. Nici una dintre povesti nu are happy-end.
Prima e scenariul unei iubiri imposibile, intre o ea si fratele sotului ei, o dragoste bolnava, presarata cu mustrari de constinta ale personajelor, cu utopii si cu sange.
Cea de-a doua, nu mai putin sangeroasa, e despre vendeta ulterioara unei iubiri sfarsite, poate, prematur, si de linistea si intelepciunea omului impacat.
A treia poveste aduce in scena si o a treia rana, o a treia pata de sange, si o a treia fateta a iubirii: disperarea ce urmeaza unei schimbari.
Nu vreau sa dau mai multe detalii, oricum n-as putea cuprinde-n cuvinte ce reusesc sa sublinieze regizorii si scenaristii latini, imi lipseste cu desavarsire patosul si abilitatea de a surprinde. Vedeti "Amores Perros", va va placea. Vedeti-l cu Charlie al vostru, daca aveti unul, va fi interesat. Al meu a fost.
trailer, daca aveti nevoie: http://www.youtube.com/watch?v=A5HTBYR7m0o
*n-as baga mana-n foc ca-i corecta traducerea
PS: E din 2000

"What matters in life is not what happens to you but what you remember and how you remember it" (quote)*

2011-04-26T02:03:00.006+03:00

Un zambet fortat in scara blocului, pentru vecinul care te-a salutat. Chiar daca el e cel care te trezeste la ora 9 in decibeli orientali. Un zambet fortat fetei de la magazin, care nu are niciodata sa-ti dea rest la bani si-ti ofera caramele. Un zambet fortat colegei de birou, chiar daca stii ca te-ar ucide sa-ti fure pantofii, toalele, prietenii, iubitul si cainele. Un zambet fortat pentru fiecare femeie care l-a cunoscut pe cel pe care-l iubesti inaintea ta. Sau dupa. Sau in timp ce. Ma simt ca o mizerabila strategie de PR, n-am mai fost sincera de cand ma jucam cu papusile. Poate nici atunci, ca nu-I puteam spune mamei ca Barbie se fute cu Ken. Unii ii zic adaptare la regulile societatii. Poate fi luata si drept cenzura. Sau timiditate. Sau teama de a nu fi acceptat. Poti sa-I spui oricum, sau poti, mai simplu, sa nu-I dai o denumire. Mie-mi pare influenta. Te dai dupa cum e trendul. Singura ta decizie e sa alegi daca preferi moda Parisului sau pe cea a Puerto Rico-ului. In rest, te lasi purtat de podium. Aspiri sa fii sau esti deja actrita, si-ti vezi rivalele ca si-o trag la-ntamplare, procedezi si tu la fel. Esti adolescent si ai doar colegi hipsteri snobi si tot ce trebuie sa faci e sa-ti iei o pereche de pantaloni colorati de la Desigual si niste pantofi urati de la DC si sa-ncepi s-asculti denebe. Esti studenta la ASE, ii musai sa-ti pui unghii false si sa te faci blonda, sa iesi in Bamboo si Boa si sa te flateze tot cocalaru’ care te-ar fute. Esti intr-un grup de cocalari, ei bine, ar cam fi cazul sa te epilezi, sa te duci la solar, sa futi ASE-iste si sa le scoti la filme cu Adam Sandler, in mall. Esti destept si talentat si-ai nimerit in mijlocul unei gramezi de ratati inteligenti, dar fara discernamant si fara orizonturi, trebuie doar sa te duci cu ei la baut si la futut si te-ai integrat. Esti ceea ce vrei sa fii. Esti cota parte din fiecare om pe care l-ai intalnit vreodata. Pentru ca avem tendinta asta stupida sa imitam tot ce vedem. Unele chestii sunt bune, in general, cele imitate de generatiile anterioare. Cum ar fi doggy-style. E o copie, de unde si numele, dar pe unii dintre noi ne face fericiti. Ma rog, alte exemple pozitive nu-mi vin in minte. Adica, desigur, e bine sa te-apuci sa citesti, pentru ca ti-ai vazut colegul de banca facand asta. E bine sa-nveti sa canti la pian, pentru ca vrei s-o impresionezi pe x mai mult decat a facut- o y. Imitarea generata de competitie e, de cele mai multe ori, buna. Atata timp cat esti rational. Sa-l vezi pe x ca sare de la etajul 1 si sa-ncerci tu sa sari de la 4 e irational. Nu, nu trebuie sa fii neaparat slab, ca s-ajungi sa imiti. Uneori o facem fara sa vrem. Cand cineva ne vorbeste politicos, raspundem la fel. Cand suntem injurati, scuipati, batuti, reactionam la fel de violent. Suntem simpli receptori de stimuli si nimic mai mult. Suntem ca papagalii aia vorbitori care ne amuza teribil, nu? Oare noi pe cine amuzam? Ti-ai vazut iubitul flirtand cu alta, si prima ta reactie e sa flirtezi cu primul prost care-ti iese-n cale. Si nu, asta nu pentru ca aveti voi o relatie deschisa. Aaah, nu exista relatii de-alea, cretinilor! Cineva se supara tot timpul. Fie pentru ca chiar se simte ranit, fie pentru ca-I pasa de parerea celorlalti. Aici e adaptarea. Scria un idiot despre iubire ca cica se “cristalizeaza”. Si multi cretini care l-au citit urmeaza pasii din carte. Suntem jocuri mecanice fara instructiuni. Setarile ni le facem singuri. So restart, Sinzi. De azi inainte vreau sa te vad inconjurata doar de oameni buni, de oameni inteligenti, de oameni capabili sa respecte si sa simta. De oameni care hranesc cainii de pe strada. De oameni care asculta Beatles in casti si nu-I deranjeaza pe altii care poate n-au chef de Beatles. De oameni care nu se duc la biserica, dar care nu fura, nu omoara, nu le fac rau altora. De oameni care au frati si-I iubesc intr-un fel, au prieteni si-I iubesc in alt fel, au iubiti si-I iubesc in alt fel. De oameni normali, care au si impun limite. Care, fara false pudori, se ghideaza dupa niste principii, pe care nu le enunta si pentru care nu militeaza, dar le respecta. De oameni care au, ca toti oamenii, instincte, dar, fara sa le ignore, reusesc sa le-mpace cu principiile. De oameni moderni totusi, straini de idei ancestrale fixe, ca obligativitatea virginitatii. De oameni oameni, asa cum ii percep eu pe toti cei care mi-s dragi in n feluri. n-1. Reset. Are you sure? Yes. Reinstall other? Yes, next. Delete selected files? Yes. Upgrade? Skip. I wanna grow up without system’s “help”. Error. System can not erase your memories, if they’re still in use. Ok, cancel. Switch to silent mood, at least. *Gabriel Garcia Marquez

drug-free

2011-04-15T01:39:00.006+03:00

Bai, eu fac parte din aia care recunosc si se rusineaza cand au o stare mai cheap. Uite, acum mi s-au inrosit varfurile urechilor, ca tocmai am vazut unul din filmele alea pe care nu vor sa le vada prietenii nostri (ma rog, ai vostri, ca eu sunt as single as fuck). Sau or vrea? Sa vedem daca mai functioneaza aia cu marketingu': coiosilor, nu sunteti putin curiosi de tatele lui Anne Hathaway? Sunt destul de rotunde si destul de mari, sa stiti. Mie, una, imi place Anne Hathaway, am visat-o de cateva ori. Are buzele alea... "Your lips sucks, dear!", "Well, everybody does", "Yours do it better". Da, ii faina tipa. Si expresiva. Mereu am considerat ca expresivitatea aia nativa, a privirii, a zambetului, a oamenilor capabili sa gesticuleze... nu poate lipsi din bagajul unui actor. Sau inca sunt eu idealista, cu totii purtam dupa noi o mimica activa, doar ca a unora e proasta. Sa revenim la Love and Other Drugs. E probabil un film pe care l-au vazut toti cocalarii de mall si toate pitipoancele. E un cliseu de film. Are happy-end. Se vrea dramatico-amuzant. Se inspira din toate basmele, povestile populare, romanele scrise de femei, de Mihail Drumes sau de Coelho, se inspira din atat de multe filme pe care nu le-am vazut, dar si din Love Story, arrrrrrgh, e total crap. E un film prost, una peste alta. Ai una bucata de burlac absolut, o tipa bolnava si depresiva, mitul (da, proastelor, e doar un mit) sacrificiului si o actrita misto; adaugi cateva glume mai nesarate (ca suntem eco, bio,... si traim sanatos), putina verdeata si ala-i filmu'. "Dragostea e o salataaaaaaa", aud in spate. Oh well, eu vreau o friptura. Acum, sa fiu sincera, tre' sa recunosc c-am scapat doua lacrimi. Si-apoi inca doua, si-nca doua, si-un siroi. Nicidecum din cauza filmului, nu; din cauza ca sunt eu nebuna si depresiva si plina de fobii, din cauza ca sunt eu egocentrista si poate din cauza ca sufar putin. Iar in sensul asta, nimic de zis, LAOD e un film numai bun sa-ti plangi de mila si sa te victimizezi. Daca stii ca dupa plans iti trece, si iti revii, si poti gandi lucid pana la urmatorul plans, da, vezi-l. Daca nu, e timp pierdut. Si n-avem timp (m-am gandit eu mai bine, as vrea sa am o discutie cu Paler, sa-i spun ca nu, n-avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, n-avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem, n-avem timp sa invinovatim destinul si amanuntele. So Paler, dear, that's a bullshit!)

Lebada destinului fara limite se plimba libera pe bulevard

2011-04-13T03:02:00.006+03:00

Sacrificiile si durerea pe care s-o suporti ca sa faci ceva perfect. Agresivitatea si ambitia pe care trebuie sa le ai atunci cand iti doresti sa faci ceva. Motivele pentru care vrei sa faci acel ceva, autodepasirea, distrugerea barierelor, renasterea din cenusa, nervii, sexualitatea, inhibitiile, temerile, anxietatea in forma ei cea mai vulgara, sexualitatea extrema. Toate astea si delicatetea lui Ceaikovski. Si jocul impecabil al lui Natalie Portman. Asta am vazut in Black Swan. M-a cutremurat, m-a pus pe ganduri, mi-a dat ultimatumuri in ceea ce ma priveste. A fost ca un pumn al dracului de dureros, si inca imi atarna, streang, de gat. Probabil c-am innebunit, de cand l-am vazut, tot am senzatia ca trebuie sa iau decizii si sa fac lucruri radicale. Si inca ma sperii cand fostul (si poate, viitorul) prieten imi spune ca-i seman actritei principale. Pur si simplu, nu mai reusesc s-o scot din contextul Lebedei negre; Natalie cea vulnerabila si imatura din Closer nu mai exista. Bun film, dar, repet, inca ma trec fiori. Copiii mei nu vor avea voie sa-l vada inaintea varstei de 20 de ani; nu, nu voi fi o mama rigida, probabil voi incerca sa compensez lasandu-i sa bea, sa fumeze, sa faca sex si sa se drogheze. Agresiv si Limitless, agresiva ideea de perfectiune, de fapt. Nu cred c-as putea trai cu asta. Ce-i drept, Limitless e o mare porcarie, unul din cele mai slabe SF-uri pe care le-am vazut. E pueril si are carente mari. Sa fim seriosi, pana si unui pusti de 12 ani crescut in Ferentari i-ar trece prin cap sa-ncerce sa descopere si reproduca chimia din pastila aia minune. Sau poate ca asta-i marea limita a scenariului, poarta logicii. London Boulevard mi-a parut mai realist, dar la fel de violent. Da, am ignorat criticile si l-am vazut. Am o slabiciune pentru Keira Knightley, pur si simplu nu m-am putut abtine. Pentru ea ca icon, nu neaparat ca actrita. Ca woman to look like. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, una, sunt o slaba-nalta-fara tate-cu ochi mari si melancolici si buze delicate wannabe. Daaaaa, ador fragilitatea aparenta a femeilor cu ochi mari si fara tate. Sa revenim la film. Collin Farrel m-a convins, nu e doar un tip misto. M-a convins cu In Bruges si imi place ca-si mentine standardele. Plus ca e exact genul de tip pe care vrei sa-l vezi in filme cu-mpuscaturi, pur si simplu se potriveste, e de-acolo. London Boulevard are poveste, si nu una cu happy-end, which I like. Personajele sunt bine conturate si actorii bine alesi. Iar muzica, ah, muzica, e o-ncantare! Chris Isaak si Bob Dylan, o, da! Merita putin credit filmul, zau asa. Si iata ca ajungem la ultimul, Adjustment Bureau. Sa fi avut vreo 12-13 ani fiecare dintre noi pe vremea cand ne-am gandit c-am putea fi marionetele cuiva. Mai ales noi, fetele, care ne jucam cu Barbie-uri si Ken-i, care inlocuiam, pe rand, Barbie-uri si Ken-i, care cum se stricau, care gaseam cate-un ceva de facut in fiecare zi pentru fiecare Barbie si Ken. Eh, what if we all were Barbies and Kens? Cu siguranta e infantil, e film de pizde visatoare, e film la care vrei sa-l tii de mana, film in timpul caruia te-ntrebi care ti-e menirea, care-i sensul vietii tale. Si film dupa care te trezesti imediat ce-ai iesit din sala de cinema. Sau, in cel mai rau caz, continui sa visezi, dar schimbi visul. Da, Matt Damon e visabil. Cui nu-i place Matt Damon? Stiu baieti care s-au indragostit de el dupa seria Bourne, stiu baieti care au avut fantezii cu el dupa Green Zone. Nici Emily Blunt nu-i de lepadat, dar imi pare mie ca trebuie sa se mai maturizeze, ca actrita. Ei da, Adjustment Bureau e un film usor si misto. Nu unul care sa marcheze, nu unul care sa genereze intrebari existentiale, nu unul care sa ia Oscar sau ceva. Dar merita vazut intr-o dupa amiaza ploioasa. Sau intr-o seara calda. Sau oricand. Si da, la partea temporala sunt subiectiva; sa zicem, deci, ca merita vazut intr-o companie placuta. Dar orice merita facut cand te simti bine, right? Ok, poate fi doar un pretext, dar unul dragut. Si da, cateodata merita sa fii pizda visatoare.

*&^%$#E$R%^R&%$#%^$#RDFE%$^

2011-03-13T00:39:00.007+02:00

Deci lucrez la o casa de pariuri. Tastez, completez hartoage, numar bani care nu-s ai mei, si, rareori, ma cert cu cate-un gambler. O mizerie de serviciu. Dar e provizoriu. De aproape un an. Dar nu, nu despre asta aveam de gand sa scriu, ci despre ce fac in timpul liber. Ei bine, in timpul liber cunosc gambleri. Toti prietenii mei baieti pierd bani la pariuri. Plus cateva fete. Si sunt trista. Si sa va mai povestesc despre prietenii mei super speciali. Ma rog, sa-i injur cvasi-public. Am cateva prietene care, cand se-ndragostesc, se rup de toate chestiile care le fac placere. Eu nu inteleg chestia asta. E ca si cum te-ai apuca de fumat si-ai renunta la sex; fumatul nu-i un lucru bun, ca si relatiile duse la extreme; sexul, in schimb, place oricui. Deci muie prietenelor mele indragostite care n-au mai iesit intr-un club sa danseze pe mese de cand au aparut ei. Next. Prietenii mei care joaca Fifa. Care ar juca Fifa non-stop, care beau cand joaca Fifa, si care, mai nou, asculta manele in timp ce joaca Fifa. N-am nimic cu activitatea in sine, atata timp cat nu ma afecteaza. Dar in momentul cand sunt invitata to spend some quality time together, si sfarsesc prin a scrie pe blog, furioasa,... (*&%$W#$%*&Y^%$#@!#$*) Nici macar nu pot sa redau in scris injuraturile care-mi trec prin cap cand ma gandesc la voi, dragilor, ca mi-e rusine. Si vorba aia, nu-s vreo pudica. Va multumesc pentru o seara de cacat. Hai, dati-o pe repeat pe-aia cu "Paris, Paris". Si cand ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu. Pacat ca eu nu fac chestii atat de plictisitoare si penibile, incat sa va platesc cu aceeasi moneda. Dar merge si dinte pentru ochi. O sa va rapesc intr-o zi, o sa va duc in bucatarie, o sa va leg de calorifer si o sa stati acolo pana gatesc eu trei feluri de mancare, cu banda adeziva pe boturi, o sa curat ceapa pe care s-o spal cu lacrimile voastre, o sa va pudrez nasurile cu piper, o sa va bag seminte de ardei iute in urechi, si o sa mananc in fata voastra tot ce gatesc (si Dumnezeu stie ca ma pricep si la asta!) si-o sa ma ling pe degete, or sa-mi curga rauri de sos cu usturoi din colturile gurii, o sa beau Cola si-o sa ragai zgomotos si puturos si-apoi o sa va-nchid usa. Desigur, bat toti campii din lume, n-as face asta. Dar tare va urasc in seara asta, porci ordinari ce sunteti!

Sugeti si-nghititi corect

2010-12-19T01:11:00.003+02:00

A-nceput de ieri sa-mi cada cate-un fir, acum a stat. Daaaa, imi pica ingrozitor parul, si nu, nu e DIN CAUZA LA sampon. Pica de tristete, sufera ingrozitor DIN CAUZA LA agramaticalitatile de pe-aici. Sufera zilnic, si plange cu lacrimi de matreata care i se-nnoada-n ceafa. Sufera constant si sufera peste tot prin Bucuresti, fara discriminare. Si eu sufar cu el si-l mangai cu peria si-l rog sa ignore si sa se detaseze si sa accepte resemnat felul astora de a vorbi si de a scrie. Si, mai ales, aroganta cu care tot ei se stramba la auzul perfectului simplu. Deeeeeeci sa ne mai lamurim o data. Perfectul simplu este un timp perfect (sac!) corect din punct de vedere gramatical si se foloseste pentru actiuni desfasurate in trecutul recent si foarte recent. Are corespondent si-n engleza, si-n franceza. Ca sa vezi ca cine vorbeste olteneste n-o duce chiar asa de rau cu gramatica. Ah, si da, desigur, se preda in scoli. Ca si genitivul, de altfel. Ati auzit de genitiv? E varianta alternativa la alea ale voastre cu DIN CAUZA LA. Ba nu, e chiar varianta corecta, futu-va-n neuronii aia lasati liberi, fara sinapsa! Si FUTU-VA-N asa se scrie. Si MA-TA asa. Si DOAR se foloseste in propozitii afirmative, iar DECAT in negative. Si adjectivul se acorda in gen si numar cu substantivul pe care il determina, si tot asa. Si SCRII e cu doi I. Si lista poate continua, atata tot ca mi-e prea somn acum pentru scrima cu morile de vant. ACUM, nu acuma. AICI, nu aicea. Si PAI o fi oltenism, dar nu e gresit. Nu zic ca eu n-am scapari, dar putinele mele confuzii sunt chestii care se-nvata la facultatea de litere, nu in clasele primare. Asa ca, TAMPIT-O care esti tu bucurestenime, o sugi cu patos cand vine vorba de gramatica. Now swallow, my dear, and spell my name, if you can!

Trandafirul disparut - Serdar Ozkan

2010-12-11T23:58:00.001+02:00

E poate una din cele mai slabute carti citite. Cu siguranta una din cele mai puerile. Suficient de coerenta si de atragatoare, dar cu siguranta fara stil. Dar atata nevoie aveam sa citesc cartea asta! Mi-a picat in mana, parca din cer, exact cand trebuia. Nu e stufoasa, nu e o carte cu care sa te lauzi ca ai citit-o. Sau poate n-oi sti eu s-o apreciez, na. Autorul, Serdar Ozkan, pare-se ca-i cam al treilea dintre cei mai bine vanduti scriitori turci contemporani. Ei, dar asta nu-nseamna nimic, si Coelho se vinde. Ma rog, e un tip care scrie, care scrie comercial si care, desi mie, una, mi-a amintit de alta carte din “top last 10” – “Alchimistul”, e comparat cu Orhan Pamuk. “Trandafirul disparut”, mai pe scurt, e un roman initiatic (cel mult) pentru adolescenti. Dar cum copiii din noi isi cauta vesnic vise si credinte, poate fi o carte draguta. Ah, sau doar copilul din mine face asta? Pentru ca eu, da, sunt o visatoare si o optimista. Intr-atat, incat uneori mi-ar placea sa am o religie si sa cred in ceva. Intr-atat, incat sper ca la un moment dat mi se va intampla ceva nemaipomenit care-mi va schimba radical viata. Intr-atat, incat sa citesc romane initiatice pentru adolescenti, si sa simt ca acel ceva nemaipomenit e tot mai aproape in spatiu si timp de mine. E o carte pentru dezorientati. De citit cand nu-ti gasesti locul. P.S.: Astept cu sufletul la gura un Vargas Llosa, care sa nu ma lase sa-mi dorm noptile pana-l termin.

Colectia toamna-iarna 2010

2010-12-05T21:55:00.004+02:00

Ante-post: daca postul asta e al 70-lea, atunci cel dinainte era... ? Una din cele mai misto chestii pe care le-au spus prietenele mele barbatilor: "Ai sufletul de 16 cm." Alta chestie misto mi se pare ca o fata sa bata 5 baieti la whist. Si sa primeasca si doua sticle de Merlot La Cetate pentru asta. Pe de alta parte, vremea-i nasoala rau. Iar eu incep sa ma satur de cizmele de cauciuc, mi-e tot mai dor de sandalele verzi si de rochitele inflorate de-asta-vara. Noroc ca exista suficiente chestii faine care sa-mi alunge gandurile gri de toamna. Cum ar fi mesajele de la 7 dimineata. Sau cafeaua de dupa amiaza. Si, bineinteles, noul Kinder King. Cred ca-nvat sa ma bucur de lucrurile marunte, sper ca asta nu-nseamna ca voi ajunge sa ma multumesc cu (prea) putin. Cum ar fi un suflet de 16 cm. Sau gen. As da toate ploile din lume sa mai merg la Disneyland. Desi, daca ma gandesc mai bine, le-as da si moca. Ma tot gandesc la concertul lui Waters (mai, Londra). Si mi-e tot mai frica sa nu mi se-ntample ce-am simtit la Dylan. Vin si sarbatorile. Si-s tot mai leftera. Si oamenii care-mi sunt dragi se-nmultesc pe zi ce trece, ce ma fac?! Se pare ca nu mi-am luat diazepamul azi. Stii, cand eram mica, ziceam "diapazon". Ce misto ar fi sa-ti treaca toate cu un "la". Si ca tot veni vorba de "la"... M-as duce pana-n California.

Una scurta

2010-11-25T19:58:00.002+02:00

QUOTES OF THE DAY: 1.Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea c-o sa ne-o tragem (o ea catre un el). 2.Sunt uscata ostentativ (gurls talk).

Duminica, unora le place jazz-ul

2010-11-22T12:37:00.004+02:00

Duminica o ard vintage-retro-chic-romantic-pseudointelectual, prin locuri cu istorie, sau macar cu renume. Asear-am fost la Laptarie, si-am nimerit taman in mijlocu' unei cantari marca Johnny Raducanu. Ma rog, nu chiar in mijloc, a trebuit sa ma multumesc cu ultima repriza. E jmecher tare tataitzu', inca mai poate. Si aflu de pe wiki ca-i nascut in '31. Si e mai putin gajait decat Dylan, nascut in '41. Amu' mno, unora le place jazz-ul si asta le face bine. O sa-mi placa si mie, sa-mi cresc speranta de viata. Ca, uite, cu AC/DC si Nirvana, deja incep sa fac riduri.

