PR/ Marketing Specialist wanted!

Magazinul online de accesorii si decoratiuni pentru casa si gradina, Joy Joy cauta absolvent de facultate in  domeniiile “Marketing” sau  “Comunicare si relatii publice”.

Principalele cerinte: social media addicted, cunostinte in vanzarile online, abilitati foarte bune de comunicare si capacitate de initiativa.

Responsabilitatile vor consta in administrarea si promovarea magazinului, realizarea de strategii de marketing online, redactarea de articole pentru blog.

Programul de lucru este flexibil, pachet salarial atractiv, posibilitatea de perfectionare intr-o echipa tanara in dezvoltare.

Pentru mai multe detalii despre job intrati aici.

.|. de sarbatori

Am mai vorbit despre cat de fraiera sunt in fel si fel de situatii. Dar luati aminte la cele ce-am permis sa mi se-ntample, si nu faceti precum subsemnata.
Deci se-ntampla ca era vreo 23 decembre, zi numa' buna de cautat cadouri, de-mpins babe pe scari, de analizat pitipoance-n mall si de-njurat parintii care-si cara copiii prin magazine, doar de dragul de-ai trola pe cei care chiar n-au avut timp sa cumpere cadourile mai devreme (pentru ca unii mai si munceste). 
Dar sa n-o mai lungesc. Va recomand calduros sa evitati magazinul Livada cu ceai, unde un ceai costa cat o livada, si livezi n-au. 
Preturile produselor, in primul rand, nu sunt afisate. Ati fi nevoiti, ca si mine, sa va simtiti precum Hagi Tudose, intreband cat costa x obiect. Vi s-ar raspunde vag, ati fi intrebati daca nu doriti cumva obiectul y, care, inevitabil, va fi mai scump, insa veti fi aflat asta deja prea tarziu. 
Partea cea mai frumoasa e cu impachetatul. Nu voi dezvalui cat a costat cadoul, de care - nu zic - am fost mai mult decat incantata, insa veti fi surprinsi de pretul ambalajului (care ambalaj se plateste numai si numai in Romania, din cate chestii impachetate frumos imi aduc eu aminte). Imaginati-va ca infunditatul a decurs cam asa: domnisoara a luat o bucatica de carton pe care a asezat obiectul, langa care a pus o ciocolatica, langa care a pus o prajiturica cu ravas, langa care... "Ce sa va mai pun?" "Poftiti?" "Ce sa va mai pun langa cadou? Ca eu am tot pus, asa, nici nu v-am intrebat" "Aaa, nimic, multumesc" (nu, nu m-a-ntrebat daca vreau alea, nu mi-a sugerat ca s-ar plati si, drept sa spun, in preajma sarbatorilor fiind, si cadoul in sine avand un pret destul de piperat, m-asteptam ca impachetatul si decoratul sa fie din oficiu) "Doriti si un ceai?" "Nu, doamna, multumesc" "Ok. Deci atat, nu va mai pun nimic?" "Nu, e ok asa" "Colega, trandafirasi!" (si-a trantit 3 bobocei uscati, pe care i-a cantarit ca pe marijuana si cred ca i-a si taxat la acelasi pret; desi la momentul respectiv mi-a parut doar ca jongleaza, ca barmanii aia care-nvart chestii si le flambeaza si-apoi te-mbata spectaculos). Si-un celofan. Si o fundita. Si-o punga, si gata. Si, cand sa platesc, mi-a cerut cu vreo 80 (da, optzeci) de lei in plus. Si eu, da, am platit ca fraiera, nu-i bai. Si nu mi-or dat nici bon.
Dar voi nu veti pati in veci chestia asta, pentru ca nu va veti duce in veci la Livada cu ceai sau pentru ca, daca va veti duce, le veti fute muma-n cur de nenorociti. Eu mi-am propus ca la urmatorul salar' sa ma duc sa-mi iau ceva de-acolo si-apoi sa-i reclam la OPC. Sau sa nu ma mai duc niciodata, niciodata, niciodata.
Pentru ca sunt niste escroci fara scrupule. La fraieri prinde. La fraieri de bun simt care prefera sa se lase pacaliti cu decenta, decat sa se mahalageasca. La fraieri care poate se grabesc. La fraieri care sunt by default atat de naivi, incat o faza de-asta-i lasa, efectiv, fara cuvinte. 
Livada cu ceai de capitalism infect, infuzie, .l. !

