Acesta nu este
Aceasta nu este,
In mod evident, bat campii, si nimic din ce am scris mai sus nu are nici o legatura cu marturisirea mea. Pentru ca da, despre asta e vorba. Sunt
Asa cum imi imaginez c-as putea turna smoala pe jos in pasajul de la Romana; am un fetis cu tocuri cui intepenite si cu ASE-iste imobilizate.
Presupun ca e ceva normal sa-mi imaginez toate astea, atata timp cat ma fac fericita. Nu mi se pare un motiv suficient sa ma caut la nervii capului.
Problema e ca uneori imi scapa de sub control. Gen "Alina, ce zici de tipul care sta rezemat de spatarul scaunului meu? E dragut, nu? Oare daca ma ridic cade? Sau macar se dezechilibreaza?". Si m-am ridicat. Am avut dreptate cu doua chestii: era dragut si era sa cada. Iar eu era sa mor de ras in timp ce-mi ceream scuze. Acum mi-e rusine, tot vreau sa-mi cer niste scuze neinterpretabile, si nu stiu cum sa fac. Poate nici nu-si aminteste episodul (da' chiar, eu cum de ma concentrez pe faza tocmai acum?!). Dar poate-aterizeaza pe-aici (lucru, de altfel, prea putin probabil). So scuze. Sincer. Sunt eu machiavelica, nu era nicidecum de la cele cinci cocktailuri consumate in prealabil. Promit ca data viitoare o sa ma multumesc cu a-mi imagina chestii.
PS: ce-ar fi sa mai aflu ca am mai facut asta cuiva? Sa ma hartuiasca dup-aia ca trebuie sa ma revansez. Sa ma sune noaptea plangand, sa-mi spuna ca i-am distrus self-esteem-ul, sa-mi ceara daune morale, sa-mi ceara bani de terapii?
I guess I'm on my way to hell. No speed limit.