Robert Downey Jr. vs Michael Cera

2010-11-17T18:49:00.007+02:00

Din categoria "flori, fete, filme sau baieti", alegem varianta 2, filme. E mai safe. Plus ca florile si fetele nu-s tocmai genu' meu. Filmele saptamanii: Due Date si Scott Pilgrim vs The world. Despre Due Date stiam doar ca-i un fel de alt fel de Hangover. N-am vazut Hangover, asa ca nu ma pot pronunta. Am aflat insa ca ambele-s opera aceluiasi regizor, care se pare ca are o slabiciune pentru scenariile cu twisturi de situatie dinaintea evenimentelor considerate, dupa norme, importante. Sau o slabiciune pentru nunti si botezuri, ceea ce-ar fi lame. In fine, poveste usurica, personaje debanalizate superficial, nu-mi amintesc vreo replica sclipitoare - deci presupun ca n-au fost. Singurele doua chestii de care nu ma pot plange sunt: 1. un Pink Floyd aproape psihedelic si 2. un Robert Downey Jr. sexy si carismatic, as always. Nu pot incadra filmul chiar la "mustn't see", asa ca, daca se-ntampla, cum s-a-ntamplat la mine, sa va treziti vizionandu-l, incercati sa fiti cu prietenul/a; e atat de plictisitor, incat va va placea sa va giugiuliti. Neeeeeext. Scott Pilgrim vs The world. Ati vazut Juno? Superbad? Il stiti pe Michael Cera? M'kay... Super actiune, super de ras, super rock, ubercool. Are poveste, are replici, are jocuri, are personaje cu puteri supranaturale, are sarcasm, are rock, are o gagica cu ochi mari si buze faine, are bataie, are decoruri pitoresti, are tot ce-i trebuie. N-are sex. Ar fi fost prea mult. Trebuie vazut! Oriunde, oricand, cu oricine, nu conteaza. Sfat: faceti pisu inainte, nu vreti sa ratati nici un minut din film. A, si mai are ceva: trailer. Don't forget your popcorn!

Bon voyage, frere Jacques!

2010-11-05T23:18:00.002+02:00

Sunt trista. Si ar trebui sa fiu trista mai mereu, de vreme ce sunt o proasta, care nu da doi bani pe nimic pana cand se trezeste in situatia de a pierde ceva. Sunt proasta care vrea tot timpul sa cunoasca oameni noi, in detrimentul intalnirilor cu vechii si bunii prieteni, sunt o proasta care prefera sa-si petreaca joia-ntr-un club, in loc sa cineze cu familia, o proasta care n-a stiut niciodata care-i sunt prioritatile. Si care se da vesnic cu capul de pereti, si nu se-nvata minte. Sunt o proasta, ca n-am fost ieri sa mananc cu frate-meu. Si nici saptamana trecuta, sa pescuim. Si ca nu m-am dus sa fac pe asistenta la cabinet, de cate ori a avut nevoie. Si ca nici macar nu vorbesc suficient de des despre el. Si ar trebui. Asa ca uite-ma, pe ultima suta de metri, laudandu-l: buei, frate-meu-i super scump si super smecher si cel mai bun stomatolog/ implantolog/ chirurg buco-maxilo-facial. Si cel mai bun prieten al meu. Si singurul care m-a tras de maneca atunci cand am gresit, fara sa-mi dea suturi in cur, si care m-a sprijinit de fiecare data cand am avut nevoie. Si singurul cu care pot asocia celebrul salut al lui Bendeac, "va pup, va iubesc si va respect". Si o sa-mi fie tare dor de el, ca maine pleaca. Si naiba stie cand l-oi mai vedea, cert e ca mor de ciuda ca n-am dat si noi la un salau, ca fratii, inainte de plecare. Si ca n-am mancat un Big grose Tasty. Si ca n-am baut o bere. Si ca fac ca proasta pe dura exact cand nu e cazul, astfel incat sa creada ca mie, in general, mi se rupe. Nu mi se rupe deloc, sunt o proasta sensibila care face pe dura. Si careia deja-i e dor de el, desi inca n-a plecat. Bine c-am apucat sa mai fac o data pe asistenta, azi, ca nu stiu la ce faze recente cu el m-as fi putut gandi, de dor. Stiu, v-au dat lacrimile. Da' las' ca cine-si va face concediile-n Bordeaux la urma, rade mai bine. Gata. De maine, redevin dura. Va... Mnu, nimic.

Imi place pe...

2010-10-26T03:13:00.002+03:00

Urasc sa fiu inteleasa gresit. Urasc sa nu fiu ascultata, mai ales ca nu vorbesc mult, de fel. Urasc sa inteleg gresit si sa ma crizez si sa ma agit ca sticla de Pepsi, care, ca tot veni vorba, e de cacat. Urasc Pepsi, da. Si ginul, si berea fara alcool, si pina colada, si long island ice tea, si cuba libre. De fapt, urasc combinatiile nereusite si fake-urile, in general. Si mizeria aia de asa-zisa mancare de la KFC. Dar, mai mult decat orice, imi urasc ovarele. Si sunt mai mult ca sigura ca si ele pe mine, ar trebui sa ne desparta cineva sau ceva. Mda, stiu, pe coaiele mele ar trebui sa le doara fix in plua de ovare. Da' e o chestie pe care n-o pot controla. Una din multele. Si urasc sa pierd controlul. Sunt cam Gica Contra, ati zice voi. Eu zic ca-s foarte normala si ca e firesc sa existe un echilibru intre lucrurile care ma fac fericita si cele care-mi displac maxim. Pentru ca, da, imi plac atat de multe lucruri! Imi place Kiseleff-ul toamna, imi plac buclele lui Charlie, imi place s-ascult Led Zeppelin la casti, in autobuz, imi place sa-mi fac dus si sa ma dau cu parfum inainte sa ma culc, imi place sa rad de pitipoance, imi place sa beau Cola/ bere/ vodka si suc de mere, imi place sa cunosc oameni noi si sa fiu timida, imi place sa ma trezesc tarziu, imi place sa port pantofi comozi, imi plac jeansii si gecile de piele, imi place sa-mi imaginez ca-s o tipa dura si rece, si la fel de mult imi place sa fiu calda si sa ma pisicesc. Imi place combinatia vin fiert - cozonac. Imi plac pianele vechi. Imi plac filmele lu' Chaplin si pozele alb-negru. Imi plac sutienele colorate. Si mi-ar placea sa am un loc stabil unde sa-mi pun geanta, cand ajung acasa. Si un birou pe care sa fie tot timpul un vas cu margarete. Sunt o sensibila toanta. Nu, la filme cu Sandra Bullock nu ma uit. Dar imi place cum da, pe ecran, zic. Deci imi place pe ecran. Si-mi mai place si-n masina. Si... Nu, asta n-o mai pot spune, imi place sa fiu secretoasa, chiar daca-mi place pe blog. Da, si imi plac statusurile-astea pitiponcesco-badmotherfucker-wannabe, care-ncep cu "imi place". Ei bine, recunosc, uneori imi place chiar si pe feisbuc. Dar cel mai mult si cel mai mult imi place pe muzica. "Hai, nu-ncepe iar cu fantezii legate de decor, timp-spatiu-senzatii" Ba-ncep. Si mi-ar placea pe Beatles - Come Together.

Bad day

2010-10-09T12:12:00.004+03:00

Mi se-ntampla rar, da' mi se-ntampla totusi: sa ma trezesc dimineata cu ochii umflati si cu o fata care nu cere nimic, cu cearcane si cu buzele intinate pe toata fata, si cu o stare de tot cacatu'. Sa vreau sa-i dau cuiva un pumn in fata. Primul lucru pe care sa-l spun cand ma ridic din pat sa fie "baga-mi-as pula, sunt o ratata". Sa ma enerveze toata lumea. Sa nu-mi convina ca paharul colegei mele e pe marginea mesei, si nu in mijloc. Sa ma enerveze Charlie, ca vrea afara. Ah, si sa ma sune maica-mea sa ma-ntrebe daca sunt bine, fericita. Am dimineti in care m-as certa cu prietenele mele, cu amicii mei gay (ca amicii mei ne-gay sunt fostii iubiti), cu mama, cu tata, cu frate-meu, cu Charlie, cu tipu' cu care-am iesit saptamana trecuta, cu tipul cu care-mi planificasem sa ies saptamana asta (bat campii, desigur), cu proprietarul apartamentului unde stau in chirie (si care nici nu stie ca eu stau in apartamentul lui), cu administratorul blocului, cu casiera de la Mega Image, cu babele care vor sa ma ridice pe mine ca sa stea ele pe scaun in autobuz, cu secretarele de la facultate, si, in fine, cu toti oamenii care-mi fac viata mai frumoasa. Dimineti in care m-as certa cu multimea. La fel de rar imi doresc s-ascult Theatre of Tragedy, sa fumez tigara dupa tigara si sa fiu singura. Sunt momentele in care m-as desparti de prietenul meu, dac-as avea unul. Si dupa ce trece cam un pachet de tigari, asa, incep sa ma gandesc la chestii existentiale, gen ce mananc azi si ce am de gand sa fac cu viata mea. Si-mi trec tot felu' de rahaturi prin cap, sa fac nu stiu ce curs de limbi straine sau de fotografie, sa ma-nscriu la nu stiu ce master prin nu stiu ce tara, sa-mi fac un imprumut si sa-mi iau masina, sa-mi fac un imprumut si sa-mi iau casa (asta e imposibil, evident, la salariul pe care-l am, da' realismul nu ma-mpiedica sa visez). Si apoi realizez ca n-am bani de nu stiu ce curs, ca nu stiu suficient de bine limba incat sa fac masterul in tara aia, ca degeaba-mi iau masina si pot plati ratele, ca nu-mi permit s-o si intretin, ca n-o sa am prea curand posibilitatea sa-mi iau casa. Si ma trezesc in acelasi punct, si habar n-am incotro s-o apuc si cum sa fac. Asa ca o sun pe mama, ii spun ca sunt bine, il sun pe frate-meu sa-l intreb de sanatate, le pregatesc pranzul colegilor de apartament si stabilesc sa ies cu prietenii la o bauta, dupa ce-mi plimb catelu'. And they make my day. Meanwhile, mai am un pachet de tigari si asta. Nici zilele proaste nu mai sunt ce erau odata.

Ces amours-la

2010-10-06T02:37:00.004+03:00

Obisnuiesc sa ma uit pe imdb inainte sa merg la filme, e un prost obicei preluat de la prietenii mei snobi. Asa am facut si azi. Nota 6.7, un singur review, si ala vag si ne-profi. Gen: drama. In conditii normale, aveam toate motivele sa nu vad filmu' asta. Adica nu la cinema. Nu fara reducere. Da' s-a-ntamplat ceva ciudat in univers, s-au aliat planetele, a dat un fluture din aripi in Texas or something, asa ca iata-ma din nou acasa, dupa ce-am vazut "Ces amours-la". Am citit ca e facut de unu', Claude Lelouch, cica poet. N-am habar de opera lui, eu nu citesc poezii, iar singurele pe care le stiu sunt ale lui Dylan si Cohen. A, si mai e una: limba franceza. Nu stiu altii cum sunt, dar mie, daca-mi spui ceva-n franceza, ma ud toata. De-asta am un gol in stomac de cate ori ascult Edith Piaf. Dar sa revenim la film. "Ces amours-la", desi e film de vazut acasa cu fetele, in timp ce mananci Ferrero Rocher, si in ciuda faptului ca e un love-story veritabil, e un film chiar bunicel, cu actiune complexa, desfasurata pe cateva planuri temporale, pe alte cateva spatiale, cu personaje bine conturate si cu o eroina adorabil de karismatica si libertina. Are putin din "La vita e bella", putin din "Pianistul" si putin din "Inglorious Bastards", fara a parea insa copie ieftina, fara a parea copie at all. Ah, si coloana sonora e absolut superba. Acolo sa vezi poezie. Replici misto, un actor absolut superb (Jim, in film), scene fierbinti destul de vagi cat sa-ti puna-n miscare rotitele, si detalii foarte bine calculate, astfel incat totul sa para incredibil de credibil. Cum ar fi ca in planul trecutului, personajele feminine au unghii rotunde, iar in cel al prezentului, patrate, moderne. Nici eu nu stiu cum de-am observat asta. In fine, ideea e ca "Ces amours-la" (tradus la noi "Iubiri din trecut") e un must-see. Si un must-listen, cum spuneam si mai devreme. Vedeti trailer P.S.: Nu, eu nu l-am vazut cu fetele, si am mancat popcorn, nu Ferrero. Si asta nu-i de rau. P.P.S.: Imi cer scuze pentru absenta accentului, stiti ca-s comoda.

Tu cat de bine joci teatru?

2010-10-05T04:29:00.003+03:00

Mi-am dat seama ca n-am mimat niciodata un orgasm. Si e frustrant, doar sunt femee. In schimb, pot sa zambesc cand mi-e foame. Si sa rad zgomotos cand sufar (desigur, mult spus, eu nu sufar niciodata, ca-s cool). Pot sa ma-mbrac sexy cand sunt in perioada "aia" a lunii. Pot sa par ca ma simt rau. Da, asta m-a ajutat mult, mai ales in generala, la orele de chimie; asta si tempera. Pot sa ma uit pan' la sfarsit la un film care nu-mi place. Pot sa dansez si pe muzica de cacat. Pot sa-mi indrept parul si sa-mi pun unghii false, chiar daca stiu ca eu nu-s asa. Pot sa mint pe cineva c-arata bine (asta doar in cazuri extreme, gen cand sunt intrebata). Pot sa nu-njur cand as face-o. Pot sa nu plang, cand as face-o. La ras e mai greu, doar sunt maestra-n gafe. Pot sa mananc ceva ce nu-mi place, cum ar fi puiul umplut cu peste. Pot sa ma duc in locuri pe care le detest, gen Dumars sau vesnica Academie (cine-i din Motru stie, cunoaste). Pot sa mint ca nu ma gandesc la nimic. Si pot sa par amuzanta uneori, desi cu siguranta nu sunt. Pot sa ma autoironizez, desi n-am o parere prea proasta despre mine. Pot sa fumez pe furis, cand sunt in preajma bunicii mele. Pot s-o mint pe mama ca sunt bine, cand nu sunt. Pot s-o mint ca-s racita cand plang. Pot sa-l mint pe tata ca-mi ajung banii pe care mi-i trimite, si sa ma-mprumut. Cam atat sunt de ipocrita. Oare altii cate roluri joaca?

Ce cercei pizda ai, fatah!

2010-08-20T01:44:00.002+03:00

Am avut discutia asta cu cineva, candva: voi stiti de ce se spune "pizda" in loc de "frumos/ dragut/ misto/ fain/ superb/ alteprostiiapreciative"? De ce nu "plua"? De ce nu "tzatze"? Sau "coaie"? Pentru ca pizda e pizda, orice-ai zice. Tuturor le place pizda. Adevaru' e ca nu prea se poate trai fara ea. La propriu, zic. Si ete ca s-au gandit ei unii ca pizda chiar e frumoasa ca o camee. Pretioasa ca un rubin. Expresiva ca chihlimbaru' ala superb pe care l-am vazut eu la Praga, si dupa care inca tanjesc. Si mai ales feminina. Si ce poate fi mai feminin la o femeie, daca nu o bijuterie pusa unde trebuie, cand trebuie, cum trebuie? O bijuterie PIZDA! Voua care va place? P.S.: Am cam exagerat cu vulvalitatile de data asta, but I just couldn't help myself not to. :D

Porcusoru' isteric statea in nuc si manca banane. Si le luase de-acasa :|

2010-08-15T02:03:00.006+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vreau antidepresive, tampoane sau prezervative, la farmacie ma duc. Iac-asa ajunsei ieri la "Farmacia inimii, Catenaaaaaaa". Care nu-mi paru afectata nici de criza, nici de scaderea pensiilor, caci se prezenta cu coada de batranei. E destul de relevant aspectul, intrucat subsemnata avu destul timp sa beleasca ochii prin rafturi. Nu, n-aveau pantofi. Da' aveau alte 100 de chestii pe care oamenii normali nu si le cumpara de la farmacie. Aveau sapunuri in cutii cu poza lu' Marilyn Monroe, aveau oje de-alea de doi lei ca-n piata, aveau pile de unghii, parfumuri (nici ieftine, nici scumpe; nici bune, nici proaste; nici no-name, nici branduri; gen Paris Hilton, Christina Aguillera, Victoria Beckham), farduri (nu bio, nu cu pigmenti naturali, nu "de farmacie"). Asta asa, c-am avut doar doi mosi si-o baba-n fata. E, si cand a venit randu' meu... n-aveau. Cum pana mea sa nu gasesti... castraveti la gradinar? E ca si cum n-ai gasi pitipoance-n mall; si-n locu' lor sa rasara astrofizicieni si chimisti. Cum te-ai simti daca intr-o zi te-ai duce la piata sa cumperi ceapa si tarabele ar fi doldora de... plm, dispozitive hardware?! Ma rog, mi-am luat vitamina C de la magazinul din coltu' blocului, pan' la urma. Da' sunt putin confuza. Maine, cand va trebui sa-mi cumpar tigari, unde dracu' ma duc, la Brico?! La reprezentanta Sony Ericsson?! La targu' de masini?! A! Si daca tot se-ntorc toate cu curu'n sus, iar eu tre' sa m-adaptez, ce ma fac? Dorm in cada, imi fac dus pe birou, ma schimb sub masa din bucatarie, imi mut camara pe lustra si hainele pe pervaz? Daca se schimba tot? Daca vom fi nevoiti sa citim in X? Si sa ascultam muzica pe mute? Si sa mergem cu capul in jos??? Si-as mai avea o problema. Sa-i fut in gura pe toti idiotii care arunca guma mestecata pe jos! E a doua oara-n trei saptamani cand ii tund labutele lu' Charlie.

Epilare, 'tu-i venusu' ma-sii!

2010-08-14T20:02:00.003+03:00

S-au saturat sa fie subtili. Au obosit sa creeze lame care sa "se muleze" perfect pe piele, sa foloseasca tot felu' de culori imbietoare, tot felu' de benzi lubrifiante cu aloe vera / ceai verde / oricecareimpiedicairitatia. Asa ca s-au hotarat s-apese pe butonu' rosu si sa declanseze alarma: fetelor, epilati-va la venus, in puii mei! Asteptam cu interes urmatoarele produse Gillette Maciuca si Gillete Ass, precum si un face-lift de ambalaj la cele deja existente: Gillette Shavesubratcasanuputi si Gillette Shavealloverdevreisafuti.

Mi s-a terminat pixu'

2010-07-29T11:01:00.003+03:00

N-am intentionat niciodata sa ma folosesc de pagina asta pe post de jurnal. Pentru ca am fost de multe ori suparata sau nervoasa, pentru ca tot de-atatea ori as fi trimis niste oameni la origini, pentru ca nu mi s-ar parea normal sa-mi notez AICI toate frustrarile si neintelegerile. Pentru ca n-am vrut niciodata sa-i ranesc pe cei din jur, mai ales ca sunt chestii pe care nu le-ai spune cuiva in mod normal, ci doar intr-un moment, ca urmari ale unor situatii neplacute, ma rog, se-ntelege, mizerii scapate printre dinti cand esti nervos. Si toata viata am fugit de ridicol. De tiganii ordinare. De spalat rufe in public. Poate ca nu-s tocmai coerenta, si nu, n-am nici o scuza. Dar pan' la urma asta e doar o pagina de jurnal in care nu jignesc pe nimeni, poate doar sa-mi demonstrez mie ca pot avea si un jurnal resemnat si inca decent. La care am de gand sa renunt definitiv, din clipa asta. 'Cause the times, they are a'changing.

Azi sunt telenovelista sensibila :|

2010-07-03T19:25:00.003+03:00

Labaream pe facebook, ca e ziua unei pretene zilele-astea si nu stiam exact data; si uite-asa, din laba-n laba, dau de un link. Curioasa si mai ales prea neocupata, click-uiesc. Si-a trecut un sfert de ora si nu ma mai opream din citit; si inca cinci minute; si inca cinci. Mi-am zis: "Nu mi s-a mai intamplat asta de cand cu Hemingway". Si nu, nu zic ca-i mare arta ce-am citit eu ieri, da' na, am citit. Si-apoi m-am simtit bine. Cititi si voi, poate-aveti ceva pe suflet, poate va descarcati; poate-o iubiti mai mult dup-aia, poate-l iertati mai repede, poate va-mpacati cu propriile greseli. Sau poate doar incetati sa va mai simtiti unici, cu durerile si cu suferintele voastre. Poate chiar va dati seama ca aveti 'spe mii de motive sa fiti fericiti si 'j'de mii de chestii pe care sa le apreciati. Lectura placuta, asadar!

Din cutiuta cu surprize...

2010-03-20T18:18:00.002+02:00

Initial, am vrut sa va sperii si sa-ncep cu "Ascult Morandi". Da' m-am razgandit. Asa ca azi, din cutiuta cu surprize: Gianni Morandi. 8-> Allez, dansez!

Retarzii. Episodul 1: retarzii de pe feisbuc

2010-03-15T15:06:00.005+02:00

Am momente cand insist sa fiu in randu' lumii. Cand incerc sa-i inteleg pe ceilalti si sa le caut motivatii. Cand ma pun in locul lor, sa vad de ce le place aia, de ce fac ailalta. Si uite-asa am ajuns sa-mi fac cont pe feisbuc, desi ma lasasem de prostii de-astea (ala de hai faiv e sters de mai bine de-un an). Am pierdut timp adaugand prieteni, am pierdut timp jucandu-ma, am pierdut timp linkuind samd. Si-apoi pauza. Pauza, ca na, ma plictiseste. Ce sa fac, sa vorbesc pe chat? Am mess, am telefon, am viata reala. Sa ma joc in continuare? Ok, asta o mai fac, e rutina, da' nu-mi ia mai mult de 15 minute pe zi. Ce mai poti sa faci pe feisbuc? O, da, sa agati. Da, adevaru' e ca-mi creste respectu' de sine cand imi da add un necunoscut. Cum sa nu?! Da, ma simt mai frumoasa si mai atragatooare cand primesc mesaje de-alea de 2 lei, gen "Oai, ce tare, si eu sunt nascut tot in martie, berbecii rulz, si cica se si inteleg bine intre ei", sau "Esti super scumpica, asl pls", sau "Daca ai prieten, ar trebui sa-l inseli cu mine". OMFG! People, are you fuckin' insane?! Cam cat de giga-penibil poti fi, sa faci asta?! Bai, nu stiu, mie mi se pare de tot cacatu' s-agati online, oi fi eu de moda veche. Da' daca mai esti si in halu' asta de bou si dai cu mucii-n fasole cu replici de-astea... lame. Ma, si nu e unu'. Sunt mii. Nu-s numai baieti, sunt si fete. Nu-s numai urati si urate, care n-au alte sanse de socializare. Da' la fel de prosti sunt toti. Altfel nu-mi explic, repet, modul de abordare si formularile idioate. Nu-nteleg de ce ar da cineva request cuiva pe care nu-l cunoaste. Nu stiu de ce ar da cineva accept, in situatia asta. Ma, si-s atat de idioti, ca n-au nici macar criterii de selectie a "prazii", nici geografice, nici de varsta, nici de interese/compatibilitati, plm. Dar, repet, conteaza ZODIA. Baga-mi-as ceva-n zodia ma-tii! M-auzi, fraiere? Daca citesti asta si-ti recunosti replicile, esti un bou. Indiferent cui s-au adresat. Un cacat. Fa-ti dracu' cont pe matrimoniale, da anunt in ziar, liciteaza-ti virginitatea pe ebay, gaseste altceva care sa-ti satisfaca nevoile si curiozitatile. Un pornache, un Playboy... sau pe una care sa te suporte, ma, ca nu-i asa greu, e plina lumea de proaste. Orice. Dar nu mai da mesaje siroposo-gretoase, nu-mi mai umple mie inboxu' cu mizerii. Ah, maruntule, mi te si imaginez stand in fata pc-ului, gandindu-te juma' de ora la o poezie frumoasa pe care sa i-o trimiti urmatoarei victime; tocmai ai aruncat 15 ciorne si esti nervos, ca nici una nu reflecta ce simti tu, nici una nu i se potriveste ei; si seara, inainte sa te pui in pat, langa ursuletul de plus de care esti nedespartit... zbang! iti vine cea mai potrivita si mai minunata idee, faci maraton pana la calculator, tarandu-ti penisul care nici nu mai stie ce-i aia erectie, deschizi feisbucu' si-i scrii Gheorghitzei: "Esti frumoasa ca o floare, asl pls". Cretinule, mircu' e fumat! Vrei s-agati? Incearca s-agati ceva palpabil, nu poze. Vrei flirt, desi ai prietena? Hmm... Abtine-te... sau nu mai fi asa penal. Vrei sa cunosti oameni noi? Iesi dracului din casa, nu mai sta la laptop 24/7! Si, cel mai important, nu-mi mai umple mie inboxu', ca mi se strica delete-ul, si te pun sa-mi iei tastatura. Si-ar fi pacat sa dai banii pe asta, cand poti sa-i dai pe prezervative, sa nu iei vreun virus cand labaresti langa monitor. Sau sa-ti iei o cheie pentru camera ta, sa nu te mai prinda ma-ta cand faci asta. Desigur, dac-as fi fost rac sau fecioara, n-as fi spus asta.