Senzational! Este cel mai bun prieten al lui Dumnezeu!

Stiu, au scris toti despre statusuri cretine. Piticigratis  a fost mentionat chiar si-n Libertatea pentru asta. Si fara sa se futa cu Botezatu sau cu Oana Roman, deci nimic senzational. Dar nu ma pot abtine. Asa ca iata castigatorul concursului CEL MAI CRETIN STATUS AL ZILEI. Al zilei, pentru ca sunt absolut sigura ca maine se vor gasi altii si mai prosti, care sa posteze chestii si mai imbecile. 
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
♥ DUMNEZEU NU ARE TELEFON MOBIL TOTUSI EL ESTE CEL PE CARE IL CAUT. ♥ NU ARE FACEBOOK DAR TOT EL ESTE CEL MAI BUN PRIETEN. ♥ NU ARE TWITTER DAR TOT PE EL IL URMARESC. ♥ NU ARE INTERNET DAR TOT TINEM RELATIE INTRE NOI. ♥ DACA DUMNEZEU ESTE MINUNAT PENTRU TINE PUNE ACEST MESAJ LA PROFIL! ♥ Nu-ti fie rusine de Dumnezeu ! PUNEM PARIU K 50% NU IL VA PUNE DEOARECE LE ESTE RUSINE PTR CEA CE VOR ZICE PRIETENI LOR :) :D.poti sa zici ce vrei:-j fiindca, la nevoie tot ,,Doamne ajuta'' vei spune!;)..

Paris 2007+ Sarbatoarea de neuitat (Hemingway) + Midnight in Paris = LOVE

Deci vazut-am un film nou. Motivatii? Pai, in primul rand, maestrul Woody Allen. Daca omul Woody Allen n-a-ncetat vreodata sa ma uimeasca (cel mai mult, cand s-a combinat cu fiica-sa adoptiva), ei, artistul Woody Allen m-a cucerit pana si cu cele mai slabute creatii; si aici ma refer, par example, la Whatever Works. In al doilea rand, ciudat-frumoasa si cuceritoarea Marion Cotillard. M-am indragostit de ea in Jeux d'enfants. Si ce daca-s romantica, ma? Am zis ca m-am indragostit doar. Am inceput s-o iubesc, insa, dupa ce-am vazut La vie en rose. Ma, dar nu vorbim despre iubirile mele platonice aici, nu vorbim despre Woody si Marion, si nici macar despre fundul lui Rachel McAdams, care-i misto, btw, si iata inca o dovada ca femeile-s mai frumoase decat manechinele.
Mi-a placut Midnight in Paris. Si mi-a placut mai ales pentru ca am fost acolo. Asa cum mi-a placut si Vicky Cristina Barcelona. Ba, daca m-as hotari vreodata sa ma rup de tara asta cacacioasa si sa renunt la tot, m-as muta ori in Barcelona, ori in Paris. Dar probabil ca asta nu se va-ntampla niciodata. Recunosc, insa, ca ma gandesc cu nostalgie la stradutele cu piatra cubica din Montmartre. Nu m-am simtit geniala si nu m-am comparat cu Woody Allen doar pentru ca mi-am imaginat si eu marii artisti ai secolului trecut bandu-si mintile pe-acolo. Gandesc ca asta ar face oricine, la o promenada prin Montmartre. M-am laudat insa ca am citit Sarbatoarea de neuitat a lui Hemingway, m-am laudat ca auzisem de Gertrude Stein, m-am laudat ca aveam habar de iubirea bolnava a lui Scott Fitzgerald si m-am laudat ca m-am visat, la un moment dat, groupie, si asta nu pentru vreun rocker (desi nu m-as fi dat in laturi de la un Dylan, in vremurile lui bune; dar adevarat stalker as fi putut fi doar pentru un scriitor nebun sau pentru Gaudi, ca tot ziceam de Barcelona).
Revenind la film, e de vazut. Chiar daca Woody face pe Captain Obvious si ajunge la o concluzie banala, si anume ca toti ne dorim sa fi trait in vremuri mai bune, in vremuri trecute, ca le idealizam in fel si chip, fara sa realizam ca asta s-a-ntamplat si cu generatiile anterioare. Uite eu, par example, m-as fi vrut adolescenta-n perioada hippie, nu-ntrebati de ce.
Mi s-a parut, iar, foarte misto ca soundtrack-ul n-a fost evărgrina de Edith Piaf (pe care o ador, nu ma-ntelegeti gresit), ale carei șansonete asigura ambientul muzical tuturor filmelor cu iz parizian, indiferent de perioada-n care se petrece actiunea. Apreciez ca laitmotivul muzical a fost Cole Porter, si asta pentru ca insasi Ella Fitzgerald i-a cantat melodiile. Very appropriate.
Imi asum responsabilitatea repetitiei, si spun, inca o data, ca filmul asta mi-a completat promenadele prin Paris si Sarbatoarea de neuitat. Daca lipsea ceva care sa-mi desavarseasca aceste placeri, acel ceva este Midnight in Paris.