Parintii tai stiu ca-ti place Lady Gaga?!

2010-03-14T14:26:00.005+02:00

Nu-s vreo cunoscatoare in ale muzicii, n-am pretentii de-astea. Ascult doar ce-mi place si de multe ori se-ntampla ca ce-mi place sa fie unanim acceptat drept "muzica buna". Nu ca ma laud. Pe de alta parte, nu e valabil cand sunt deprimata si-ascult chestii de taiat venele. Nu cand sunt nostalgica si-ascult girlish stupid things. Ma rog, si in multe alte situatii. Dar (si asta nu se-ntampla din cauza ca-s vreo rebela careia nu-i pasa de nimeni si de nimic) cel putin imi recunosc limitele. Nu stiu istoria Beatles-ilor, habar n-am cu ce melodie s-a lansat Janis Joplin, nu stiu pe cine-a futut Dylan, nu stiu cum a murit Elvis, nu stiu ce priza Morrison. Abia recunosc doua-trei genuri de muzica. Si nu pot reproduce acordurile lui Knopfler. Nici macar inside, pentru mine. Si selectia/cernutul la mine s-a produs destul de tarziu. Nici nu stiam cine-s Dire Straits pana mai daunazi. Nu ascultasem The Doors. N-am crescut ascultand Beatles. Nu, am trecut si prin Andre, si prin Bambi, si prin Vama Veche. Nu voi nega asta niciodata. Dar nici nu-mi pot imagina c-as mai cobori standardul de-aici. Bine, ma, stii tu ca Lennon l-a futut pe Epstein, stii toate versurile lui Dylan, recunosti un acord Pink Floyd dinainte sa-nceapa, si asculti Lady Gaga?! Ba, nu din intamplare, ca e radioul pornit in masina. Nu ca esti intr-un bar si e la tv clipu' la Poker Face. Nu, nu intamplator. Vii acasa dupa 'spe ore de munca si primul lucru care-ti trece prin cap e sa cati pe iutub Bad Romance. Pai ba... jenant. Si asta, hai, treaca-mearga, sa zicem ca ai o stare mai cheap, ca vrei ceva accesibil si comercial si nou si plm. Da' chiar asa, sa ti se para super-mega-giga originala fatuca aia? Sa nu vezi ca outfit-urile ei sunt upgrade-uri la corsetele Madonnei? Sa nu vezi ca clipurile ei seamana cu alea pe care le avea Garbage acu' 15 ani?! Pana si tonul ala de hermafrodit e copiat (vezi Cher, Shirley Manson, Anouk). Ba, jenant. Sa nu uitam de bretonu' a la Christina Aguillera, de blondul tot de la asta, de pantofii de stripteuza a la Moulin Rouge, de buclele de cabaret, chiar si de preetty natural face a la Natalie Imbruglia din clipu' la Bad Romance. Ma, io nu zic ca Gaga nu-i peste medie, nu zic ca nu stie ce se vinde si cum sa vanda, nu zic ca toate upgrade-urile-astea pe care le-am enumerat nu-s reusite. Sunt. Da' nu pot sa ma uit la un copy-paste si sa zic ca-i genial, oricat de stilizat ar fi. Un copy-paste poate fi cel mult haios, poate fi foarte bine realizat (cu toate minunile-astea tehnologice), poate fi foarte misto colorat, poate fi HD, poate fi in multe feluri, da' NICIODATA genial. Nu exista reinventare, iar pizduca aia nu spune nimic nou. Exceptand situatia-n care ai doar cinspe ani si o arzi, snob, cu Backstreet Boys si Spice Girls, ca-s oldies. Iar daca Gaga asta ti se pare material de laba, apai draguta, ar trebui sa-ti faci o revizie la ierarhia de valori, ca sigur e vreun rulment defect. Sau schimba uleiu'. Zic si eu...

Charlie and the Pedigree Factory

2010-03-12T01:14:00.016+02:00

It's been a long time, now I'm coming back home. :D Am simtit nevoia sa ma deconectez si mi-am satisfacut, ca de fiecare data, dorintele. Acum simt nevoia sa ma laud, asa ca iata-ma din nou on. Cum cu ce ma laud? Cu ce s-a laudat si Andrei mai daunazi. Apai, sa stiti ca nu SI-a luat, ci NE-am luat. Caniche, asses. Deci nu-i al LUI. Iar eu nu sunt bona (pumn in zid). Trecand peste introducere, care oricum e de cacat, cam asta e povestea: sunt posesoare de caniche beige-auriu, nascut pe 10.01.2010, gras si frumos, ca ma-sa. Ma-sa, adica eu. Ca eu ii dau sa manance, eu ii sterg pisatii de prin toata casa, eu il las sa ma traga de par, eu il cert si tot eu il pup dup'aia. Si tot mie mi s-a atribuit nomenclatura de "proprietar" (oficial, in carnetelul de sanatate al dihaniei), din bunavointa celuilalt proprietar de drept si de fapt, ca el l-a si cumparat. Copilu', ca asa-i zic (nu mi-o bagati pe-aia cu instincte materne, plm, ca nu e cazu'; e doar un alint/ nu e decat un alint - asta ca sa fie clar ca stiu ce si cum e cu "doar" si "decat") e un rasfatat. Toata lumea il cadoriseste, il scuipa sa nu-l deoache (asta chiar nu stiu dac-am scris-o bine, da' nu-i bai, am pe cineva de la grammar police care-mi atrage atentia de cate ori e cazu') si-i sufla-n cur, incepand cu noi. Asa s-a ales baiatu' nostru cu ditai zestrea, cu un patut imens, cu o paturica moale ca un cur de bebelus, cu sampon cu balsam si cu mai multe jucarii decat aveam eu la varsta lui. Ma rog, si multe, multe, altele. Deci avem zestre, cautam gagica. Ca-i futacios asta micu' de pe-acum. Ne-a tavalit cativa prieteni si deja ne e frica sa nu ne faca de cacao cand l-om scoate pe-afara. Pan'acum nu l-am scos, ca n-am reusit sa-l vaccinam. C-asa e la noi, birocratie si moscoiala peste tot, chiar si la veterinar. Sa speram ca sambata nu mai intervine nimic, ca vreau sa-mi scot copilu' in parc si sa-l las sa zburde si sa manance iarba si sa se pise pe pomi si, ma rog, ce mai fac cateii pe-afara si-i face fericiti. Pan'atunci, n-am mare lucru de povestit despre Charlie (pe care era sa-l cheme Zizou, Beni, Toto, Casper, Lache, Neshu, Puyol, Iorgu, Samoila, Aristide, Ariton, Aurash, Constantin, Dumnezeu, Jesus, Cartman; din fercire, am plans exact la timp si-am obtinut Chaplin, care s-a transformat in Charlie): mananca mult, creste precum Fat-Frumos, se baga pe sub paturi, scaune, mese, uscator de rufe, roade papuci, cabluri si mai rar jucarii, face pipi des si peste tot, aluneca pe gresie si pe parchet si cade ca fraieru' cand alearga, latra tare si vanjos, este cret ca o oaie (pana si mustatile le are buclate) si din ce in ce mai energic, ne da trezirea dimineata devreme, musca de unde-apuca (nas, sprancene, barba, frunte, obraji, urechi, gat, maini, picioare... de cur inca nu m-a muscat), si a-nceput sa raspunda cand isi aude numele si chiar sa-nteleaga cand ii spunem ce nu e voie. Stie s-aduca jucaria, stie s-o lase, da' e plin de personalitate si asculta doar cand vrea el. Da' intelege, tot e bine, va invata pe parcurs. Era sa uit: deja e-n stare sa ia o minge de tenis in gura si s-o care unde vrea el. Deci se face maricel. Hai c-am batut mai multi campi decat imi propusesem initial. Initial, era suficient sa pun niste poze cu Charlie. Da' stiti cum sunt femeile, tranca-tranca toata ziua. Hai c-ajunge. Revenim, si eu, si Charlie.

Episodul 3: Scorpia Cretina dupa o zi de scoala

2010-02-10T02:34:00.002+02:00

"Ah, dragutzule, sunt istovita. Ma surprind ca mai sunt in stare sa-ti povestesc ce-am facut azi. Da' cum as putea sa nu ma confesez tocmai tie? Am avut examen azi, cel mai greu, jurnalutule, nici macar nu au afisat toate grilele pe net pentru examenu' asta. Cea mai grea materie, jurnalutzule, relatii publice, si tocmai la asta au afisat grilele doar pentru nota 7! Niste nemernici! Si mai zici ca dai un ban, da' stii ca face. Face pe dracu'! Daca si la noi, la Spiru Haret, au inceput cu nesimtiri de-astea... Da' ce pot sa fac? Daca asta mi-e vocatia, sa devin PR-ista... Da' greu. Bataie de joc. Sa nu-ti mai spun c-am fost nevoita s-o suport pe profa aia care simte nevoia sa ma imite. Eu inteleg, accept ideea de-a admira pe cineva atat de tare, incat sa-ti insusesti din calitatile lui. Da' asta exagereaza, e prea evidenta. Azi avea french fuchsia. Pai unde-a vazut ea asemenea unghii? La mine, evident. Si si-a facut si breton pe-o parte si meshe caramel de la baza gatului in jos. Pai da, ca vrea sa fie ca mine. Ba, da' nu se vede ca-i caraghioasa, nu se uita-n oglinda, nu are simtul ridicolului deloc? Normal ca mie-mi sta bine si cu breton, si cu meshe, si cu orice, ca eu sunt eu si am trasaturile pe care le am. Da' la ea se potrivesc toate ca mucii-n fasole. In fine, si mai e si a dracului. Sper sa-mi dea 5, am copiat cu hands-free-ul, mi-a dictat pisi. Mda, si ziceam c-am avut o zi grea. Pai cum altfel?! Dupa examen am iesit cu fetele la un cico, sa ne mai destindem putin. Si ce-mi vad ochii, la masa de langa noi?! Curva aia de Mihaela, aia care-a fost cu mine-n clasa-n liceu si mi l-a furat pe puishor! M-am dus la ea, hotarata s-o flocai iar. Si-a-nceput cu vesnicele texte, ca ea n-a avut nimic cu mine, ca eu nu mai eram cu puishor cand s-au cuplat ei, ca s-au cuplat dupa un an dupa ce ne-am despartit noi, si ca, oricum, nu merit explicatiile-astea si n-am dreptul sa cer mai multe, de vreme ce acum sunt cu tzontzonel. Noroc ca m-au luat fetele de-acolo, ca altfel as fi calcat-o pe cap. Idioata! Ce daca nu mai eram cu puishor cand s-au cuplat?! Puishor era doar al meu, n-avea nici un drept sa se combine. Ce daca a asteptat un an sa ne-mpacam si nu si-a facut gagica? Trebuia s-astepte zece, daca nu mai mult! De cand a dat de asta, cred ca e constient si el c-ar fi trebuit sa mai astepte. Acum nu cred ca mai reuseste sa scape de ea, e ca o caracatita, care s-a-ncolacit in jurul lui si l-a prins in mii de tentacule. Saracu' puishor! Da' tot il urasc. Pff, baga-mi-as puii, se facu cinci si eu nu-mi facui somnu' de frumusete... Hai ca-ti mai povestesc cand ma trezesc, ca acum sunt prea obosita, ma duc sa fac nani. Hug u, jurnalutz scumputz!"

Episodul 2: Scorpia Cretina la servici

2010-02-08T22:53:00.002+02:00

"Jurnalutzule, manca-ti-as paginutzele-astea scrise-asa frumos, cu roz, de manushitzele mele finutze! Sa stii ca incep sa ma simt tare singura, nu mai am incredere in nimeni, si sunt ferm convinsa ca toata lumea imi vrea raul. Si partea proasta e ca nici nu stiu de ce. Cum, ma, nu sunt eu dragutza cu toata lumea? Nu i-am ajutat eu pe toti? Mi-a cerut cineva o favoare si l-am refuzat? Poate, cine stie cum, sa nu fi putut. Da' altfel nu. Si ei, nemernicii, ei toti, se poarta urat cu mine. Azi, la servici, am trimis-o pe matracuca aia de Cerasela sa-mi ia o salatica de-aia buna de jos, de la restaurant, si i-am zis tampitei sa-i spuna aleia sa nu-mi puna branza, ca-s alergica la lactate. Eh, nu-s chiar asa alergica, da' nu pot sa mananc orice feta de-asta romaneasca. Bleah. Da' nu conteaza asta, Cerasela stie ca sunt. Si cu toate astea, mi-a luat cu branza, vaca. Si-a mai si-nceput sa se planga, c-a stat la coada, c-a-nghetat, ca pizda ma-sii. Mintea, ca de obicei, nu manifesta nici un semn cum ca i-ar fi fost frig; nu tremura, nu se pisase pe ea, nu era vanata la fata. Deci era bine merci, astepta cu nerabdare clipa cand o sa mananc si-o sa ma-nverzesc la fata si-o sa mor. Da, i-am citit ura pe mecla aia trista, de femeie urata. Si surpriza! Am facut un mare compromis si-am mancat nenorocita aia de branza romaneasca fix in fata ei. Si m-am prefacut ca-mi place, mestecam senzual fiecare gura, imi lingeam colturile gurii cu nesat. Iar ea si-a bulbucat ochii aia din spatele ochelarilor ieftini si nu-i venea a crede ca inca respir. Si dupa ce-am terminat, i-am trantit castronul pe masa si-am trimis-o sa-l spele. Sigur ca scuipasem in el, ar fi fost culmea sa nu. Culmea indulgentei si-a tolerantei (da, sigur, voi, prostilor, ati putea spune ca "indulgenta" si "toleranta" sunt sinonime, pentru ca nu sunteti in stare sa sesizati diferenta de nuanta. Nuanta, ba! Nu v-ati uitat aseara la Badea?! Si ala, alt fraier: nu vede diferenta de nuanta dintre "curva" si "tarfa"...). Si-acum vreau sa ma razbun pe Cerasela, sa nu mai uite vreodata ca eu sunt sefa ei. Sau ma rog, ca-s mai superioara decat ea. Da' nu stiu ce sa-i fac; ma gandeam sa-i iau o data ochelarii si sa le schimb lentilele cu unele mai puternice, sa creada, proasta, c-a chiorat de tot. Sau sa-i lipesc mouse-ul de birou, fix cand are mai multa treaba, sau inainte de vreo sedinta, ceva. Sau sa-mi fac un id de mess de barbat, s-o vrajesc si s-o chem la-ntalnire intr-un bar, unde sa fim toti de la birou si sa ne batem joc de ea. A, stai, ca asta nu merge, ca are gagic, si-i cinstita, toanta. Da' as putea sa-l sun pe el, sa-i spun ca-l inseala Cera. Ah, as putea sa fac atat de multe! O sa ma consult si cu pisi, sa stabilim impreuna ce-ar fi mai bine sa facem ca sa-i fie rau vacii aleia. La naiba, ma duc s-o sun acum, ca nu mai am rabdare! Te pupic, jurnalutzule! Pe maine!"

Episodul 1: Scorpia Cretina si parintii (partea 1: mama)

2010-02-05T03:34:00.004+02:00

"2 februarie 20010. Ba nu, 2010, asa parca se scrie. Ma rog, nici nu conteaza, la cat de nervoasa sunt. Ieri am fost la mama. Toate bune si frumoase, mi-a pus masa, mi-a facut cafea, am barfit-o pe vecina de la 2, ca niciodata nu e bine-mbracata... Si-apoi am dat un raid, ca de obicei, prin dulapul mamei, sa vad ce mai e nou, ce-as mai putea sa iau de pe-acolo; si stupoare! Si-a luat geanta Hermes, magaritza! Si mie nu! Si-o ascunsese, nemernica, in fundul sifonierului! Am simtit ca-nnebunesc. M-a luat ameteala si-am inceput sa tremur, de-am crezut ca lesin, saracuta de mine! Noroc ca mai erau prajituri si-am mai mancat vreo doua, sa-mi creasca glicemia si sa-mi revin! Dupa care-am inceput; i-am zis eu ei tot ce mi-a trecut prin capsorul asta blondutz platinat: i-am zis ca-i egoista, ca se gandeste numai la ea, ca n-are pic de simt matern, ca-i zgarcita, ca nu ma iubeste, ca nu s-a straduit niciodata sa-mi ofere ce-am avut nevoie, ca m-a chinuit toata copilaria cu parfumuri de la Avon si Oriflame - desi ea avea numai de firma, in fine, i-am zis tot ce-aveam pe suflet si tot ce mi-a trecut pe la gura. Si-a-nceput sa planga, ca proasta, si sa ma roage sa iau eu nenorocita de geanta si tot ce mai vreau, dar i-am inchis gura, i-am zis ca n-am nevoie de nimic de la ea, sa si le poarte cu placere pe unde-o vrea, oriunde, dar la distanta de mine. Si-am sunat la taxi de pe telefonul ei, sa ma razbun. Si-am plecat, ranita, ca caprioara aia, mama lu' Bambi. Si l-am sunat pe tzontzonel din taxi, sa-i povestesc nenorocirea, si ala, alt nemernic: "Iubi, sunt inca la birou, dar scap in juma' de ora si vorbim acasa." Si m-am enervat si mai tare si iar am inceput sa tremur, da' nu mai aveam prajituri; pentru o clipa mi-a trecut prin cap sa ma-ntorc la mama, sa-mi faca masaj, cum stie ea, si sa ma linisteasca. Dar nu. Eram prea suparata. Asa ca am sunat-o pe pisi si-am iesit la o cafeluta-n Dorobanti. Nu stiu ce m-as face fara pisi, e cea mai buna prietena pe care-o poate avea cineva. Desigur, are si ea defecte, e cam curva, asa, da' tot e mana cereasca de fiecare data cand am nevoie de ea. E, ma revansez si eu, ii mai dau cate-o bluza de care m-am plictisit, cate-un pantofior... La un moment dat, m-am gandit ca de-asta se poarta asa frumos, ca-i profitoare. Da' nu e, e buna si-atat. Aproape la fel de buna ca mine. Hai, jurnalelule, nu fi gelos, tot tu esti cel mai bun prieten al meu, pisi e pe locu' 2. Da' chiar, ia s-o sun, sa vad ce face, poate are timp sa mergem la o tura de shopping, ca tare-s deprimata, si m-as mai calma. Si-asa mai dureaza pana vine ala de la servici, macar sa ma prinda fresh, sa fiu in stare sa ma cert cu el. Te pupic, jurnalutz dragutz si scumpic! Ne vedem maine."

Jurnal de scorpie cretina - introducere

2010-02-04T15:12:00.003+02:00

Nu stiu cine este scorpia cretina, dar o cunosc prea bine. E ea, iubita care nu te lasa la bere, amanta pentru care esti transparent cand e ea pe rosu, prietena care are pretentia s-o scoti zilnic la cico, sotia care nu te lasa-n team-building, ca ea crede ca te duci la curve, nu la baut. E iubita ta care nu-ti gateste, nu-ti calca, nu-ti face masaj; e cea care-ti toaca toti banii, ca sa... ca sa fii tu nefericit. Cea care nu te lasa sa mergi la fotbal, ca are nevoie s-o duci la coafor cu masina. Cea care iti inverseaza cablurile-n mufe la calculator, sa nu te joci. Cea geloasa pe ziarul pe care-l citesti dimineata. Cea care nu-ti face cafea. Cea care iti monteaza gps pe toti pantofii. Cea care-ti citeste mesajele in fiecare zi, se supara cand vede vreun numar nou in agenda - chiar daca-i al unui prieten/coleg/var etc, cea care-ti stie parola la toate mailurile, inclusiv la cel de servici. E iubita ta care te-asteapta acasa cu o mana-n sold, dand nervoasa din picior c-ai intarziat 10 minute. Cea care te suna de 20 de ori pe zi, sa te-ntrebe dac-o mai iubesti. E vesnic irascibila si tipa cand nu-i faci pe plac, arunca cu tot felu' de chestii dupa tine, si uneori chiar se raneste singura, gandindu-se, in prostia ei, ca un pumn in zidul blocului ar calma-o. Curiosi deja? Ei bine, scorpia cretina are un jurnal. Cum ei nu i se pare nimic ciudat in a citi mesajele si mailurile altora, nu ni se va parea nici noua ciudat sa-i citim jurnalul, fut-o-n inima de pizda proasta! Aceasta este introducerea pentru o serie (sper eu, maricica) de povestioare horror. Pentru a citi, dati naiba prospectul; e suficient sa treceti pe-aici din cand in cand. Orice asemanare cu persoane si situatii reale... pana mea, toti avem putin din scorpia cretina! Mai exact, noi am creat-o; suntem atomi din pielea ei aspra, din unghiile ei lungi si ascutite si rosii, din tocurile ei de 12. So, let's smack the bitch! Va urma.

Facebook is evil

2010-02-01T00:55:00.006+02:00

Plictiseala mare, mon cher! Da, stiu, ar trebui sa-nvat. Sunt inca in sesiune. Da' eu nu si nu. Ce fac, instead? Ma joc. Pai ce, nu mi-a ajuns sa ma uit cum se joaca altii?! Ma joc si eu, ce naiba?! Mi-am deschis Cafe World pe Facebook. Da' cred ca e timpul sa ma las si sa-mi vad de-nvatat. De obicei nu-s superstitioasa, da' jocurile-alea Zynga-s ochiu' dracului. Cum altfel va explicati asta?! (click-uiti pe imagine sa vedeti "semnul" in toata splendoarea lui)

Rasu'-plansu'. Da' mai mult rasu'

2009-12-21T14:53:00.004+02:00

Nu sunt suparacioasa; nu ma las afectata de glumitze rautacioase (dupa ce-mi dau de doua ori ochii peste cap, le si uit), nu fac scandaluri, nu ma cert, injur doar in trafic si in gand, nu umblu cu persoane care sa merite jigniri, nu dau cu pumnu' in masa, nu ma crizez, nu tip, nu lovesc. Cand eram mai mica, eram colerica; daca nu-mi convenea ceva, ma dadeam cu fundu' de pamant (la propriu); nu doar ca mi-a trecut, da' nici n-as mai avea curajul sa fac asta. Am depasit si faza cu aruncatu' telefonului si cu dat pumni in ziduri/ dulapuri/ usi/ orice chestie tare. Vad ca-ncet-incet, ma las si de aia cu plansu'. Am inceput sa prefer sa tac. Tac cand sunt nervoasa, tac cand sufar, tac cand ma oftic, tac in loc sa dau pumni in pizda. Si ma izolez cat pot; pana-mi trece. De obicei imi trece repede; tacerea bosumflata se transforma-n tacere cu surasuri, apoi metamorfoza continua pan-ajung sa vorbesc zambind. Totul se desfasoara treptat, pe etape, totul e cumva calculat, in degrade. Si dureaza in functie de persoana pe care ma supar si de reactiile ei/lui. Pe el ma supar(mult spus, ce-i drept) cel mai des si imi trece cel mai repede. In cele mai grave cazuri, ma "mut" pe canapea si citesc; a fost si o situatie mai speciala, cand mi-am facut bagajele si m-am dus acasa, adica acolo unde platesc chirie. Si-atunci mi-am promis ca n-o voi mai face, sau cel putin nu asa; adica sa-mi mai "uit" naiba o bluza, un chilot, un ciorap, sa nu fiu nevoita sa le cumpar sau sa mai fac niste drumuri, ca proasta. Stii ce ma calmeaza? Treburile casnice. O, da! Sunt ca noua dupa ce fac o tocanita. Sau dupa ce-i fut o curatenie ca la carte, cu frecat fiecare coltisor de camera. Asta-i doar pentru cazuri extreme, cand sunt suparata rau; si se pare ca-mi place sa fiu pregatita pen' situatii de-astea, ca uite ce praf e pe televizor... Acu' na, fiecare se supara-n felu' lui si se descarca dupa cum il taie capu'. Pe mine vad ca ma taie linistit, fara graba si fara zgomot. Si fara multe vaicareli. Ah, si ce intens le-am trait si pe-astea-ntr-o perioada! Ce-mi mai placea sa le povestesc fetelor totul, cu lux de amanunte, cu regie, cu suspine, cu sughituri chiar! Ce depresiva eram si cum mi se-ntamplau toate numai mie, ah! Deh, adolescenta, abstinenta, conflicte-ntre generatii, iubiri ne-mplinite si-alte copilarii peste care, daca stau si ma gandesc, nici nu stiu cum s-a scurs timpul, habar n-am cum s-au dizolvat, cum s-au evaporat, cum au disparut... Da' noroc ca. Ei, si-acum, ca n-am motive sa ma supar (si exceptand datile cand le inventez, ca, deh, femeie sunt), sunt tare vesela. Zambesc cand salut, dansez cand gatesc, cant cand fac curatenie, rad des si sanatos, uneori incerc chiar si sa glumesc; nu prea-mi iese asta cu glumitu', da' oamenii din juru' meu au suficient simt al umorului, incat fac glume bune pornind de la ideile mele...mai putin glumete. Asa ca rad des si mult si zgomotos, uneori. In general, zgomotul rasului meu depinde de alte zgomote, cum ar fi cel al unui dop desprins de pe-o sticla de bere. Da' sa nu intram in detalii. Si sa n-o mai lungesc cu asta, ca vad ca nu naste zambete. Mai bine sa citim ceva amuzant. Uite, are Andrei ceva. Ras placut!

Beyond images (there must be scents)

2009-12-07T10:04:00.004+02:00

Dincolo de demisia mea. Pe langa faptul ca mi-am pierdut portofelul cu o zi inainte sa-mi inchei socotelile cu irishu'. Trecand si peste faptul ca in baruri vin oameni cu gandul de-a bea cafele pe cheltuiala angajatilor. Dincolo de circul asta cu alegerile, dincolo de topaielile prostanacului si de acrobatiile ochilor marinarului, mai presus de cacaturile-astea cotidiene care ne devoreaza timpul si nervii... Beyond all these shits, there was a book. As minti dac-as spune ca abia am terminat-o, ca lectura-i proaspata, ca va pot da citate si-asa mai departe. Nu. Am citit-o acu' vreo luna, am uitat deja o mare parte din numele personajelor, iar ceata s-a asezat usor peste anumite fragmente. Insa nu i-am uitat mirosul ala de carte nedeschisa anterior, de carte virgina, tiparita si asezata pe-un raft, in asteptarea unui cititor care sa merite s-o citeasca. Inca nu sunt sigura ca cititorul a fost pe masura; dar se putea si mai rau; la urma urmei, orice neghiob are dreptul de-a citi, nu?! Asa ca tind sa cred c-am meritat-o. M-a marcat, recunosc. M-a-nspaimantat oarecum, insa nu cum a facut-o "Cantec de leagan" a lui Palahniuk, par example. M-a atras in lumea pe care-o descrie, m-a-mpins spre a-mi imagina, precum un film, toata actiunea. Asta, probabil, si din cauza ca n-am vazut filmul; nici nu-mi prea doresc, de altfel, are doar critici negative; in plus, sunt convinsa ca scenariul imaginat de mine, ca simplu cititor, e mai pe masura povestii; nu, nu ca m-as visa vreun mare talent, insa am avut suficient timp cat sa nu pierd detaliile si sa realizez un fel de 6D sau cum naiba se numesc minunile-alea care includ si oaresce simtiri in "dimensiuni". Mirosul, mai exact. Pentru ca e vorba de "Parfumul" lui Patrick Suskind. Sigur ca m-am imaginat personaj, fac asta de cate ori imi place ce citesc. Nu, n-am fost protagonistul, ci una din victimele sale; ma prindeau nespus de bine pielea alba, aproape stravezie, parul rosu si mireasma de virginitate; totusi, spre sfarsit, in euforia lecturii, mi se-ascutise si simtul olfactiv. Nu mai are nici un sens sa enumar emotiile, sprijinul ascuns - dar puternic fata de Jean - Baptiste Grenouille, tristetea care m-a cuprins spre finalul cartii, dificultatea cu care-am citit ultimele 50 de pagini, de teama ca se va termina. Nu cred c-am exagerat cu nimic; poate, din contra, mi-a fost frica sa nu va sperii si-am mai estompat din trairi. M-ati putea-ntelege doar citind-o. Daca insa n-am fost convingatoare si aveti nevoie de un imbold mai "comercial", aflati ca e bestseller si ca i-a cucerit pe Kurt Cobain (ascultati "Scentless Apprentice"), Till Lindemann (Rammstein; listen to "Du riechst so gut") si Marilyn Manson (pe asta l-a ajutat in alegerea titlului celui de-al doilea album - "Smells Like Children"). Si filmul vedeti-l dupa ce cititi, daca tineti mortis; insa va asigur ca cele 27 de cadre cu nasul personajului principal (actorul britanic Ben Whishaw) nu depasesc puterea cuvintelor lui Suskind. Hai, la teme cu voi! La urmatorul curs, extemporal!

Intre Irish Pub si bucatarie

2009-10-29T15:36:00.007+02:00

Stiu, nu mi-a dus nimeni doru', da' eu tot ma simt vinovata ca n-am mai trecut pe-aici. Si simt nevoia sa ma scuz: n-am avut timp. Pe bune. Unii oameni mai si munceste, da' eu am cam exagerat lately. Nu zic, am mai avut si cate-o zi libera, da' mi le-am rezervat pen' alte scopuri, gen mers la salon sa-mi fac suvite blonde, pentru ca apoi sa-mi dau seama ca nu-mi plac si ca ma imbatranesc si ca ma fac sa seman cu Mona Musca; si-apoi sa revin la brunet. Va dati seama, chestiile astea dureaza... Da' nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Imi propusesem sa va povestesc despre cum e la servici, da' va trebui sa ma limitez la cateva f(r)aze scurte si cel putin ciudatele. Gen prima mea conversatie-n romana cu un grec, Iorgus: "Vliau shu eo uo bela ulshu" "Poftiti?!" "Uo bela ulshu" "I don't understand, sir, please say it again" "Tuu nuu ieti rumanca?" "Ba da, sunt romanca." "Shu nuu untelege rumaneshte?" "Ba, da, dar nu am auzit bine..." "Uo bela ulshu" "O bere Ursus? :-?" "Finally..." A doua oara cand a venit Iorgus a vorbit in engleza, deci am inteles. Si a cerut un pahar de vin. Nu, n-am gresit paharul, doar ca nu stiam ca-s pe gramaje si alea. "You're cheating me, Sinziana". "Cacat, s-a zis cu serviciu' meu!", mi-am zis. Da' nu. Iorgus e baiat de treaba. Dupa intamplarile-astea, a-nceput sa stea la bar si sa-mi spuna cine nu are meniu, la ce masa ar trebui sa ma duc cu nota, whatever, m-a ajutat. Si-ntr-o zi a venit cu o carte si-a stat acolo si-a citit cateva ore. Era o editie din 1905. Herodot. Si a avut grija sa ma lumineze si pe mine-n cateva sensuri. Multam, ce sa zic? In alta zi-n care surzenia era ca la ea acasa-n urechile mele de baba de op'zeci de ani, am avut 2 clienti engleji. Au baut baietii, nu s-au jucat; da-i cu bere, da-i cu Bacardi... la un moment dat m-au intrebat: "Do you have tshuica?" "What?! Tzuica?" "Yeah, yeah, that traditional Roumanian drink..." "No, I'm sorry, we don't have tzuica." Iar bere, iar Bacardi... si-apoi mi-au cerut nota. "Could I have a bill, please?" (Cacat, chiar asa s-au exprimat!) "A beer? Sure! What kind of beer?" S-au tavalit pe jos de ras. Si le-am zis ca surdu' n-aude, da' le potriveste. Ma rog, nu mai stiu cum m-am exprimat, ceva cu "gives a sense", gen; au prins ei ideea. :-j Cert e ca i-am amuzat asa tare, c-au lasat bacsis. Repet, erau englezi. Sunt funny, gen. Involuntar, din pacate... E, si-acum sa va mai zic ceva: partea de mai sus e scrisa acu' vreo doo-trei saptamani. Deci n-o pot continua, clar. Habar n-am la ce ma mai gandeam atunci. Faze amuzante au mai fost, da' la cat sunt de ofticata pe tot ce s-a-ntamplat in perioada asta, nu-s in stare sa le povestesc. De ce ofticata? Mh, for various reasons. Gen c-am muncit ca oarba aproape doua luni si-am luat salariu doua bastoane jumate. Si ca n-am avut timp de nimic altceva in perioada asta. Da' nu-i nimic, recuperez eu. No, am mintit putin. Singura chestie relaxanta de care mi-am facut timp (ca deh, cand trebuie, trebuie) a fost gatitu'. Din cand in cand, nu cat as fi vrut eu, da' cel putin n-am murit de foame. Deci sa va spun despre super-reteta mea de spaghete. Nu, n-am inventat-o, doar am imbunatatit-o pe ici, pe colo. Pasul 1: te duci frumusel la piata/ Carrefour/ Cora/ Profi etc. si-ti umpli cosu' cu urmatoarele: doo ceputze rosii, doi-trei morcovi, doi ardei babani (neaparat rosii), ciupercute (de preferat proaspete!), un piept de pui, o cutie de rosii - pomodoro decojite, condimente pentru pui, Maggi Secretul Gustului Legume, piper, busuioc si, biensur, paste (eu le prefer pe cele Brailla, sunt foarte subtiri si parca au si-un pic de gust, in comparatie cu celelalte). Daca simti ca mai mult de-atat nu poti sa cari, e ok, inseamna ca n-ai uitat nimic. Pasul 2: ai ajuns acasa, te-ai spalat pe maini, ai spalat legumele, ai curatat pieptul de pui si-ai aruncat toate zgarciuletzele si ce mai era in plus... Te-apuci de taiat: ceputza marunt, morcovii pe razatoarea mica, ciupercile, rosiile si ardeii cubulete, puiul fashiutze mici. Pasul 3: apuci una bucata oala (daca ai cu teflon, e perfect) si-o stropesti cu o leaca de ulei. Arunci in ea ceapa si morcovu' si le calesti putin. Pui si ciupercile si le acoperi cu apa, sa se-nabuse. Intre timp condimentezi bucatelele de piept si le prajesti separat. In oala cu legume arunci si ardeiul si vegeta, dupa gust. S-a prajit puiul? Scurge-l bine de ulei si pune-l peste legume. Adauga rosiile, putin piper si busuiocul. E timpul sa te-apuci de fiert pastele: 15-20 de minute intr-o alta oala, plina cu apa in care ai presarat putintica sare si un strop de ulei (mda, eu am mania sa murdaresc toate vasele din casa atunci cand gatesc, da' voua s-ar putea sa v-ajunga doo oale si-o tigaie). Le clatesti apoi in apa rece, le scurgi si le pui peste sos. Eu, una, asa fac. Desigur, poti sa le pui in farfurie si sa-ti pui exact cat sos vrei peste ele, da' asta ar insemna sa fierbi paste de cate ori mananci, pana se termina sosul, deci pierzi timpu' degeaba. Plus ca sosul e destul de lichid, asa ca nu ti se vor usca, oricat le-ai incalzi la microunde. Pentru ca, am uitat sa spun, cantitatile-astea-s pentru vreo 6 portii maricele (nu c-as manca eu asa mult, da' nu mananc niciodata singura). Asadar, bon appetit (n-am uitat accentu', mi-e doar lene)! Astept laude pe adresa redactiei. ;;)

No, you are not invisible

2009-10-13T03:46:00.005+03:00

Daca trebuie, trebuie. Ca sa fiu sincera, trebuia mai devreme. Da' mai bine mai tarziu decat nicaieri. Adica mai bine la Irish Pub decat deloc. Da, m-am angajat. Sunt chelnerita. Stiu, "lol". Na, unii oameni mai si munceste. De la 16:30 pan' la 2, mai exact. Cel putin, asa am lucrat in astea 3 zile, ca sambata am inceput. N-as putea spune ca-mi displace. Am invatat deja cateva chestii, cica ma descurc bine; adevaru' e c-am luat-o de la zero, habar n-aveam sa fac capuccino, sa marchez ceva la casa sau sa pun Guinness in pahar; iar azi deja am luat comenzi la mese de cate 11 persoane. E ceva, nu? Unde mai pui si ca n-am spart nici un pahar, n-am varsat nici o cafea, n-am gresit nici o nota de plata... Ma uimesc si pe mine uneori. Nu de alta, da' eram atat de bleaga acu' 4 zile... E, nu, n-as putea spune ca e jobu' la care visam. Da' trebuie sa recunosc ca am ce-nvata. De exemplu, am invatat sa zambesc si sa fiu draguta cu oamenii, desi inca n-am scapat de tricoul cu "Nu, nu esti invizibil, sunt noua aici". Si-mi place ca-mi exersez engleza, cu clientii straini. Si atentia distributiva. Si viteza de miscare, ca, spuneam mai devreme, eram cam bleaga; nu degeaba-mi zice frate-meu "Getutza incetutza". Ma rog, si-ar fi mai multe avantaje. Printre care si faptul ca acum stiu unnde pot gasi Murphy's Red, super-berea de care-mi tot zicea Andrei si de care-am cautat peste tot. Daca vreti si voi, gasiti la Dubliner, pe Titulescu, la Molly's, pe Calarasi, sau, de ce nu?, la The Harp, la Unirii, langa Hotel Horoscop. Si dac-o fi sa veniti la asta din urma, poate-aveti noroc si dati de mine pe-acolo. Sa tineti, totusi, cont de ce scrie pe tricou. :P Cheers!

De ce nu pica bila de pe ASE

2009-10-09T17:03:00.005+03:00

Legenda o stim cu totii. Fauna si vegetatia de la ASE e, insa, variata. E plin de pitzy si de coca, dar asta nu inseamna ca nu poti intalni si oameni normali. Deci sa nu generalizam. Oamenii aia normali care studiaza economia sunt de doua feluri: cu par pe piept si fara par pe piept. Adica baieti si fete, exact. La baieti n-are nima' pretentia sa doboare bila, deci ne vom focaliza intreaga atentie in sfera cu tzatze. E, aici am vrut s-ajung. Se pare ca e un fel de conspiratie aici, ca exista cineva al carui interes major e ca bila sa ramana-n varfu' cladirii din Piata Amzei. Cine este acest cineva? Nu stim. Insa avem o pista si un suspect. S-ar putea sa fie cel mai slab din toata ierarhia asta care conspira intru mentinerea pozitiei bilei, sau s-ar putea sa fie chiar capul operatiunii. Tot ce stim despre el e ca il cheama Sorin si vrea sa futa ASE-iste. Pai cum dracu' sa mai pice bila, daca in Romana se-mpart fluturasi ca asta?! And the Ball Award goes to...

Spoiled

2009-10-08T03:22:00.002+03:00

Sunt o rasfatata, stiu. TREBUIE sa am ce imi doresc. Nu va imaginati c-as fi vreo pitzy care, de cate ori vrea o noua pereche de pantofi roz cu platforma si peep-toe, si-i ia, doar pentru ca-s cu o nuanta mai inchisi decat precedentii. Nu. Nici macar n-am platforme roz cu peep-toe. Nici macar o pereche. Nu-s absurda. Nu-s fitoasa. Nu-s nebuna. Nu-s absurda. In general, dorintele mele se-nscriu in limite normale si de bun simt. Nici macar nu se-ntampla des sa vreau ceva. Tocmai de-asta, atunci cand vreau, TREBUIE NEAPARAT sa am. Sa-mi iau. Sa capat. In general, sa mi se faca voia. Si daca tocmai v-a trecut prin mintzishoare "Faca-se voia Ta"... e ok, locuiesc in curtea unei biserici, va iert. Hai, sa n-aud de-alea cu "dictatoare", "scorpie nebuna", "copil nerecunoscator", bla, bla... Ca nu-i asa. V-am zis, nu exagerez cu nimic in cele dorite. Am obiceiul (slabiciunea?!) sa cer chestii posibile; intai calculez daca cei carora le cer imi pot satisface revendicarile, si abia dupa ce-mi da macar 0, incep negocierile. Cine cauta, gaseste si cine cere, capata. Asa am fost invatata. Cred ca-i o problema de educatie aici. Parintii mei nu mi-au luat niciodata ce-am vrut, pana nu le-am zis ce vreau. De-asta aveam o gramada de porcarii cand eram mica: papusi blonde, rochite cu broderie si-alte balarii. Si bine c-am pus picioru'n prag, ca altfel, n-as fi avut niciodata masinute si pantaloni cu dunga. Adevaru' e ca oricum, e mai corect sa spui ce vrei, in general. Si ti se va da, nu? :-? Daca esti realist, asa ca mine... B-) Tot gena-mi dicteaza sa si dau, pe cat se poate, ce mi se cere. Daca pot ajuta pe cineva, o fac. Da' sa ma roage. Ma rog, sa-mi ceara. Nu voi (mai) intreba mosi si babe de pe strada daca sa-i ajut cu bagajele (ca-s asa senili, incat majoritatea au senzatia ca vrei sa le furi sacosa cu arpagic). Nu ma voi oferi sa le dau temele colegilor. Nu-mi voi intreba prietenu' daca vrea sa-i fac masaj. Si nici prietenele, daca vor sa le machiez. Daca, insa, mi se cere si pot, faca-se voia cui cere. Fair enough, nu? Nu tin contabilitatea actelor mele de binefacere. Nu stiu de cate ori am spalat vasele-n locu' altcuiva, dar stiu c-am facut-o. Nu stiu de cate ori am fardat/coafat, ajutat in bucatarie, ajutat la curatenie etc., dar tin minte dac-am facut-o. Si mi se pare normal ca atunci cand simt si eu nevoia sa fiu rasfatata, sa fiu. Rasfata si vei fi rasfatat. De cele mai multe ori merge. Nu ma pot plange, am prietene care-mi fac masaj, prietene care-mi jump in winamp la ce melodie-mi ravneste sufletu', un frate care ma-ndoapa cu ciorba preferata la orice ora din zi (si mai ales din noapte), o cumnata care face ciorba mea preferata exact cum o prefer, parinti care m-asteapta acasa cu o Cola rece si-un pachet de Kent8... Da, ma rasfata si ei. Si eu pe ei, cat pot; ca de vrut, as vrea mai mult, da' sunt limitata de niste mecanisme gen "student, deci sarac", "in sesiune, deci n-am timp" si-alte de-astea. Mda, m-am cam abatut. Si iar e 4 AM, deci nu-s in stare sa fac noduri intre idei, iar ele singure, de buna voie si nesilite de nimeni, nu se leaga. Asa ca tot ce ati citit pana acum, nu era musai sa cititi. Adica n-are legatura cu concluzia. Concluzia este ca, desi-s rezonabila, nu primesc tot timpul ce vreau. Si cand nu primesc ce vreau...cand nu-s rasfatata cum se cuvine...ma supar. Si acum sunt suparata. C-am vrut si eu ceva si nu s-a vrut. Ca de putut, s-ar fi putut. Atat am avut de zis.

Pisica ucigasa

2009-10-04T14:35:00.001+03:00

I thouht I saw a pussycat! I did, I did, I did see a pussycat!

2009-10-04T01:44:00.001+03:00

Mi-au placut animalele de cand ma stiu. Am avut iepuras, Rica-l chema. Am avut pestisori, un acvariu mai mare ca mine. Am avut doua broscute testoase: Chiara si Sorel. Am, la Motru, catelusa - Shania. Mi-am dorit din suflet, dar n-am avut: ponei, porcusor de Guineea, canar, papagal.

http://www.trilulilu.ro/Mortueu/39a2f252ab6ca4

Dar n-am suportat, de cand ma stiu, pisicile. Da, sunt dragute cand sunt mici si pufoase, cand se-nvart dupa smotocei, cand se-alinta. Pis-pis cateva luni si-apoi sa te duci dracu', nu alta. Ca-s scarboase. Ca se urca pe masa si-ti ling farfuriile, daca le lasi unde pot ajunge. Ca pot ajunge cam peste tot. Ca-s lingusitoare si-ti torc pervers langa perna. Ca scot niste sunete ingrozitoare cand sunt in calduri. Ca papa pestisori, pasarele si soricei. Ca-l sperie pe Tweety. Ca-l alearga pe Jerry. Ca-l scot din sarite pe Spike. Ca erau venerate de egipteni, in antichitate, si ca uciderea lor, pe-atunci, acolo, era pedepsita cu moartea. De ce altceva ar fi putut s-apara superstitiile legate de ele, daca nu pentru faptul ca-s nesuferite?! De ce nu s-a gandit nimeni ca un caine maro, in loc de o pisica neagra, ar putea aduce ghinion? De ce tocmai pisicile sunt simbolul lumii oculte? Ete de-aia, ca-s antipatice.
De ce-mi pierd timpul scriind despre asta? De ce vi-l pierdeti voi, citind despre asta? Pentru ca saptamana trecuta am vazut o pisica omorand o gaina si-nfulecandu-se, cu verocitate. Pentru ca m-a socat imaginea. De-aia. Am tras-o-n poza, deci am si dovada, in caz ca se gaseste vreun iubitor de pisici care sa ma traga la raspundere. O voi pune si pe blog, cand voi avea-o pe-acelasi pc de la care se-ntampla sa scriu; pe asta n-o am.