Fey Rito

Bai Rita, deci imi place-al dracului cum iti scrie Caraman (pentru necunoscatori, "Scrisori catre Rita" - Kaos Moon). Bai, de parca v-ati cunoaste de-o viata, zau asa. Sunt putin geloasa ca ma ignori, dar recunosc c-as face exact acelasi lucru, dac-as avea si eu un premia(n)t Uniter care sa-mi scrie in halul asta de misto.
Deci inteleg ca ce a fost intre noi se sfarseste aici. Sper sa-l futi, ma, pana la sfarsitul cartii.
Auzi, dar spune-mi, cum e? Asa-i ca-i doar un sensibil tembel care nu se regaseste? Asa-i, ca al'fel de ce naiba si-ar spune Kaos?!
Ba, io recunosc ma, sunt o inculta si-o speculanta. Habar n-aveam de ce-a mai scris el, pana sa-ti citesc corespondenta. 'te-n pizda ma-tii, lasa-ma cu manierele, ca n-ai fi lasat-o taman pe noptiera mea, daca n-ai fi vrut s-o citesc. Deci mda, ce ziceam? A, ca habar n-am, ma, pe ce lume traiesc. Mai prind cate-un tips de pe la prietenii mei mai dajtepti, mai de pe feisbuc, mai de pe vreun blog. Ca-s superficiala, ma, aia ziceam. Ba, da' ii totala nenorocita aia de carte, imi ia din timpul de facut sex. Si stii ce-nseamna asta, nu? Mai multi hormoni, fraiero. Si chiar si mai multi, cu fiecare pagina si cu fiecare descriere a futaiului perfect.
Ba, io asa-mi imaginez sfarsitul celor 600 de pagini. Sunt o romantica, stiu. Dar dup-atata fut in dreapta si-n stanga, dup-atata fut in timp ce scuipa seminte si asculta muzica si-si inscriptioneaza tricouri si mananca si toate alea, imi imaginez ca se termina c-un fut abandon total.
Rito, tu stii ce-i ala fut cu abandon total? Pai de unde dracu' sa stii? Sau poate, na, ai fi aflat prin ultimele pagini. Ba, ia gata, ca am de citit. 'te-n gatu' ma-tii cu prostiile tale, am de citit. Si de muncit, fey, ca io nu-s artista de net ca tine. Dispari.
PS: Rito, daca existi in vreun univers paralel, raspunde-i. Si el sa-ti raspunda-napoi, si tot asa. Ca nu ma mai satur. Adios!
PPS: Ia si-un song, daca tot te-ai obisnuit asa prost.