Mic esantion din "Mama Noapte". Free demo.

2009-10-01T17:47:00.003+03:00

"Am fost arestat impreuna cu toti ceilalti din casa. Am fost eliberat in mai putin de o ora, multumita, cred, interventiei Zanei-Mele-Bune. Locul unde am fost retinut atat de putin era un birou fara nici o denumire din Empire State Building.
Un agent m-a coborat cu un lift si m-a scos afara in strada redandu-ma fluxului vietii. Am facut poate cincizeci de pasi pe trotuar, apoi m-am oprit.
Am inghetat.
Nu sentimentul de vinovatie ma inghetase. Ma auto-educasem sa nu incerc niciodata acest sentiment.
Nu infricosatorul sentiment al pierderii suferite ma inghetase. Ma auto-educasem sa nu ravnesc la nimic.
Nu detestarea mortii ma inghetase. Ma auto-educasem sa ma gandesc la moarte ca la un prieten.
Nu furia sfasietoare impotriva nedreptatii ma inghetase. Ma auto-educasem sa accept ca pentru fiinta umana a cauta recompense si pedepse drepte era totuna cu a cauta acul in carul cu fan.
Nu gandul ca nimeni nu ma mai iubea ma inghetase. Ma auto-educasem sa ma descurc fara dragoste.
Nu gandul ca Dumnezeu era neindurator ma inghetase. Ma auto-educasem sa nu astept nimic de la El.
Ceea ce ma inghetase era faptul ca nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc in vreo directie anume. Ceea ce ma pusese in miscare si ma facuse sa trec prin toti acesti ani searbazi si lipsiti de sens fusese curiozitatea. Acum pana si ultima ei palpaire se stinsese.
Cat timp am stat acolo ca inghetat, n-am idee. Daca aveam sa ma mai misc din loc vreodata, altcineva trebuia sa-mi furnizeze motivul.
Si cineva a facut-o. Un politist m-a urmarit o vreme cu privirea si apoi a venit la mine si m-a intrebat:
- Va simtiti bine?
- Da, i-am raspuns.
- Stati aici de foarte mult timp, remarca el.
- Stiu, am zis eu.
- Asteptati pe cineva? m-a intrebat el.
- Nu, i-am raspuns.
- Nu credeti ca ar fi mai bine sa va continuati drumul? mi-a spus el.
- Da, sa traiti! am zis eu.
Si mi-am continuat drumul."

Poate nu e cel mai bun fragment, dar daca nici acum nu sunteti convinsi ca Vonnegut e un must-read, va recomand calduros o supradoza de Diazepam. Sau macar o musaca facuta de mine. A bientot!

Update: Nu, nu m-am contrazis cu ultima fraza. Ideea e ca pana si-un fragment slabut semnat K.V. e destul de convingator. N-am vrut sa va dau mura-n gura unul bun, in speranta ca veti avea curiozitatea sa le descoperiti singuri si sa le savurati dintr-un platou tiparit. Ca-i mai romantic sa frunzariti o carte si sa-i auziti paginile fosnind, decat sa click-uiti pe-un blog si sa va-ntrerupa din 5 in 5 minute ba messu', ba antivirusu', ba mai stiu eu ce altceva. Pai n-am eu dreptate, ca-ntotdeauna? ;;)

Ok, I admit, WE were there...

2009-10-01T10:55:00.014+03:00

We sure are cute for two ugly people ;;)

I've been there (Skiathos), I've done that (down here)

2009-09-30T12:49:00.010+03:00

Dupa un an asa plin, asa stresant, asa greu (adica dupa ce-am frecat menta 24/7), mare nevoie aveam de un concediu. Hai c-am mintit, n-a fost asa usor; mai ales sesiunea de restante. In fine, cert e c-am mai plecat putin; de data asta spre orizonturi mai insorite si mai nisipoase. Mai exact, Skiathos, Grecia, Europa, Terra, Calea Lactee, Univers. Si, ca orice taran care scoate putin capu' pe geam si vede un cer nou, simt nevoia sa ma laud si sa povestesc. Da, a fost superb. Da, mi-am rasfatat talpile pe nisipul ala fin si stralucitor, pe plaja Koukounaries (stiu, sunt snoaba, da' nu ma pot abtine: e una din primele 10 plaje ale Europei). Si am facut baie-n marea aia curata si fara alge, in care-mi era frica atunci cand imi vedeam umbra. Si m-am plimbat pe stradutele-alea-nguste cu taverne si casute lipite sau doar foarte apropiate unele de altele. Si m-am plimbat cu masina pe toate serpentinele-alea si-am vazut cele mai frumoase curti pe care le pot avea niste case, cu palmieri si tot felu' de flori si pomi si frunze de care nu mai vazusem niciodat' si de care nu stiu unde voi mai vedea vreodat'. Si m-am uitat la mare de pe munte si la munte din mare si a fost frumos. Si-am vazut pestisori colorati si arici de mare, de care, in ciuda tuturor temerilor, m-am indragostit; paradoxal sa te-ncante atat de tare ceva de care ti-e frica, da' uite ca se poate. Si-am mancat musaca de-aia de-a lor si branza de-aia de-a lor (cea mai buna ever) si scoici si caracatita si creveti si toti dracii, ca nici nu mai stiu cum se numesc. Si-am baut bere olandeza (da, scrisesem austriaca, sunt o toanta, ma scuzati), facuta la ei - Amstel, si mi-a placut, si mi-a placut, si mi-a placut. Si-am fost si pe-o plaja mai salbatica, asa, si mai romantica, asa, cu pietricele la mal si despre care Andrei zice ca seamana cu Vama Veche inainte s-o descopere taranii; eu nu stiu cum arata Vama inainte s-o descopere taranii, da' stiu ca acolo mi-a placut. Si mi-a placut si cu ferry-boat-ul, si n-am avut nici rau de mare, desi ma speriasera toti inainte sa plec. Si-am prins un apus superb. Si vreme frumoasa, intr-o singura zi a fost innorat. Si apa a fost calda, si m-am si bronzat nitel si, ce sa mai zic, m-am intors mai odihnita si mai zambareata si mai visatoare ca niciodata. Cam atat despre Skiathos, nu vreau nici sa va plictisesc, mi-e suficient ca mi-am facut damblaua si m-am laudat, ne-ajunge tuturor. Ma rog, si mai sunt si pozele. 8->

Prima! Sunt prima care-a furat pentru prima oara leapsa despre lucrurile pe care le-ai facut pentru prima oara...plm

2009-09-18T16:02:00.004+03:00

Si daca n-as fi fost azi mai mult femeie, as fi primit si eu o leapsa si-as fi avut despre ce sa scriu si poate ca nu v-as fi plictisit cu postul ala despre cat de femeie sunt eu. Dar am fost femeie si http://mantzy.wordpress.com nu mi-a mai dat leapsa pe care-o primise de la www.simonatache.ro (nu ma-njurati ca nu linkuiesc, nu stiu ce cacat am facut prin setarile-alea si nu pot:| ). Dar acum, om fiind, simt nevoia sa ma ocup de leapsa aia, chiar daca nu mi se cere. Nu stiu cat de corect e sa furi lepse, sper sa nu m-aresteze militia virtuala si sper sa nu ma dea-n judecata bloggerii lezati. Da' daca se-ntampla, voi recunoaste crima. Poate, cine stie, voi cunoaste pentru prima data saptamana asta, un avocat. Ca despre asta-i vorba. Lucruri pe care le-ai facut prima oara saptamana asta. :-? -Luni am mancat pentru prima data saptamana asta; nu mai stiu ce. -Tot luni am baut primu' pahar de cola din saptamana asta si am fumat prima tigara (saptamana asta) -Am avut prima restanta la care-a uitat profu' s-aduca subiectele -Am scris pentru prima oara despre cat de greu m-am adaptat in Shitty Bucuresti -Am facut prima ciorba taraneasca (cu afumatura). Mmm... -Pentru prima oara de cand scriu pe-aici, iau o pauza de masa exact in mijlocu' postului, ca nu ma pot abtine de la ciorba aia. -Pentru prima oara...mi s-a-ntamplat ceva mega-jenant despre care nu pot sa va povestesc, ca m-as simti giga-penibil. -Pentru prima oara, nu exagerez. -Pentru prima oara, m-am uitat singura la South Park. Nu mai fac, promit. -Pentru prima oara, mi-am distrus o pereche de balerini, ca i-am bagat in masina de spalat la 60 de grade. -Pentru prima oara, pot spune ca mai am doar doua restante (cu tot cu aia care s-a amanat) -Pentru prima oara saptamana asta, stau infofolita si ma cac pe mine de frig in casa. A trecut si vara... -Pentru prima oara, am suparat pe cineva foarte tare. Si parea intangibil in sensu' asta. Si pentru prima oara, mi-am propus sa fiu om dupa o cearta(nu dansator, ce dracu'?!). Sa vedem ce-o iesi... -Pentru prima oara, saptamana asta am descoperit-o (multam fain, Vlad!) pe Alexandrina Hristov. Nice. -Si maine voi merge, pentru prima oara saptamana asta, singura in tren, fara laptop si fara mult bagaj (asta cu bagaju' chiar e premiera, ca-s vestita pentru "chinezii" pe care-i tarasc dupa mine prin gari). -Si pentru prima oara, mi-e greu sa-mi amintesc ce-am mai facut saptamana asta. Ca pentru prima oara, ma gandesc doar la chestia aia super-jenanta despre care nu pot sa vorbesc si nici nu vreau, si nu vreau s-o faca nimeni. -Pentru prima oara saptamana asta ii voi da shut down astuia mic si ma voi apuca de-nvatat. Promit. Putin mai incolo. Putin de tot. Mai stau putin pe mess. Mai citesc niste ceva pe-aici. Mai ascult ceva. Mai vad un clip pe iutub. Si-apoi chiar va trebui s-o fac si pe-aia cu-nvatatu'. -Era sa uit, e prima oara cand fur o leapsa. Consider ca mi se cuvine, atata timp cat cineva chiar a vrut, la un moment dat, sa lepsuiesc si eu. Chiar daca el n-a lepsuit inca. Sau poate ca nici n-o va mai face, acum. Arunc leapsa tuturor celor prezenti. Ca buchetu' de nunta, stiti? Numai ca fara discriminari.

Manbearpig si incalzire globala nu. Dar femeiaom da

2009-09-18T15:20:00.004+03:00

S-ar putea sa fiu, totusi, femeie. Spun asta pentru ca sunt aproape sigura ca sufar de PMS. Nu vreau sa vorbesc despre asta mai mult decat despre incalzirea globala, asa ca voi considera ca am spus suficient. Asta a fost primul argument ca sunt femeie. Doi. Nu, patru. Adica in patru. Despic firul. Interpretez. Fac legaturi, de cele mai multe ori, aiurea. Presupun. Cineva da de-nteles, eu inteleg ce vreau, in functie de dispozitie si, desigur, de PMS. Trei. Ma cert. Te cert. Iti scot ochii pentru orice cacat. Exagerez, desigur. Stiu asta. Dar totusi... Patru. Consider ca am dreptate. Ar trebui sa consideri si tu la fel, daca vrei sa ai si tu dreptate. Daca nu... Cinci. Ma supar. Sufar. Ma consum. Uneori plang. Deseori nu stiu de ce-am inceput sa plang. Poate de la ceva ce-ai zis, poate de la ceva ce-ai facut, dar...mai degraba, de la ceva "ce-am crezut" eu in legatura cu ce-ai zis/facut. Sase. Nu-i suficient sa-mi dai dreptate. Ma supar si mai rau daca zici "da, asa e, cum spui tu" doar ca sa scapi de mine. Nu, trebuie sa fii convins ca am dreptate si sa-mi argumentezi. Sapte. In general, prefer sa ai propriile tale argumente, ale mele nu-s suficiente. Damn it, n-am vrut sa spun asta! Dar uite ca... Opt. Gura pacatosului adevar graieste. Da, normal ca pan' la urma admit ca n-am dreptate, sunt doar nervoasa, nu si proasta. Asa ca asteapta-te la "n-am vrut sa spun asta, ai inteles gresit". Pentru ca... Noua. Nu voi fi perfect sincera in ceea ce priveste partea cu avutul dreptate. Nu voi recunoaste niciodata c-am gresit, insa voi incerca sa-mi rastalmacesc propriile cuvinte spre a ajunge la "Da' de ce dracu' ne-am certat, daca gandeam la fel in situatia X?! Vezi, daca nu explici cum trebuie?!" Zece. Comunicarea. Tu nu explici cum trebuie, de-aia inteleg eu gresit, de-aia ne certam. Clar, totul a plecat de la tine. E si vina mea, ca n-am pus mai multe intrebari, ca n-am cerut mai multe detalii. De unde sa fi stiut ca trebuie? Dar dac-ai fi fost explicit, n-am fi ajuns aici. E vina ta, da? E clar? Unspe. Sunt convinsa ca doar chestiile astea ma fac sa par femeie, sunt sigura ca nu exista nimic altceva care sa ma dea de gol. Si astea-s nimicuri. Deci, in mare parte, sunt OM. Trateaza-ma ca atare, cu exceptia situatiilor in care sunt mai mult femeie. Adica alea de mai sus.

Trecu un an...

2009-09-14T14:25:00.003+03:00

Maine am examen; restanta; penultima (nu va fute grija din cate). Chestia asta m-a facut sa realizez ca azi e 14 septembrie. Anu' trecut pe vremea asta cautam apartamente de-nchiriat. Si-am gasiiiiit. In Rahova, 2 camere, fara masina de spalat, fara aspirator, fara termopane, fara... In fine, o cocina. Pentru care plateam 450 de euroi pe luna. Super afacere. Blocu' nostru era ultimu'. Ultimu' din Bucuresti, really, nu exagerez cu nimic. Dupa blocu' nostru era un peco, ultima statie a 32-ului si niste case. Singurul magazin non-stop... Plua magazin non-stop, ne faceam cumparaturile de la peco. Sucu' era cu 1,5 lei mai scump, bere sub 7 lei nu gaseai, iar pe-o sticla de vodka tin minte c-am dat vreo patruj' de lei. Sa te lipsesti de betii, nu alta. Cea mai apropiata piata era vestita Piata Rahova, la doua statii de noi. Sa faci cumparaturi de-acolo presupunea sa-ti ascunzi bine banii, de preferat in chiloti sau in sutien; nu de alta, da' orice buzunar/ portofel/ geanta risca sa ramana goala. Mai aveam si Economatu' lu' Vanghelie, tot pe-acolo; la asta era greu sa-ti faci loc printre babele deranjate (menopauza's power) si mosii cu bastoane; ce-i drept, preturile erau imbatabile, da' eu am fost comoda de cand ma stiu. So viva peco de langa bloc si cele 2 alimentare de langa noi; sau, ma rog, de la o statie de noi. Mijloacele de transport erau limitate. Aveam 32-ul, pan' la Unirii; de-acolo luam metroul spre Regie, Universitate, Romana sau unde mai aveam treaba. 32-u' facea juma' de ora pan' la Unirii si era vesnic plin; si putea ca o bucata de branza stricata-ntr-un mat de peste tavalit prin cacat. Avea propriile mijloace de entertainment (program artistic sustinut cu manele batute-n scaune si scheunate de cate-o voce puternica, batai etc) si un micut mall - vesnica perioada de reduceri - ("servetele umede, trei la doi lei!", "piiiiiiixuri avem, trei la leu, trei la leu!", "Naic, adidas, sosete, cinci perechi la 10 lei!")amenajat in interior. Mai era si 226-le, pana la Romana; facea cam o ora pan'acolo; asta cand nu era trafic. Era la fel de plin, da' nu mirosea chiar la fel; taiati cacatul din reteta de mai sus si veti putea aproxima senzatia olfactiva. Si-al treilea, da' nu cel din urma, era 96-le, care mergea pan' la gara; si mergea, si mergea, si mergea...te uitai la ceas, venise trenu', si el tot mergea...te uitai la ceas, plecase trenu' si el tot mergea... te uitai la ceas si te-ntrebai cand e urmatoru' tren si el tot mergea... si cand, in sfarsit, ajungeai la gara, trebuia s-alergi ca Szabo sa nu ratezi ultimu' tren. Cam astea erau ratb-urile (sa le zicem asa tuturor, sa nu ne-ncurcam iar in stiinta, ca ala-i troleu, ca ala-i tramvai, ca ala-i autobuz... sa le ia dracu', nu-mi pasa ce sunt fiecare, mi-e suficient ca tre' sa le suport!). Asadar, mersu' la scoala era un chin; motiv pentru care m-am vazut nevoita sa renunt la o facultate. Aveam cursuri in Panduri, la Facultatea de Matematica, la Facultatea de Geologie, la Facultatea de Chimie, la Institutul Bancar... sa le ia naiba de cursuri, s-o ia naiba de casa din Cucuietii din Deal, sa le ia naiba de scoli rasfirate prin tot Bucurestiu', sa le ia naiba de mijloace de trensport in comun! Am uitat, cred, sa mentionez cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu ideea de-a merge (si mai ales, de-a ajunge) cu astea pe unde-aveam treaba. Atat de ciudat mi s-a parut la-nceput, c-am refuzat orice forma de-a ma deplasa, in afara de taxi. O, da, taximetristii erau prietenii mei cei mai buni: stiau exact de unde sa ma ia si unde sa ma duca, si asta in schimbul a doar cativa banuti; atat de putini, incat nu-mi permiteam mai mult de 3 drumuri dus-intors pe saptamana; asta m-a pus in situatia de-a fi nevoita sa aleg : scoala / oras, oras / scoala... "Pana mea, oras!" Mare nevoie as fi avut de-un ghid. Da' n-aveam de unde sa-mi iau unu'. Cunostintele mele din zona se rezumau la colegele de apartament (care-si vedeau de scoala si n-aveau timp sa ma plimbe pe mine cu ratb-ul) si vecinu' de la 7. Vecinu' de la 7 era un pusti de 16 ani, foc de frumos, da' care... avea 16 ani. Eram hopeless. Cam ca toti studentii in primu' an, cred. Mi-ar placea sa-i ajut, stiu prin ce trec. Bine, nu ma pot angaja sa-i duc la scoala sau in club, da' pot sa le dau oaresce sfaturi, la nevoie. Si iac-asa va-ncepe un nou capitol din viata acestui blog, "ghid de supravietuire pentru studenti". Promit sa fiu utila.

I did it my way...

2009-08-10T20:09:00.004+03:00

Mergeam spre casa, cand am vazut (desi intai l-am auzit) un copil care statea in varful unui (nu, nu cocotier) tobogan. Statea, pur si simplu, fara vreo intentie s-alunece-n jos. Statea si urla de zor: "Parola! Parola!". Aparent, fara nici un sens, ca nu-i raspundea nimeni nimic, nu era nici macar unu' mai mic pe langa el de la care s-astepte "parola" (gen "Gheorghe, tu esti seful meu!"). Poate ca pentru el avea vreun sens. De-asta ne plac copiii, ca uneori fac lucruri care nu-nseamna nimic. Ca si barbatii. Si barbatii care fac chestii fara sens ne plac, ca suntem femei si suntem proaste. Dar la barbati ne plac pana nu ne mai plac. Logic, nu? Mi-ar placea sa mai fiu copil, sa stau in varf de tobogan si sa vorbesc in pasareasca; si sa am senzatia ca-i o "limba" pe care doar generatia mea o-ntelege. Sa trec strada fara sa ma asigur. Sa mananc fara sa ma gandesc la calorii. Sa ma cert cu ai mei ca nu ma lasa mai mult in fata blocului. Sa fug de-acasa pana-n centru. Sa sufar ca n-am jucaria pe care mi-o doresc. Sa-mbrac, pe furis, sutienele mamei si sa le umplu cu ciorapi, doar asa, sa vad cum mi-ar sta cu tzatze. Sa ma fardez cu albastru, sa ma dau cu ruj rosu si cu blush fuchsia cand raman singura acasa o ora. Sa ma duc pe deal si sa-mi privesc oraselul ca si cum as privi Parisul din Turn. Sa mi se para spectaculoase artificiile de revelion. Sa port rochite atat de scurte, incat sa mi se vada juma' de cur si sa nu ma simt vulgara. Sa ma simt ca dezvirginata cand un coleg de gradinita imi face cu ochiul. S-alerg pe langa bloc, s-alerg pe strada, s-alerg pe malul Motrului. S-adulmec scaieti si sa mi se para ca miros a iasomie. Sa n-am voie sa beau cola. Sa n-am voie sa beau cafea. Sa n-am voie sa fumez. Sa am ora de culcare. Sa fac spagatu' si sa se uite ceilalti copii la mine ca la David Blaine. Sa ma tina maica-mea de mana pe strada, sa ne-ntalnim cu prietenele ei care sa spuna "Vai, ce mare si frumoasa s-a facut!" si sa m-apuce, ca proastele, de obraji, iar eu sa ma rusinez si sa m-ascund dupa fusta maica-mii. Sa m-alinte taica-meu "gandacel". Sa fiu stirba si sa ma puna frate-meu sa zic "hasis". Sa zic "hasis" fara sa stiu ce-nseamna. Sa am impresia ca toate cuvintele al caror sens nu il stiu sunt de bine. Sa ma bucur de vremea frumoasa. Sa culeg ghiocei primavara. Sa fac plaja-n chiloti de bumbac vara, in spatele blocului. Toamna sa-mi fac coliere din frunze, pe care sa le port cu mandrie si sa ma simt ca-n Hawaii, dar sa nu stiu sa zic "Aloha!". Iarna sa-ncerc sa fac cazemate din zapada si sa nu-nteleg pe deplin de ce mi se topesc "caramizile". Sa-i consider pe toti cunoscutii "prietenii mei buni". Sa salut, politicoasa si zambitoare, toti necunoscutii, crezand ca asa-i normal si uman, ca semenii sa fie draguti unii cu altii. Sa nu-mi pese in ce rochita, fustita, bluzita, sarafan, pantalonasi ma-mbraca mama, sa nu-mi pun intrebari vis-a-vis de cat de comozi sunt pantofii si sa nu fiu nevoita sa ma machiez nici la ocazii. Sa-mi tai unghiile scurte, sa nu le pilesc, sa nu-mi tai cuticulele si sa nu am voie sa ma dau cu oja. Sa nu ma pensez, sa nu ma epilez, sa nu-mi vina ciclu' in fiecare luna (adica sa nu-mi vina deloc). Sa ma consider indemanatica atunci cand mananc si reusesc sa nu ma patez. Sa ma consider capabila cand ma spal singura pe cap. Sa-i cer voie mamei sa spal vasele sau sa dau cu aspiratoru'. Sa probez pantofi cu toc cu cinci numere mai mari si sa mi se para ca-s sexy. Sa ma muste maica-mea de mana si de cur si s-o mint ca ma doare. Sa ma mangaie pe burtica pana recunosc ca nu ma (mai) doare. Sa ma tai pana la os incercand sa curat primul cartof/morcov si sa zic ca-s gospodina. Sa stau cinci ore sa toc chestii care-apoi sa se transforme, ca prin minune, in salata boeuf si sa consider c-am gatit dumnezeieste. Sa le croiesc papusilor hainute strambe si sa ma visez designer. S-ascult Beatles, sa nu-nteleg versurile si sa le reinventez intr-o engleza numai a mea. Sa ma visez solista unei formatii care scoate hituri mai ceva ca “Barbie Girl”. Sa-mi placa Andre si toate formatiile de cacat ale vremii si sa n-am simtul ridicolului. Sa nu cunosc prosti (da’ sa-i jignesc asa pe copiii din fata blocului, cand ne certam). Sa ma supar si sa-mi treaca imediat. Sa ma cert cu Danutza/ Fanutza/ Persida/ Cristi/ Cezar/ Horatiu/ Andrei si-apoi sa fim cei mai buni prieteni. Sa cred in: egalitate, democratie, sanse egale, dreptate, fraternitate, unitate, patriotism. Sa cred ca Luna e un cascaval mare, ca-n Tom si Jerry, si sa visez la ziua cand voi gusta din el. Sa cred in/ ca exista Dumnezeu, Mos Craciun, fantome, extraterestri (mici, verzi si cu ochii bulbucati), ingeri, draci, spirite, varcolaci, vampiri. Cand mi-e frica, sa spun, in soapta, mandra de mine si de credinta mea puternica: “Inger, ingerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu…”. Sa cred ca politistii, si, in general, toti cei cu uniforme, sunt oameni respectabili. Sa nu stiu ca exista oameni mai putin buni, mai putin corecti, mai putin normali. Sa cant la pian si sa nu pot cuprinde-ntre degetul mare si cel mic mai mult de cinci clape. Sa cred ca pot fi fotomodel/ scriitoare/ actrita/ cantareata/ stirista/ erou national; sa cred ca pot fi ce vreau, cand vreau; sa nu stiu ce-nseamna sa iei o decizie care-ti influenteaza viata pe termen lung. Sa-mi placa rozul. Sa-mi doresc un Olcit cyclamen, in care sa-mi plimb cainii: un dalmatian in spate si-un pikinez in fata. Sa cred ca masina se conduce din volan; sa ma tina taica-meu-n brate si sa ma lase sa “conduc” asa, din bratele lui, pe-o potecuta, prin padure. Sa-mi imaginez cum arata o floare de colt. Sa desenez stelute strambe si inimioare si sa ma consider talentata. Sa fiu convinsa ca viitorul e colorat frumos. Sa-mi doresc sa fiu femeie si sa mi se para ca timpul trece greu si ca mai e o vesnicie pana sa fiu mare. Sa-i dictez mamei scrisori pentru Mos Craciun in care sa-i cer “sanatate, ca-i mai buna decat toate”, c-asa am auzit eu la oamenii mari; si sa cred ca Mosu’ oricum stie ce papusa vreau anu’ asta, si ca mi-o va aduce, ca-s un copil bun, care-si asculta parintii. si modest, ca-i cere sanatate (nu, copiii nu sunt modesti, sunt smecheri). Sa fiu nerabdatoare sa-mbrac uniforma-n patratele alb-albastre (sau asa-i doar la olteni?! la bucuresteni o fi, oare, alb-rosie, alb-visinie, sau ros-albastra?!) si sa-nvat bastonase pe de rost, ca sa iau premiu-ntai. Sa cred in manualul de istorie dintr-a patra ca-n Biblie (ma rog, si-acum cred in el ca-n biblie). Sa-mi doresc sa vizitez Bucurestiu’ si sa-l idealizez copilareste. Sa cred ca traiesc intr-o tara frumoasa si curata, in favoarea careia orice om normal ar renunta sa locuiasca-n orice alta tara. Sa nu stiu ce-i aia spaga, sa nu stiu ce-i aia coruptie. Sa zic ca “viata-i grea”, doar pentru ca asa mai zic oamenii mari cand au probleme, dar sa sper din tot sufletul meu de copil naiv ca toate problemele au solutii. Sa cred in pace, in iubire si in solidaritate. Sa cred in viata de apoi, sa cred in viata vesnica si fericita. Sa cred ca exista iad si sa-l cred gol, pentru ca toti oamenii sunt buni, iar pacatele minore pe care le au (justificat, desigur!) le sunt iertate. Sa cred ca religia mea-i cea mai buna, mama mea – cea mai frumoasa, tatal meu – cel mai corect; sa cred ca nimeni nu greseste, niciodata, cu nimic. Sa cred ca atunci cand iubesti pe cineva, te iubeste si el. Sa cred ca te mariti o data pentru totdeauna. Sa cred ca nu inseli. Sa cred ca nu te plictisesti. Sa sper la nesfarsit. Sa cred ca atunci cand imi doresc ceva, Universul chiar contribuie la-ndeplinirea dorintei mele. Sa nu-l fi citit pe Coelho. Dar l-am citit. Si-am facut si tampenii mai mari de-atat. Dar n-am de gand sa ma urc pe-un bloc si s-amenint cu sinuciderea; sau sa m-ascund in munti si sa-mi plang, pan’ la nouaj’ de ani, prostiile din adolescenta; nu ma duc sa bag bani in buzunarul unui psiholog, sa ma-mpace cu mine, cand o pot face, la fel de bine, sigura; nu fug in Tibet, iar dac-as fugi, mi-as pune-n bagaj toate amintirile; bune, rele, imi apartin; n-as mai fi eu fara amintirile mele; n-as mai fi asa. N-as vrea sa nu mai fiu eu. Ce, tu ai vrea sa nu mai fii tu?! Sau ai vrea ca eu sa nu mai fiu eu?!

M(e) vs m(OTRU)

2009-08-07T02:44:00.012+03:00

Sunt (tot) acasa, cand as putea fi unde vreau (prietenii stiu un-de, ce). Fumez Dunhill, ca nu mai am Kent. Beau Pepsi, ca nu mai am Cola. Daca va-ntrebati "de ce?"... si daca nu, tot ala e raspunsu': le am de cand n-am gasit la magazinul de jos altceva. E frustrant. E ca si cum ai manca un burger de la Mc, in loc de costite de la Praga ( http://catavencu.ro/quoi_bon_avoir_quitt_costita_pragai-9331.html ). Ca si cum ai asculta muzica de la cAcademie, in loc de Beatles (ah, stai, si asta-i greu de evitat pe-aci!). Ca si cum ai puti a transpiratie in loc sa lasi in urma ta o urma fina de Ultraviolet. Ca si cum ai plimba doua pisici pisacioase, in loc de-un caine flocos. Ca si cum ai tine cu Steaua-ntr-o partida cu Liverpool (ipotetic vorbind, plm). Ca si cum ai da noroc c-un pet de Newmarkt, in loc sa-ti inghete mana pe-o halba de Urquell. Ca si cum ai avea fantezii cu Nick Carter in loc sa aiba Hugh Grant cu tine. Si ma fute-o lene sa-mi tarasc picioarele pan' la magazinu' non-stop (ca unu' e)...Mi-e o lene de starneste furtuni. Mda, ploua. Mocnit, acum. Da' tot ma mir ca-mi mai merge netu'. Cine stie, poate peste juma' de ora voi fi nevoita sa pun mana pe-o carte, in loc s-o frec pe-aici. E, asta n-ar fi tocmai tragic. Mai ales ca am o carte buna. Nu, nu-i de-aici. :| Pana una-alta, imi ridic moralu' cu asta: http://www.trilulilu.ro/bluMister/de95bfb8f49f38 PS: Si caca-m-as in el de blogspot, ca nu-mi afiseaza linkurile! ~X(

Playlistu' meu

2009-08-05T14:50:00.004+03:00

Mi-a zis cineva c-ascult muzica proasta. A, da? No, ia sa dam winampu' pe shuffle si sa vedem ce iese. Czech it out: Oasis - Whatever Roxette - Crash! Boom! Bang! Bob Marley - Could You be loved Dire Straits - The Bug UB 40 - Here I Am (Come and Take Me) Pasarea Colibri - Tristeti provinciale Harry Belafonte - The Lions Sleep Tonight RHCP - Cabron Bob Dylan - I Want you ;)) Gary Moore - Still Got the Blues Queen - Good Old Fashioned Lover Boy Nirvana - Heart Shaped Box Joan Baez - Babe, I'm Gonna Leave You The Beatles - She Loves You CCR - Hello Mary Lou AC/DC - Rocker Chris Rea - All Summer Long Nancy Sinatra - These Boots Are Made For Walking Fleetwood Mac - Go Your Own Way Deep Purple - Child in Time Elvis Presley - Hound Dog Frank Sinatra - New York, New York Pink Floyd - Learning to Fly The Doors - Love Street ............................ Si gata, ca ma saturai. I made my point. Stf, ass!

10 things I hate about la vie

2009-08-05T13:37:00.003+03:00

1. Dorm ca dracu' in patu' asta, ma doare spatele de mor. 2. O iau razna daca mai stau mult aici ("Usor, usor incep sa-nnebunesc; privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe...") 3. Inevitabilu' s-a produs, maica-mea a facut un fel de accident (e bine, si la fel de incapatanata sa conduca in continuare) 4. N-am job. 5. N-am bani. 6. Ascult muzica la laptop, deci in soapta, deci sunt trista. 7. Nu-s bronzata deloc. 8. Nu mi-a crescut parul cat speram, e inca scurt, n-am ajuns la bob. 9. Raman fara cola. 10. Fara tigari am ramas de-aseara, fumez niste paie pe care le-am gasit prin casa. Dar am asta (http://www.trilulilu.ro/bendis969/0ef1f40403dbf3) :-<

Love at First Sight

2009-08-05T05:48:00.003+03:00

Praga. Nu pot scrie despre asta, i-as lua din farmec. :x

Din butoiu' cu Pilsner Urquell, in borcanu' cu melancolie

2009-08-03T17:44:00.006+03:00

Am dormit 4 ore, am mancat ceva de la care mi-e rau si sunt la Motru, dupa ce-am vazut Praga. Deci nu-s in cea mai buna forma. Asa ca stau departe de cutite, lame si-alte chestii pe care oricum, la 1,58 m, n-am voie sa pun mana. PC-u' cica-i safe, chiar daca uneori imi vine sa-mi bag space-u-n gat; da' e inofensiv; inca o dovada ca nu conteaza marimea. Introducerea asta de cacat e un fel de "ma vreau optimista si ma gandesc la chestii pozitive, so scuze ca-s incoerenta si ca ma exprim haotic". Am vazut la Raul o leapsa, da' asta dupa ce-a omorat-o cu enter rece. Nu-s necropostila, deci nu ma fut in ea de leapsa. Asadar... Prima...din viata Car: Mercedes 190 D, fabricata-n '89, diesel, motor de 2000 (aproape :P ); am petrecut clipe de vis impreuna, din iulie 2007 pana-n septembrie 2008; acum sta-n spatele blocului, parcata pe iarba, si ma santajeaza sa ne-mpacam (astept amenda, dom' primar!) Trip within borders: habar n-am care-a fost prima; cre'ca la tara :)) Imi amintesc vag de niste oua prajite direct pe plita si de niste balti...in care eu faceam experimente ca-n reclama "sugativa-cerneala" cu rochitele albe brodate-n care ma-mpopotona maica-mea :D Trip abroad: am trecut Dunarea la sarbi cand eram in generala, da' am stat o ora si, cum ai mei aveau preocupari comerciale, am vazut doar un depozit de-acolo, deci tot nimic. Memory: la scurt timp dupa ce-am inceput sa merg, pandeam pe holul de la intrare cand veneau prietenele maica-mii in vizita, sa le probez pantofii cu toc; si m-am bagat intr-o galeata cu apa, sa ma spal; siii...avea frate-meu o prietena, Ramona, al carei tata ("Lupitzu" ii ziceam eu) ma plimba cu sania; da' habar n-am care-i prima :-?? Pet: un iepuras, Rica; am avut o relatie scurta si intensa, de doar cateva zile, ca tot scurta si intensa era si "mizeria" lui, si chiar si mai scurta rabdarea alor mei :-< Crush: n-a fost the boy next door, a fost the boy after the next floor, care s-a mutat in blocu' 5 cand eu aveam vreo 4-5 ani (el 7-8) si care m-a cucerit cu freza a la Nick Carter si-un costum de blugi cu Mickey Mouse :X Am uitat sa spun ca era blond, cu ochi albastri? ;)) Discovery: aveam o mare pasiune pentru dulapuri, sertare, cutii, lazi de pat s.a.m.d.; asa am descoperit o gramada de chestii, gen prezervative (pe care, dupa ce le-am desfacut si nu le-am inteles, le-am bagat iar in ambalaj si le-am pus unde le gasisem). Ba nu, pe astea le-am gasit. Ce-am descoperit? :-? A, da... De retinut! Daca stai in fata unei vaci pe care-o cheama Lunica in timp ce mananca, te-mpunge de te duci la vale vreo 3 metri; nu sunt sigura ca e o regula, n-am incercat a doua oara :-s Job: intr-a saptea, am lucrat o luna la magazinul alor mei; adica ma duceam sa probez ce-mi placea si cand oboseam, imi trageam sufletu' dintr-o cola si-o tigara la Academie; epuizant, da' a meritat, m-au platit bine B-) Idol: cand eram mica si ma-ntreba lumea ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, raspundeam "Claudia Schiffer", da' nu stiu daca era idol sau imi doream doar sa fiu frumoasa. :-? Si cand am realizat ca nu-s nici blonda, nici cu ochi albastri si ca chestiile-astea nu se schimba pe masura ce cresti (ca marimea tatelor, de exemplu), mi-am ales-o pe Cindy Crawford. Creation: eram destul de inventiva; imi lipeam cu scoci unghii false din hartie glasata, faceam rochite pentru papusi mai ceva ca cele Balenciaga, aveam un teanc de caiete cu schite de hainute (pana pe la 9 ani, imi doream sa fiu designer), vopseam masinutele cu oje colorate pana le faceam sorcove, le vopseam parul papusilor cu cerneala (si-mi mai faceam si eu cate-o suvita, recunosc, si se speria maica-mea cand ma vedea verde-albastra la fata), faceam decoruri cu pietricele si frunzulite si pizda-tigancii (despre care stiam de la varu-meu ca se numeste papadie, si de care papadie culegeam in fiecare zi pentru mama si de cate ori aveam ocazia pentru mamaie si pentru cealalta mamaie), imi faceam margele din ata, pregateam sandwichuri de expozitie care aratau ca niste bucatele de plaja cu umbrelute si omuleti... Pacat c-am crescut :-< That's it. Nu dau mai departe, sunt oricum prea melancolica sa mai suport si primele...altora.

Half-naked

2009-07-26T11:51:00.003+03:00

Nu c-as vrea, da' se pare ca-s omu' jumatatilor de masura. Am jumatate din inaltimea unui om normal, sunt aproape slaba, am o tunsoare aproape bob, am unghiile pe jumatate lungi, ochii aproape migdalati... Nu pot afla de pe nici un site cum ar trebui sa ma machiez, ca am fata aproape ovala si buzele aproape egale, aproape in forma de inima, aproape... Pana mea, 's de nici un fel. Si-s aproape nervoasa. Si pe jumatate multumita de mine. Si habar n-am ce sa fac in jumatatea asta de ora aproape libera de care dispun; stau in fata aproape laptopului meu pe jumatate enervant si belesc ochii la chestia asta care-i aproape un blog. Sa nu ma (aproape) oftic?! Hai, ca ma duc sa ma uit in ce ma semi-imbrac la nunta. Nunta nu-i a mea, deci e full. Desi mie-mi va placea doar pe jumatate.

Nu dormiti cand trebuie, nu scriu cand vreau

2009-07-23T17:40:00.011+03:00

...Nepoateee! La naiba, sunt doi! :-ss Ieri n-am dormit pana la doua, am fost nevoita sa ma trezesc la doispe. N-am frecat menta all day long, c-am fost ocupata. N-am intrat pe mess, ca nu-mi mergea wirelessu' vecinilor. In schimb am gatit, am calcat, am facut ordine si-alte chestii de-astea pe care nu le-as fi facut in mod normal; nu, nu m-am lovit la coaie; mi-a venit nepotu'. Nepotu' 1, ca sa zic asa. E-n clasa a sasea, e mai inalt decat mine si a citit doua carti (Peter Pan si Babe), da' nu stie cine le-a scris. Bineinteles ca l-a durut in cur c-am stat juma' de zi in bucatarie, mancase omu' pizza, 'geaba am facut eu supa si friptura si piure; neinteresant. L-am luat pe nepotu' 1 in oras. A mancat pestisori (hamsii de-alea sarate, date prin faina si prajite-n 5 kile de ulei). Al'dat' sa stiu sa nu-mi mai dau sufletul (cu tot cu dejte si vreo 5 unghii) prin bucatarie. :-< Azi n-am dormit pan' la doua, n-am intrat pe mess, da' nici altceva n-am facut. N-am avut cand, ca mi-a venit nepotu' 2. Care are "doua" ani si patru luni, "tei motoale", "putza", "buic" si nici o grija. Si care m-a pus sa-l plimb cu scaunu', m-a lasat sa-l musc de cur, m-a trimis la "Motu" (cre'ca e un fel de "du-te-n pizda ma-tii" :-?), mi-a luat papucii si mi-a umplut camera cu jucarii. [...] Asta m-apucasem sa scriu ieri; c-asa se-ntampla cand imi vine chefu' de scris pe-aci: intervine cate ceva; ca-i nepotu' care vrea ca Jinji sa-l duca pe-afala, ca-i nepotu' care vrea sa-mi arate mesajele pe care le-a primit de la gagica-sa, ca-i mama, ca-i tata... e CINEVA. De fiecare data. Si trece chefu', trece subiectu', trece tot. Nu c-as avea vreo obligatie sa scriu; nu c-ar citi cineva; se-ntampla ca uneori sa fiu, pur si simplu, in the mood for it. Da' 'geaba chefu' meu, daca nu-s singura. E, duca-se-n moasa-sa pe gheata de chef! Na, mi-am propus ca de-acum incolo sa scriu numai cand n-am chef, c-atunci sigur nu ma-ntrerupe nima'. Si-o sa-ncep fiecare post cu "Veti citi inca ceva despre care n-am chef sa scriu; sau cel putin nu acum". Si chiar daca asta n-a-nceput asa, puteti sa-l considerati primu' din categoria "NU cand vrei, ci cand poti". Ca nici acu' n-am chef; probabil v-ati dat seama, manca-v-ar mama de destepti, ca aberez de juma' de ora despre nimic; dar ete ca-i sleep time pen' toti cei care m-ar putea deranja. Merci, ba, ca mai dormiti si voi din cand in cand, 'tu-va-n sincronizare! Hai ca m-am enervat. Si-am scris destul, mi-am facut damblaua. Pe data viitoare cand n-oi avea chef!

Asta are, asta n-are, toate trei-s castigatoare!

2009-07-10T21:06:00.006+03:00

Chiar si oamenii foarte ocupati si prinsi in biznisuri (de mine vorbesc) mai citesc uneori. Si le place. Adevaru' e ca-s misto romanele cu contrabasi, asezonate c-un mic dejun al campionilor, atins de bagheta magica a vreunui maestru parfumat cu margarete. Ce, vi se pare ca n-are nici o noima ce zic? Vi se pare! :-j

Ok, s-o luam cu-nceputul. Adicatelea cu ce-am terminat. "Un roman cu un contrabas si alte povestiri" - A. Cehov. Amu' nu-s io critic, da' dati-i crezare marelui Tolstoi, care-a zis ca "Cehov e Puskin in proza". Buuun. Coming up neeeeeext: the one and only Kuuuurt Vonneguuuut (zic si eu asa, ca inca n-am citit altceva de-al lui; da' am in plan; nu va strambati, altii nici n-au auzit de el; si eu macar am bunul simt sa nu ma consider intelectuala)! De-a dreptul misogin fata de patria-i mama,... Nu, domn'e, nu le am cu analiza, ma dau batuta. Ati vazut si cum arata, si cum se numeste; mai ramane s-o cititi. Hai, spor! Eu va las, am intalnire cu Bulgakov; adio, trista zi de vineri!

Inca ceva despre nimic

2009-07-09T16:43:00.005+03:00

Alegorie. In primul rand, sunt deprimata. Ce mi se-ntampla e de-a dreptul tragic: nu mai pot bea bere. Sufar enorm. Se pare ca organismul meu nu mai suporta una din componentele delicioasei licori. Foarte trist. Pe de alta parte sunt nervoasa like hell. Socoteala de la Bucuresti nu s-a potrivit cu cea de la targurile de joburi, asa ca iata-ma din nou in orasul in care nu se-ntampla niciodata nimic. Da' avem semafor, da? Sa bagati bine la tartacuta! Dar sa revenim la nervi; cat am stat acolo, nu m-a catat nima' pen' vreun loc de munca; cum ajunsei in Nowhere's Land, cum incepu sa-mi sune telefonu'. Bine, bine, not the time, not the place, da' mi-s ofticata. Third: sunt nerabdatoare sa plec in mini-vacanta si sa scap de mizeria asta de-aici, de peste tot, da' mai am de asteptat enooorm. :-<

Patru. Patru septembrie. Piata Constitutiei. Leonard Cohen. Ar fi de prisos sa dezvolt aici. Sper sa am cu cine sa merg. :-s

...Nu mai numerotez, nu-mi plac cifrele; plus ca n-as vrea sa intervina vreun Iliuta pe-aici sa-mi dea pronosticuri.

Ma-nscriu la facultate. Inca una. Daca am noroc, intru la LMA, ca anu' trecut n-am fost inspirata sa raman acolo. Daca nu, sociologie scrie pe mine.

Se mai intampla neste chestii in afara astora deja mentionate. Tata cred ca are cont pe hi5. Nu-s sigura, tre' sa verific, ca nu degeaba-i stiu parola de mail. Barbatii astia se dilesc pe masura ce-nainteaza-n varsta. Asta-mi aminteste de-un fel de banc: diferenta dintre barbati si copii se rezuma la pretul jucariilor. Desigur, hi5-ul e moca; da' restu' jucariilor nu. Si nu ma refer doar la tata acum.

Pe de alta parte, nici jucariile mamei nu-s de ici, de colo. Gen nu era musai sa-si ia gentuta roz cu fundita. Da' asta-i alta poveste.

Si printre-atatea povesti si povestioare si mai exact fraze scrise alandala, mai e loc de una; pe care n-o am, inca. Da' acus plec in "oras" si-o coc. Revin cand e rumenita. ;)

Weekend fara mama, ca dac-ar fi auzit-o pe Adela Popescu injurand, nu m-ar mai fi lasat sa ma uit la telenovele

2009-06-28T13:41:00.005+03:00

Mi-am calcat pe inima si m-am uitat la un film cu Adela Popescu. O fi singurul, habar n-am, nu i-am urmarit (e/in)volutia. V-ati prins, e vorba de "Weekend cu mama". N-as putea spune cat de bun sau cat de prost e, nu-s avizata. Dar pot spune ca merita s-o vedeti pe mai sus numita jucand un rol posibil, departe de povestile cu virgine frumoase si destepte cu care si-a obisnuit publicul. Da, in filmu' asta, Cris (personajul interpretat de ea) si-o trage, se drogheaza, isi uraste mama, vorbeste cu "cacat" si "gen" si-si baga plua de cate ori are ocazia. Acu' na, limbaju' e putin tras de par; e o scena cu prietenu' ei, Glont, vorbind la telefon: "Da, coaie. Bine, coaie. Da, ba, coaie, ba... Bine, coaie, vorbim. Pa, coaie." Ma rog, probabil n-am retinut cu exactitate, cert e ca n-am auzit pe nimeni sa spuna de mai mult de doua ori "coaie" la telefon; cam asta-i average-u': o data la-nceput, o data la sfarsit. Asa ca-mi permit sa-i pretind domnului regizor Stere Gulea ceva mai mult realism, ceva mai multa documentare la urmatoru' material. ;) In fine, vedeti-l. Macar pentru injuraturi. Si, desigur, pentru coloana sonora. O parte din ea chiar merita. Poftiti la o mostra: http://www.youtube.com/watch?v=nWUr7sOlcHs . A, si n-are happy-end, so enjoy! >:)

Perfect gift

2009-06-27T21:13:00.004+03:00

Acum 100 de ani ea asculta Queen si Beach Boys (n-auzise de Dire si nu-l intelegea pe Dylan); el asculta tot Beatles. Ea avea parul lung, el era slab. Ea era tot dusa, el nu parea misogin. Ea visa la Bucuresti si-l idealiza-n fel si chip, el isi dorea numele scrijelit pe-un zid, pe undeva, pe Abbey nu-stiu-cum. Ea se juca cu papusile, el citea. Ea avea o colectie de papusi de portelan, el o biblioteca; ii lipsea Cartea pe care si-o dorea. Ea s-a oprit la 8 papusi si s-a apucat de colectionat clovni de portelan, carora le citea uneori. El nu s-a oprit la nici o papusa prea mult, da' nici nu si-a luat "piesa", caci ar fi trebuit sa renunte la mult prea multe beri. Cu 3 zile in urma a fost ziua ei sau gen. A primit Cartea. De la el.

Toate-s vechi si noua toate

2009-06-09T23:41:00.007+03:00

Uneori imi place acasa; ma linistesc, ma stabilizez emotional; se pare ca mancarea maica-mii si curatenia din camera au efecte curative, terapeutice: parca-mi mai trece si din nebunie cand sunt acasa. Si sunt mai energica, mai activa; la Bucuresti, au fost zile cand n-am iesit din casa nici sa-mi cumpar tigari, zile de vegetat, de frecat menta full-time, zile-n care pur si simplu zaceam ca o leguma, in care n-aveam chef sa fac nimic, nici sa comunic, nici sa citesc, nici sa scriu, nici sa ies, nici sa ma uit la tv, nici macar s-ascult Beatles; zile de lene cronica. Aici sunt vie, fac intr-una cate ceva. Si-as scrie, as scrie-n prostie. Pentru ca aici citesc/dau sens, aici caut/gasesc, aici ma uit/inteleg. Fac. Ieri, de exemplu, mi-am exersat calitatile de cautator-sef in "arhivele" familiei. Ah, cat imi place sa fac asta! De-aici mi se trage si singurul regret ca stau la bloc: n-am pod. Dar ma multumesc cu cele trei compartimente ale cutiei de chibrituri; ma multumesc cu dormitorul alor mei, in care gasesc de fiecare data ceva atat de vechi, incat imi pare nou. Ieri am redescoperit cateva siraguri de margele: coral, agat, ochi-de-tigru, turcoaz, ametist, chihlimbar, cuart, jasp, citrin (am tata geolog \:D/ )...o nebunie! Pacat ca-s ale maica-mii si le iubeste, nu-i pot rapi bucuria de a le avea aproape. Tot ieri am dat peste o comoara chiar in camera mea: casete. Da, casete, numai goldies: Janis Joplin, Pink Floyd, Vanghelis, AC/DC, Joan Baez, Pasarea Colibri, Genesis. Am ascultat Floyd; imi amintesc de perioada cand era frate-meu la facultate si ne vedeam foarte rar; si cand venea, asculta Floyd; iar eu am o reactie la astia gen cainele lu' Pavlov: astept "masa", aka pe frate-meu. Am ascultat si Joan Baez; e caseta pe care-o ascultam in Sport (Dacie, biensur) cand ma ducea tata la Tg Jiu, pentru lectiile de pian; pe-atunci imi imaginam ca suntem prietene, eu si ea, teseam dialoguri in gand (imi exersam engleza la greu), ii puneam intrebari, imi raspundeam in numele ei; cred c-a fost destul de mult timp cea mai buna prietena a mea (imaginara). Era frumos, ne-ntalneam o data pe saptamana (parca martea aveam pian) si stateam la taclale cate patruj' de kilometri la dus, patruzeci la-ntors. Nu ne plictiseam niciodata; si-mi canta, draga de ea, si-n timp ce vorbeam. Maine am in vizor sufrageria si bucataria, desi-n sufragerie voi gasi, probabil, doar "bucati de zestre", prostii, cele mai multe impersonale, primite de maica-mea de 1-8 martie de la elevi, achizitionate mecanic, pe principiul "profa de franceza e ciudata, hai sa-i luam ceva ciudat". De ce spun asta? Pentru ca toate prostioarele-alea-s ciudate: vaze ciudate, pahare ciUDATE, cesti de cafea, fructiere, rame, farfurioare decorative, scrumiere, cani, statuete, toate ciudate. Insa la bucatarie am asteptari mari; colectionam vase de pamant si fiecare are istorioara lui, fiecare s-a nascut undeva (Horezu, Corund/Korond, Satu Mare etc), a fost cumparat de undeva, cu o ocazie anume, de catre unul dintre noi. Plus ca aerul ala rustic din bucatarie ma relaxeaza, ma echilibreaza, ma stimuleaza-n a compara valori ancestrale cu ideologii contemporane. Asa ca ne vedem maine, in bucataria mea, si-ascultam Joan Baez; ca semn de recunoastere, voi purta un sirag de corali rosii. ;)

Cu bebelusa Oana, despre greseli

2009-06-08T16:31:00.004+03:00

Asta-i blogul: http://bebelushaoana.blogspot.com/ Asta-i postul: http://bebelushaoana.blogspot.com/2009/05/despre-greseli-si-alte-intamplari.html Asta-i greseala: "Noi insemnand oamenii (in caz ca cineva avea vre-un dubiu)." O iertam? Semneaza "bebelusa de plus"; any angel of mercy pentru jucarele, prezent pe-aici? :-?

Caile Felate Romane vs Edith Piaf

2009-06-08T03:53:00.005+03:00

Nicaieri nu-i ca acasa ("acasa" e unde stau), da' tot la domiciliu ii mai ghini (prietenii stiu de ce), unde ai un tata care-ti imprumuta masina, iti da bani de cico si-ti cumpara tigari, si o mama care-ti gateste numai bunataturi, iti cumpara rochituri si sandaluri (da' ce-aveti cu trendu' initiat de Eba?!) si te lasa sa-i folosesti rujul. Motiv intemeiat sa le trag o vizita celor care, dupa ce ca m-au suportat nouaspe ani, li se mai face si dor. Recunosc, n-am facut eforturi; nu m-am trezit devreme sa prind primu' tren, n-am stat pe ganduri daca sa-l ratez pe-al doilea in favoarea unui film. M-am gandit c-al treilea-i cu noroc, insa Caile Ferate Romane nu-s casino, deci nici vorba de-asa ceva. La 19:40 a venit trenu'. Cineva a considerat ca cinci minute imi sunt suficiente s-alerg ca o curca beata pi piron, pan' la vagonu' 3, in conditiile-n care blugii din clasa a III-a nu-mi ofereau neam libertate de miscare (or fi intrat la apa, cum am patit cu toti ceilalti, si cu bluzitele, si cu fustitele si cu toate celelalte chestii pe care cu greu le mai pacalesc sa ma-ncapa?!). E, hai sa zicem ca nu s-a gandit foarte prost, c-am reusit. Si-am reusit, datorita acelui cineva, sa fac blugii din clasa a III-a sa para cumparati recent, dupa programul intensiv de slabit impus de CFR, constand intr-o lunga sedinta de sauna, desfasurata, mai exact, pe toata durata calatoriei. Nu-s vreo excentrica snoaba sa le pretind climatronic si-alti draci baltati, da' a/c-ul nu mai e o extravaganta-n epoca-n care si conducatorii de Dacie beneficiaza de el; cand a ajuns, bai nene, Dacia mai cosy decat trenu?! Ca pe vremea mea... Da' ete c-a ajuns. Hai, nu va razvratiti prea tare, cica se poate si mai rau; mi-a povestit o calatoare abonata la CFR (navetista, probabil) ca vineri (5 IUNIE!) acelasi tren le-a oferit voyaageurilor senzatii de neuitat prin pornirea instalatiei de incalzire. La CFR, vara nu-i ca iarna. QED. Mizeria e si ea omniprezenta, vine la pachet promotional cu mirosurile neplacute, cu invazia de musculite, cu posibilitatea de-a calca-n gume aruncate pe jos... Maine-poimaine ne trezim si c-un focar de gripa porcina-n "trenule, masina mica". Nimic dragut pe-aici. Plus ca-i accelerat, merge ca un cur. Cur de melc sedat. Ce-i drept, e singuru' (meu) mijloc de-a ajunge acasa; de fapt, aproape acasa. Si e ieftin, ca inca am cupoane de reducere de la facultatea la care-am renuntat. Dar as prefera sa fac foamea o saptamana pentru o calatorie-n conditii mai bune; oricum nu merg des acasa. Si de fiecare data cand o fac, dupa depresia propriu-zisa cauzata de CFR, m-apuca o serie de ganduri negre, asupra carora am din ce in ce mai putin control rational. Asa ca n-ar trebui sa va mire daca-ntr-o buna zi veti auzi de-un masacru asupra mai-marilor dintre ceferisti; sau de-o masina furata de mine; sau de-o banca din care-am furat bani de-o masina; sau de masina maica-mii furata de mine; sau de-a lu' taica-meu. In fine, sunt multe posibilitati, dar nu ma pot gandi acum, ca-s intr-un tren care pute si-n care fierb, si care-mi ofera atatea senzatii de cacat, pe care nu le pot ignora si care pare-se ca-mi incetinesc unele functii, printre care si pensee-ul. In schimb, imi accelereaza altele (a, deci de-asta "accelerat"?!), gen digestie; imi vine sa borasc numai cand ma gandesc ca peste doar cateva zile ma voi urca-ntr-un alt tren, si sa ma cac in ea de tara, cu toate neajunsurile ei, pe care ni le da, sa ne-ajunga! Paradoxal e ca si-n conditiile-astea zambesc. Merci, ma mome, pour ta voix qui me fait voir la vie en rose! ...non, rien de rien, non, je ne regrette rien, ni le bien qu'on m'a fait, ni le train, tout ca m'est bien egal!

Cine prinde azi un somn, nu prinde nici un salau

2009-06-06T20:18:00.004+03:00

Cine se trezeste de dimineata (mai iegzact, pa la patru jumate), la pescuit ajunge. Adica eu. Valea Argovei. Vant (dimineata). Coafura ne-taft rezista sub sapca de pescar imprumutata de la frate-meu. La sapte-am inceput sa lansam. "Lanseeeez, peentru tine lanseeez!" Ma rog, mai mult el, ca mie deja imi era foame, asa c-am pus-o de-un picnic in barca. Si dup-asa un ospat cu doo sandwich-uri de-alea de la peco, mergea ca uns un somn. Si asta a fost prima captura, incepand de la opt jumate pana pe la unspe: ditai somnu'. La un moment dat, am simtit niste picaturi pe fata, asa, ca o ploaie calda de vara; m-am enervat, credeam ca are Cata chef de glume; "Lasa-ma, lasa-ma!" sictirit si m-am intors pe partea cealalta; ma rog, pe partea cealalta a barcii, ca partea cealalta a mea amortise intr-un asemenea hal, ca nici nu mai eram sigura c-o am. Pan' la urma m-am trezit si-am aflat ca picaturile erau de pe coada unui salauas de vreo doua kile; salauas care-a scapat din ghearele mortii chiar la imbarcare. "Nu-i problema", zice Cata, "mai prindem". Oooook, mai prindem. X( Eu stiam ca n-am nici o sansa; si cu toate astea, m-am apucat de schimbat giugele, de lansat, de mulinat. Nimic. S-a facut trei. M-am gandit sa mai dau la somn, daca salau' nu trage. Macar satisfactia asta s-o am. Zis si facut. Zis si facut patru jumate. Somnu' gata prajit. Pardon, eu gata prajita. Sunt bronzata ca tractoristii, baga-mi-as! Sa nu mai vorbesc de usturimi si-alte halea. Am mai lansat de cateva ori; a tras o data, da' nu l-am luat. El, saracu': "Tanti, tanti, sunt eu, salau', ia-ma, ia-ma!" si eu: "Batman, Batman"... Na ca s-a facut cinci, in sfarsit! Nu stiu de ce, da' nu prea am avut chef de pescuit azi, nu m-a facut fericita; asa ca semnalu' de intoarcere acasa m-a uns pe suflet. Hai, strange unditele, (pune-le-n huse), mulinetele, twisterele, mingiocu', motoru', sonaru' etc. Gata? Hai! Home again. Home, sweet home. Home, sweet home pana-mi fac dus si plec. Gata? Hai!

Vino, mama, sa (nu) ma vezi!

2009-06-04T19:52:00.004+03:00

Nup, azi nu vorbesc. Pentru ca ieri am facut. Voila http://www.catavencu.ro/psd_va_cumpara_voturile_cu_50_de_lei_bucata-8229.html

Reverie

2009-05-27T12:07:00.003+03:00

S-a gandit mult la el. L-a vazut ieri, putin. Dansa pe ringul unui vis. Ea si fanteziile ei... Ea si el. Era-mbracat frumos, avea un tricou din martipan si pantaloni de culoarea asteptarii. S-a uitat la ea cu ochii aia mari in forma de carte; a privit-o lung, parca nesatul de cearcanele ce-i manjeau privirea. I-a analizat fiecare bucla nepieptenata si s-a uitat, curios, la buzele ei. A mirosit-o cu nasul lui mic, i-a respirat parfumul, l-a inhalat, parea dornic sa-l soarba de pe gatu-i, atat de obsesiv il ingropa-n plamani. Si-a scos mana din buzunar si i-a atins obrazul. L-a pipait, l-a mangaiat insistent; dac-ar fi fost altu' in locul lui, s-ar fi simtit ca un soarece-ntr-o mana de Lenny; dar s-a simtit ca un copil friguros mangaiat de-o raza . S-a incalzit, s-a inrosit si-a cazut, ca o frunza-n toamna. A luat-o in brate si a tinut-o strans si i-a masat mainile curate pana si-a revenit. Cand a deschis ochii, se-ndrepta spre ea, cu buzele rasfrante pentru un sarut ce-avea sa-l inchida pe el, pentru totdeauna, in ea. Ah, buzele-alea! Buzele-alea pictate parca-n acuarela, in forma de inima neagra si purtand blestemele atator zaruri aruncate prost! Buzele-alea cameleonice, atat de rosii cand le musca, si-atat de palide-n mutime. Caci nu i-a zis nimic. A tacut alintator, ca si cum ar fi iubit-o. A tacut si a sarutat-o. Avea gust de struguri. Ea de menta. Dementa. Banal. A smuls-o din gravitatie si-au dansat. Au zburat, cred, caci talpile lor nu simteau apasarea, ci doar vibratiile valsului vienez. L-a mirosit si ea; duhnea a dorinta si-a dor si-a nerabdare. Cand s-a trezit, el nu mai era. Disparuse si parfumul. Camera avea un iz discret de fleurs du mal. A deschis fereastra si l-a alungat; se vroia singura, ea cu cearcanele ce-i manjeau ochii, cu buclele-i dezordonate, cu mirosul de solitudine, cu sufletul sfasiat de starea de constienta si fara haine. Mai goala de-atat nu fusese vreodata. Dar nu-i pasa; amortise comfortabil. ( http://www.youtube.com/watch?v=tkJNyQfAprY )

Te urasc, femeie!

2009-05-22T22:53:00.000+03:00

It was raining from the first And I was dying there of thirst, So I came in here... And your long-time curse hurts, But what's worse Is this pain in here, I can't stay in here! Ain't it clear that I just can't fit?! femeia din mine: Ah, tu, poivrotte nebuna! Te-mbeti cu apa rece! eu: Ma-mbat si-mi trece... femeia din mine: De ce alergi? eu: Sa prind un tren. femeia din mine: Spre? eu: Spre mine. Fara tine. Spre vant si spre norii-mbobociti de mai. femeia din mine: Sfarsit de mai. N-ai notiunea timpului... eu: Nici nu-mi trebuie. Nu mai face pe proasta. femeia din mine:Ma jignesti? eu: Da. Proasto! femeia din mine: Ce ti-am facut?! eu: Existi. femeia din mine: In tine. Cu tine. eu: In ma-ta! femeia din mine: Ne certam? eu: Da. femeia din mine: De ce? eu: Ca esti proasta. Nu-ntelegi. Nu vei intelege niciodata. femeia din mine: Inteleg mai mult decat crezi. Dar inca imi place sa ma joc. eu: Te joci cu jucariile mele. femeia din mine: Ca-s palpabile. eu: Inceteaza! Ma doare. femeia din mine: Ca esti reala. eu: Si tu ce esti?! femeia din mine: Femeie. Femeia din tine. eu: Nu te vreau. Pleaca! femeia din mine: Nu pot. Nici mie nu-mi face placere sa fiu legata de tine. Si cu toate astea, trebuie. eu: Cine zice?! femeia din mine: Natura ta. eu: O concediez! femeia din mine: Nu poti. Ti-e superioara. Te domina. Ne domina. eu: Sa-nteleg ca i te supui...? femeia din mine: Sunt femeie. eu: Proasto! Fa cum vrei; ramai daca vrei; te voi ignora. Nici nu ma mai razbun pe tine; la urma urmei, ce poate fi mai rau de-atat?! Esti deja femeie. Fa-mi ceva de mancare!

Geanta mea-i un cantec cu acorduri ample (sau spune-mi ce-ai in geanta, ca sa-ti spun cine esti? :-s)

2009-05-21T17:57:00.000+03:00

Mi s-a atras atentia, la naiba!, sa-mi tin geanta pe umar. Cica-i mai feminin. :-?? Da' cel care mi-a sugerat asta nu s-a gandit la sanatatea mea; pentru ca, fata, 'n puii mei, mi-as putea disloca umaru', in puii mei! Ca indiferent ce geanta am, e plina; si e grea. In geanta mea sunt mereu de toate, da' mai bine te lipsesti, decat sa cauti ceva. Si facutul ordinii-n "posheca" (asa ziceam cand eram mica) nu-i un hobby al meu, desi am incercat, dupa ce-am vazut, biensur, Le fabouleaux destin d'Amelie Poulain (ma-sa-si petrecea timpul liber ordonandu-si lucrurile-n poseta Pandorei). Dar mai fac, din cand in cand, cate-un inventar; doar cand nu gasesc ceva care-mi trebuie neaparat. Da, stiu, sunteti foarte curiosi cate pot tine eu intr-o geanta "de umar" (sau "de mana", sac!). Asa c-am facut-o din nou. Pentru voi. Si ete ce-am gasit: - doua bucati telefoane (unu' a facut poza, de-aia lipseste :P) - un pachet de tigari - trei, Doamne, si toate trei...brichete (culori diferite, ca tre' sa m-asortez) - doua perechi de casti (in caz ca ma lasa bateria la vreun telefon, pot sa bobdylaning pe celalalt) - un kil de crema de maini - servetele umede - servetele uscate - un borcan cu gumitza :D - doo lip-balm-uri, un gloss, un juj (da, da, "ruj", stiu...) - un blush (bah, da' pensula n-am :-? ) - doo pixe (astea-s de cand am fost ultima oara la scoala) - doo portofele (don't ask) - o pila de unghii (si de rezerva n-am?!) - parfum (asta nu stiu in ce context l-am plasat aici, ca nu obisnuiesc sa car chestii grele) - picaturi de nas (must) -chei (cu doo breloace, o cartela de interfon de la un bloc in care-am stat cateva luni si-un stick) ...si asta-i una din zilele bune ale gentii. Mai are rost sa spun ca, daca dorm la vreo prietena sau la frate-meu, o-ncarc cu cel putin un schimb de haine, o pijama, periuta de dinti, crema de fata, deodorant? Minim. De-asta port genti mari. Ah, si sa nu uitam ca there was a time cand nu-mi lipseau din geanta ciocolatelele Kinder. Sau sticluta de Cola. :x Ma rog, sunt multe chestii pe care le pot tine eu in geanta. Unele chiar imi sunt necesare. De altele sunt atasata si refuz sa le las acasa. Asadar, ce sa fac? Sa-mi tin geanta pe umar? Nu credeti ca-i periculos? :-s

Solutii de criza pentru situatii de criza

2009-05-20T10:49:00.000+03:00

Nu, domn'e, n-am idei de afaceri cu mega-profituri; nu stiu ce numere se vor extrage la loto saptamana viitoare; nu vand ponturi despre cum sa trisati la casino si n-am nici planuri pentru jaful perfect. Dar va pot spune altceva: am facut curat in camera. Meticulos. N-a scapat nici un centimetru patrat nefrecat, nici un fir de praf, nici o scama, nimic. Sa lingi pe jos, nu alta.

Si ghici, ciuperca, ce-am gasit? Bani! Multi bani. Gramezi de bani. Ca-n jocurile alea cu Mario: munti de bani. Nu dadeam bine ceva la o parte, ca gaseam bani. Sub mouse: bani. Sub tastatura: bani. Langa monitor: bani. Pe podea: bani. In fata dulapului: bani. Pe saua bicicletei: bani. Langa stepper: bani. Sub scaun: bani. "Ahaaaa, aici sunt banii dumneanoastra", mi-am zis, si i-am strans pe toti cu mare grija in saculetu' cu economiile casei. O mica avere, pentru cinci studente leftere. Si-apoi shopping. Destrabalare. Dezmat. Risipa.

Asa ca de-acum incolo, cand am gauri in buget, stiu ce sa fac: curatenie. Incercati asta acasa, dar rar; lasati-i sa faca pui; gestatia dureaza mai mult de-o luna, da' merita; uite ce draguti sunt aia mici! :)

Ce criza, dom'le?! Noi angajam!

2009-05-18T15:10:00.000+03:00

“ - Am multa bere de baut, am gagici de rezolvat, nu ma duc sa-si bata aia joc de mine! - Da, ma… Io recunosc, ma: sunt cel mai prost. Eu ma duc,ma...” De ce introducerea asta? Ca merge. Ca asa ma duc si io-n sesiune, ca porcu’ la taiere. O, da, incepe sesiunea. Nu-s stresata. Stiu c-o sa-nvat cu o noapte-nainte de fiecare examen si-o sa-mi fac creditele. Asa a fost si pe primu’ semestru: doo restante si-n rest numa’ note mari. Alte probleme am io-n sesiune: ce dracu’ mai mancam, fetelor? Io nu mai vreau sandwichuri dimineata, la pranz si seara, nu mai vreau omlete in zilele dintre examene si nici cartofi prajiti in duminicile cand suntem mai libere. Refuz. Stiu, nu voi avea chef sa gatesc, voi nici atat, vom prefera toate sa ne prefacem ca-nvatam decat sa gatim, mai ales pe caldurile-astea. Da’ totusi, nu vreau sa mananc aceleasi 3 chestii timp de 2 saptamani, ar fi boring si yuck. Ce-i de facut? Uite, eu m-am gandit la ceva. Sa vedem daca merge… :-? ANUNT IMPORTANT: 5 fete cam de douaj’ de ani, angajam bucatar-majordom-electrician-instalator-menajer…barbat sa fie! Job description: sa ne gateasca, sa ne schimbe becurile, sa dea cu aspiratoru’ si sa stearga prafu’, si sa se ocupe, in general, de confortu’ nostru. Cerinte: inaltimea nu conteaza foarte mult, da’ sa aiba totusi peste 1,70 m, c-ar fi naspa sa nu ne sucim gaturile deloc; brunet, ochi verzi (na, aici putem face si noi compromisuri), piele ciocolatie(ok, si-aici putem face derogare :-< ), fara pachete de muschi, dar fit… Ok, that’s it. Asteptam propuneri. P.S.: Nu va ganditi la perversiuni, ca stam intr-o casa parohiala. So Johnny, be good. Poate primesti o recompensa :-"

Anonstiutoarea. Sau despre cate lucruri n-am habar

2009-04-29T12:31:00.000+03:00

Politica. Politica-i o oala prea mare-n care fierb prea multe legume; unele se evapora, altele le iau locu'; mi se pare un motiv suficient sa nu-mi incarc hardu' cu numele celor la putere. Stiu, totusi, cine-i presedintele. Si am 5 stampile de vot pe buletin. Mai mult de-atat n-am de gand sa ma implic. Fashion. Desi mi s-a zis cum c-as avea apucaturi pitziponcesti. Nu, domn'e, ma confunzi, eu habar n-am care-s culorile sezonului primavara-vara 2009. Tendintele, nici atat. Stiu ca daca-mi place o culoare si ma prinde, o prind si eu; daca nu, nu. Daca m-avantajeaza ceva care-i out, nu tin cont; e mai important sa ma simt bine si sa ma pun in valoare decat sa arat ca dracu' in blugi foarte evazati, de exemplu (na, ca de astia am auzit ca-s in!). So, fashion's not my kind of shit at all. Asta nu-nseamna ca nu ma preocupa imaginea; insa-i cunosc limitele, si, mai ales, imi. Sport. No, stiu ca meciu' de fotbal are 2 reprize a cate 45 de minute; stiu cateva echipe si cativa jucatori; a avut rabdare cineva sa-mi explice si care-i faza cu offside-u'. Am auzit de Nadia si de Gabi Szabo. Stiu cum se fabrica pucurile-alea de la hochei, de cand ma uitam la "How it's made". Si mai am ceva informatii-n undita, de la frate-meu, pe care, v-am mai spus, il ajut sa-si faca bagaju' de pescuit uneori. Ma, da' cam atat. :-?? Nu poti comenta un meci cu mine, nu ma poti intreba de tehnici de...stiu eu?...natatie, habar n-am cine-i campion mondial la box si n-am urmarit Olimpiada. Pretty girlish, ati zice voi... Literatura. Acu' na, oi fi citit eu mai mult ca unii din voi, da' asta nu m-ajuta decat sa-mi dau seama cat de mult NU am citit. Istorie. Zicea un coleg de generala: "Dac-am auzit de Carol?! Da' ce, el a auzit de mine?!"... Geografie. Cand eram mica, stiam punctele cardinale; si cu asta am ramas. Imi amintesc ca la un moment dat am luat un 10 la geografie c-am recitat "La steaua" lui Eminescu. In rest, am copiat. Biologie. Desi-n generala am avut un prof super exigent, "Dodo" ii ziceam... Nici nu ne primea la ora daca n-aveam halat alb, curat, calcat, apretat. In care eu ma simteam ca un animal impaiat, ca tot veni vorba. De-nvatat, invatam cam toti la el, pana sa-nvatam specula; adica putin timp. Fizica. Am retinut legea aia a lui Ohm, de care v-am zis deja. E, si stiu ca 47 de kile e masa mea, nicidecum greutatea, caci greutatea este o forta, care se masoara-n newtoni (N), si care G=m*g, g fiind acceleratia gravitationala, g=9,8~10. Ho, nu va speriati, atat mai stiu... Deci tot nimic. Nu stiu franceza, desi maman e profa; nu stiu latina, si-am facut 3 ani de filo (si unu' de mate-info, da' asta-i alta poveste). Nu stiu informatica deloc, daca tot o adusei in discutie. Matematica. Chimie. Nimic. Sunt varza, credeti-ma pe cuvant. Si cu toate astea, gasesc mereu ceva de gandit, de spus, de scris. Si asta fara s-aduc in discutie cutremuru' (pe care oricum nu l-am simtit, ca dormeam), pe Sexy Braileanca, Magda, Iliuta, Nikita si-alte bullcrapuri d-astea dedeiste ;)) Na, Tzara, ti-a tras-o Diaconescu, e out dadaismu', faceti loc dedeismului! Traim in Romania si asta ne oftica. Tot timpul.

Twistere and shout

2009-04-24T14:21:00.000+03:00

It's four in the morning. Deci azi. Tocmai mi-am facut un dus si m-am bagat in pat. Nici nu pot s-adorm, de rupta ce sunt. Si tastatura asta de la pda imi suprasolicita ochii miopi si precizia degetelor. E penala, da' macar stau intinsa. Lay, lady, lay, sa nu uiti cum e... De ce-am ajuns acu' juma' de ora acasa? Because... :-?? Si asa mi-am petrecut ieri-ul si o buna parte din azi... A, n-am zis cum?! Pai sa vedeti... M-am trezit pe la 11 sa beau cafeaua cu-al meu tata. Cafea la ibric, obligatoriu, ca-i da clasa celei filtrate. Buna. Tare. Stie tata ce stie. Ma rog, doar am apucat sa-i simt aroma cafelei, ca daddy uncool a si plecat. Ramasa nesupravegheata, m-am gandit sa-i trag un karaoke, sa eliberez traficu' in juru' blocului. Imaginati-ma-n pijama, ragand de zor "Diamonds And Rust". De-a dreptu' hilar. Ma rog, m-am mai dat pe mess, am mai sorbit din cafea, am mai behait putin si-am intrat in panica. Time wasn't on my side at all. Se facuse 12, nu mancasem, nu ma dusasem,nu-mi facusem bagajul, trenu' venea... Fuge timpu' asta ca Banel: mult si degeaba, ca eu tot nu ma-nvat minte sa nu mai las totu' pe ultima suta de metri... Sari, arunca hainele, fa patu', baga pantofii, inghesuie cosmeticele, nu uita cartile, fa-ti ordine-n camera, fa o pauza de tigara si treci la dus si la-mbracat, sa nu cumva sa ratezi cafeaua de la Academie, ca-i groasa daca nu semnezi condica... (Academia-i cofee-bar-ul, clubul, pubul, carciuma, bodega, terasa, Bamboo-ul, Laptaria, Hanul...the one and only-n pitorescul Motru) Ora 13:00. Academie. Cafea, Cola, 2 toast-uri. Amici, prietene, taifas, glume proaste, mistouri nesimtite (suntem apropiati, ne permitem :-j ), ramas bun. Fara pupat si-alte dulcegarii. Fare thee well. Just kiddin' ;)) 14:00 Ajuns acasa, dus bagaje in masina, luat insotitor, primit o limba pe nas de la cutzu' lui (cutza mea nici nu m-a bagat in seama), plecat spre Strehaia; condus eu, condus tare, condus bine. B-) Luat bilete, gasit locuri, urcat, pupat una bucata de tata, plecat. N-are rost sa insist ca vai, cat de greu am asezat bagaju' meu, ca deh, n-are rost. V-am zis doar ca sa stiti. Am nimerit vagon curatel. Si baia era mai ok decat cea de la academie. Placut. Oleaca de "Adio, arme", otara Family Guy, putintel Carling si-am ajuns. Mai usor mi s-a parut drumul decat traversarea strazii de langa gara; am trecut pe rosu, eu, care nu trec niciodata pe rosu; ma rog, era rosu la masini, ca trecere de pietoni canci; eh, adrenalina si-alti hormoni; not bad at all. Still, don't try this at home. 19:30. Eram acasa deja, deja ma pregateam sa plec. Pe la opt am ajuns la vestitii mei nepoti; misiunea era sa-i cumintesc si sa-i adorm. Am avut noroc, erau in toane bune, nu mi-au dat multa bataie de cap. Cel mare(aproape 13) si-a vazut de telenovela, iar Ghinda a redactat o traducere-n chineza a "Morometilor". La somn m-au fraierit amandoi; bebele a refuzat laptele si abia l-am convins sa-l schimb, iar telenovela lui Andrei s-a terminat dupa ora lui de culcare. E, sunt mai toleranta eu cand vine vorba de copii... Mai, si-acum urmeaza surpriza zilei: ce-am facut eu pana-n zori? Mi-am pregatit fratele pentru concurs. Ehee, olimpiezi, fratica, lucruri serioase... Vorbesc despre pescuit. Salau. La Darvari. www.lrs.ro . Dupa cum spuneam, am selectat twistere, le-am pus in cutii si cutiute, pe culori, le-am uns c-o chestie care-am uitat cum se numeste, le-am masurat, le-am comparat...10.000 de feluri de verde glitter mi-au imbogatit paleta de culori. Ei, apoi jigurile. 3 cu 1/8, 2 cu 3/4... La un moment dat o luasem razna cu atatea cifre, incepusem sa ma gandesc la "A Beautiful Mind" si-ncercam s-adaptez scenariul activitatii mele de masurat si cantarit fosti soldatei de plumb, martiri care s-au sacrificat pentru spinning... Au urmat mulinetele. Din fericire, doar doua. Dilema mare a fost cu firu'. "Sa-l pun pe asta? Da' parca celalalt e mai bun. A, si-l mai am si pe ala care se vede noaptea... Da' nu e cazul. Nu, cred ca raman la asta, asta, asta, asta... Nu-i bine, trebuie sa mai reduc din bagaj. E, las' ca reduc la altceva, nu la fire." Bun. Un drum pan' la boxa sa luam mingiocu', betele erau pregatite... Eu:Hai, du-ma acasa,ca-s rupta. Brother:Vii cu mine sa spal masina? Stii, e o spalatoriie chiar in drum spre tine... Eu: Pe care-o vei vedea si la-ntoarcere... B:Esti sigura? Na, eu ziceam sa ti-o arat, ca poate intr-o zi vei avea si tu masina si vei vrea s-o speli ;)) Eu: N-avea tu grija, mai e pan'atunci. Cand voi avea io masina, o iau sa facem dus impreuna :-j Deci du-ma-acasa, mai netramvai... Si-am ajuns la 4 fara un sfert. Vorba aia: "o viata am, nu vreau s-o dorm"...

:)

2009-04-19T14:42:00.000+03:00

Paste fericit, iepuras generos si tot ce va doriti!

Mail catre Fat-Frumos

2009-04-18T12:41:00.000+03:00

Dragul meu Fat-Frumos, Am facut rost de adresa ta de e-mail de pe site-ul zmeilor: www.buzdugane.ro. Am si patimit din cauza ca-ti vroiam id-ul; zmeii pusesera un virus exact in dreptul link-ului cu tine. Dar nu conteaza asta, Fat-Frumos, important e ca acum putem chatui cat vrem si nimic nu mai sta in calea pixelilor nostri! Fat-Frumos, vreau sa te vad! Stiu ca esti mare macho si-ti schimbi look-ul in functie de preferintele cosinzenelor, asa ca da-ti, te rog, un refresh si adauga-ma-n lista de mess! Id-ul meu este CO_SAN_GEANA. Sa-ti pui si-o poza la avatar si-un status mai posh, sa te recunosc, Fat-Frumos, si sa nu mai sarut broaste, ca m-am saturat de raiele lor virtuale! Poti sa-ti pui chiar parola la status: “Eu sunt Fat-Frumos, am palosu’ gros”… Si inca ceva, Fat-Frumos… Repara-ti softu’ la webcam, ca mi-au zis ilenele ca te vad cu pureci… Sau purecii sunt ai calului tau inaripat?! Si ca tot veni vorba de cal… Mai pune-te si tu-n tema cu ce-a mai aparut, ca Prince Charming din Londra are Mustang si Ferrari! Si daca tot iti iei si tu, nu le obosi prin gropile din Romania! Hai sa fugim in lume, Fat-Frumos, peste noua mari si noua tari, unde ne-o duce vantul! Dar grabeste-te, dragul meu, si hai sa cheltuim intr-o luna cat altii-ntr-un an! Da-mi add, Fat-Frumos! Si sa-mi trimiti niste poze, sa-ti fac si tie cont de Hi5; daca nu esti fotogenic, nu-i problema, ca ti le modific in Photoshop… BRB, Fat-Frumos. Acum trebuie sa plec in plm sa ma rapeasca zmeul… Sa dai click pe save sa ma recuperezi!

Curu' n-aduce fericirea

2009-04-16T00:44:00.000+03:00

Mda, eu sunt aia... Eu sunt aia de-un metru jumate, care pana nu demult se plangea ca n-are cur si acum, ca-l am, as fi dispusa sa renunt la toate beneficiile lui. Pentru ca mie curu' nu mi-a adus fericirea. Timp de doi ani l-am rugat sa creasca, l-am rasfatat cu j'de mii de calorii, l-am mituit cu masaje si dansuri, si am avut grija de el ca de pantofii cu toc... Ei bine, acum e. Adica e mare. E bombat. E sexy. E senzual. So what?! Nu ma face fericita, nu atrage baietii ca un magnet, nu-mi face cartofi prajiti si nici macar cafea. Ba mai mult, perversu' dracu' ma baga-n belele. Adica ma baga-n campul vizual al cocalarilor. Si oricat de tentant ar parea, nu e deloc magulitor. A, si nu va speriati, promit ca e prima si ultima data cand vorbesc despre curu' meu (iar ale altora sunt si mai neinteresante, asa ca e ultimu' post cu si despre cur...uri). De ce sufar atat din cauza asta? Pentru ca era sa mi-o fur din cauza curului... Ba nu. Pentru ca chiar mi-am furat-o... Era o zi calda si noi (eu, E. si L. - fete) o asteptam pe R. la metrou la Unirii. Si curu' meu se labartase parca si mai mult (sau se dilatase?!)... Aici a intrat in scena cocalarul, care mi s-a adresat cu ''balerino'' si n-a rezistat tentatiei de a-mi atinge...cum ce?! Curul! Bun... Nimic deosebit pana aici, doar fusesem instruita sa ignor lipsa de bun gust (adevaru' e ca n-am curu' asa fain cum imi place sa cred). Dar scarbosenia cu infatisare umana a repetat gestul. Si sauvage cum sunt (de, olteanca, ce sa-mi ceri?!), am ripostat. Cum? Cu un sut in...cur, bineinteles, ca despre asta era vorba! Am primit si replica: idem. Si-o palma. Cam stearsa, ca bou' nu stia geometrie si n-a calculat bine unghiul. End of story. Concluzie: curu' n-aduce fericirea si, prin urmare, tin regim.

Diapers and rust

2009-04-10T11:11:00.000+03:00

Teoretic, nu m-am dat in vant dupa copii dintotdeauna. Practic, cand s-a nascut Ghinda (nick-name-ul i se trage de la forma "pacului", cum zice el...si inca unu'), m-am mai inmuiat, in sensul ca l-as fi privit, pupat si smotocit toata ziua; ba chiar sufeream putin cand trebuia sa luam o pauza ca sa traga el un pui de somn. Nimic iesit din comun, cred. Recunosc ca, pana mai ieri, nu l-am avut in grija mai mult de-o ora, doua; si-n orele-alea ba dormea, ba era prea mic si nu descoperise gustul nazbatiilor. Acum, insa, are vreo doi ani. Aaaa, pardon, "doua". Varsta dificila, domn'e! Personalitate puternica a avut de cand e, dar, mai nou, putem incadra in profilul lui psihologic negatia. - Alexandru, papi ceva? - Nu. - Vrei sa faci caca la olita? - Nu. - Hai, facem nani? - Nu... Si partea proasta e ca nu-l poti pacali cu "Ma refuzi cu o supitza?", ca-l pronunta la fel de bine si pe "da". Ghinda imi spune "Jinji" si-mi cere "bobo" (bobo= pufuleti, sticksuri, alune, pufarine, cereale, prajitura, ciocolata si uneori chiar bomboane); daca n-am bobo, vrea "ut" (iaurt); daca n-am nimic, imi tranteste un "Peaca!" sictiros si face pe indiferentu'. Daca-l bag in seama cand e nervos, tipa, urla, tranteste, arunca jucarii-n toate partile si da din maini pana-mi invineteste vreun ochi sau imi sparge vreo buza; dar asta s-a-ntamplat demult. Acum il las in pace pana-i trece; uneori dureaza si zece minute... Cand ii trece, de obicei are cateva minute confesive: " China, fala, I-ia, utza, nu ite, pacu', mana, nashiu, bebe, mani, tati, casha, pup, ate, ena" (in traducere: Am chemat-o si pe Crina cand m-a scos Livia afara. M-am dat in leagan si eu n-am fost cuminte si m-am lovit la cap, la mana si la nas. Apoi m-am dus la mami si la tati, acasa; ei m-au pupat, sa-mi treaca si mi-au pregatit laptele. Eu mi-am cerut perna si-apoi nu mai stiu, cre'c-am adormit...). Trebuie sa mentionez ca si gesticuleaza foarte expresiv, un adevarat orator, ce sa mai incoa' si-n colo! Tz, cand am inceput sa scriu asta, vroiam sa va povestesc c-am schimbat cei mai puturosi doi pemparsi ever, fara masca de oxigen si fara manusi chirurgicale; si sa ma laud cu instinctele mele materne. Dar tot scriind, mi-am dat seama ca am lucruri mai importante de spus. Asadar, savurati "Zile cu Ghinda", comedie in cate acte vreau eu... Scena I, Actul I Decor: "camala" (camera) Personaje: Bebe, Jinji Recuzita: magnetei colorati (musai rosii, galbeni, albastri si verzi). Deci hai sa vedem daca stim culorile! Indicatii scenice: in prima faza, Jinji da de un magnetel galben. Jinji: Alexandru, cum e asta, galben? Bebe: Gaben. (urmatorul e rosu) Bebe: Oshiu. (a treia mana, pentru departajare, magnetel albastru plus magnetel verde) Jinji: Astia cum sunt? Bebe: Doua! Sah mat. Scena I, Actul II Decor: nu conteaza, televizor sa fie! Personaje: aceiasi Indicatii scenice: pe fundal se-aude o stire despre Becali: "Gigi Becali a fost arestat, in urma cu..." Ghinda: Cali... Jinji: Ce-ai zis, bebe? Ghinda: Cali. Jinji: Vai, Alexandru, da' nu-i frumos, dragule, sa vorbesti asa! E un cuvant urat, e prostie, sa nu mai spui, ca-i rusine... Ghinda (crescendo): Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali!... (me, loser again) Scena I, Actul III Decor: bucatarie; neimportant Personaje: Jinji, Ghinda si tac-s'u aka frate-meu (sa-i zicem Ta-Ta) Ta-Ta (catre Jinji): Intreaba-l ce face. In engleza! Jinji: /:) Hau ar iu? Ta-Ta (catre Ghinda): zii "fine" (fain) Ghinda: Fani (funny?!) :)) To be continued... A, si daca v-am amintit de copilarie si-aveti chef de-un cantec de leagan, delectati-va cu asta: http://www.youtube.com/watch?v=LrfSobWb8mY

Spring Habbits

2009-04-09T13:12:00.000+03:00

Toata lumea are obiceiuri de primavara. Unii fac curatenia de primavara, altii shoppingul de primavara, altii isi iau concediu primavara sa faca excursii la munte sau sa se relaxeze-n casa bunicilor; si toate astea devin must-uri indeosebi in preajma Pastelui. Mie, insa, nu-mi vine de facut curatenie, eu nu ma simt atrasa de imbulzeala din magazine, vacanta am cand vreau sau cand se nimereste si n-am nostalgii a propos de casa bunicilor, c-au avut ai mei grija sa-mi impuna toate sarbatorile acolo, in timp ce gasca mea nu putea sa stea linistita nici o clipa, c-aveau de baut, de dansat, de fumat, de plimbat... Ei bine, dar exista ceva care, involuntar si invariabil, mi se-ntampla ori primavara, ori toamna: I fall in love, zing-boom (http://www.trilulilu.ro/mim0zika/d89b50b404e43e)... Si cum toamna lu' 2009 e hat, departe, si rabdarea nu e tocmai punctul meu forte, s-a-ntamplat. Cum ce?! M-am indragostit. :P Nu de tipul din metrou care citea Marquez, nu de pustiul de op'spe ani din blocu' alaturat (desi avea-ntr-o zi neste conversi foarte suiti), nu de tipul dichisit care-si bea cafeaua-n Centrul Vechi al Bucurestiului si nici macar de Clooney, de care ma-ndragostesc de fiecare data cand n-am de cine. Aici e spilu', ca am de cine. N-aveti voi treaba, mah, cine e, ce face, cum face; si nici macar daca e si el indragostit. Lasati dreacu' bullcrap-urile-astea concrete si concentrati-va pe partea emotiva, senzoriala. Probabil ca stiti (sau nu?!) c-a fost odata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o masina pe care si-o doreau toti muritorii; i se spunea "masina celor 190 de senzatii". Daca inca nu v-ati prins care este, nici nu meritati sa stiti. In fine, legatura cu-ndragosteala mea sunt tocmai cele 190 de senzatii pe care le-am descoperit cu norocosu'. Ar fi prea banal si boring, desigur, sa vi le-nsir cu bullets-uri si toate cele, ca pe ingredientele unei prajituri, plus ca-s prea egoista sa le-mpart cu voi, caci, daca vi le-as spune, s-ar crea un efect placebo cum ca le-ati simti si voi. V-am pus pe tava, totusi, una: misterul. V-ajunge, pana-ntalniti si voi asa un perfect guy. Pana una, alta, puteti sa v-apucati de curatenie, de shoppinguiala, de dat cu curu' pe munte sau de mancat placintele bunicii. Ah! Si nu ma invidiati, mai bine ziceti "Ptiu, sa nu-i fie de deochi!"... Epilog: Am avut si eu masina aia, doar ca, dupa douaj' de ani de existenta, i se mai estompasera calitatile si nu mi-a oferit toate senzatiile. Dar unele-au fost foarte puternice, gen frica: "Ete frana, e de forma!", "Ete zidu', ia viraj, daca poti, cand ai servo f**uta" sau "esti pe gheata si ai tractiune pe spate". Dar ce conteaza toate detaliile astea, cand te gandesti ca, la un moment dat, poti avea alte o suta nouaj' de senzatii, si ca le poate avea si cel care ti le genereaza tie?! Hmm... Ar fi 191 in cazul asta... :-?

N-ai titlu? N-ai subiect? Inseamna c-ai scris ceva...

2009-04-08T13:30:00.000+03:00

Cred c-am avut o copilarie fericita; initial cuminte, mai tarziu razvratita si rebela. Ei bine, in perioada cuminte m-a pasionat putin fizica; am fost la olimpiezi (cum zicea o prietena), am luat note frumusele si-apoi am renuntat din cauza profului, care ne tinea cate 4-5-6 ore pe niste scaune rigide, cu 2-3 culegeri ponosite in fata, fara apa, fara mancare, fara tigari si fara pauze. Acest work-addicted, sa-i spunem, generic, Ciocan, si-a extins putin campul de lucru dincolo de legile fizicii. Ne-a spus, in repetate randuri, ca daca nu ne place materia lui, putem macar s-aplicam legea lui Ohm: "fii om cu mine ca sa fiu om cu tine". O alta chestie pe care-o auzeam des de la el e "ca-n materie nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma". Ma-ntreb ce-a fost acest post inainte sa se transforme; sau ce-am pierdut, inaintea metamorfozei. Desi nu-i materie. Am emotii, sunt timida si nu ma simt in stare sa dezvalui mai mult azi, asa ca mai bine lasati putin mazgaleala asta a mea si vedeti un film, puneti mana pe-o carte sau iesiti la o plimbare aux pieds cu niscai acorduri pretioase-n casti. Va recomand calduros some oldies, but goldies: "Oh, Brother, Where Art Thou?", "Jurnalul lui Adam si-al Evei" al lui Mark Twain si "Skateaway" de la Dire Straits. Enjoy! :)