.|. de sarbatori

Am mai vorbit despre cat de fraiera sunt in fel si fel de situatii. Dar luati aminte la cele ce-am permis sa mi se-ntample, si nu faceti precum subsemnata.
Deci se-ntampla ca era vreo 23 decembre, zi numa' buna de cautat cadouri, de-mpins babe pe scari, de analizat pitipoance-n mall si de-njurat parintii care-si cara copiii prin magazine, doar de dragul de-ai trola pe cei care chiar n-au avut timp sa cumpere cadourile mai devreme (pentru ca unii mai si munceste). 
Dar sa n-o mai lungesc. Va recomand calduros sa evitati magazinul Livada cu ceai, unde un ceai costa cat o livada, si livezi n-au. 
Preturile produselor, in primul rand, nu sunt afisate. Ati fi nevoiti, ca si mine, sa va simtiti precum Hagi Tudose, intreband cat costa x obiect. Vi s-ar raspunde vag, ati fi intrebati daca nu doriti cumva obiectul y, care, inevitabil, va fi mai scump, insa veti fi aflat asta deja prea tarziu. 
Partea cea mai frumoasa e cu impachetatul. Nu voi dezvalui cat a costat cadoul, de care - nu zic - am fost mai mult decat incantata, insa veti fi surprinsi de pretul ambalajului (care ambalaj se plateste numai si numai in Romania, din cate chestii impachetate frumos imi aduc eu aminte). Imaginati-va ca infunditatul a decurs cam asa: domnisoara a luat o bucatica de carton pe care a asezat obiectul, langa care a pus o ciocolatica, langa care a pus o prajiturica cu ravas, langa care... "Ce sa va mai pun?" "Poftiti?" "Ce sa va mai pun langa cadou? Ca eu am tot pus, asa, nici nu v-am intrebat" "Aaa, nimic, multumesc" (nu, nu m-a-ntrebat daca vreau alea, nu mi-a sugerat ca s-ar plati si, drept sa spun, in preajma sarbatorilor fiind, si cadoul in sine avand un pret destul de piperat, m-asteptam ca impachetatul si decoratul sa fie din oficiu) "Doriti si un ceai?" "Nu, doamna, multumesc" "Ok. Deci atat, nu va mai pun nimic?" "Nu, e ok asa" "Colega, trandafirasi!" (si-a trantit 3 bobocei uscati, pe care i-a cantarit ca pe marijuana si cred ca i-a si taxat la acelasi pret; desi la momentul respectiv mi-a parut doar ca jongleaza, ca barmanii aia care-nvart chestii si le flambeaza si-apoi te-mbata spectaculos). Si-un celofan. Si o fundita. Si-o punga, si gata. Si, cand sa platesc, mi-a cerut cu vreo 80 (da, optzeci) de lei in plus. Si eu, da, am platit ca fraiera, nu-i bai. Si nu mi-or dat nici bon.
Dar voi nu veti pati in veci chestia asta, pentru ca nu va veti duce in veci la Livada cu ceai sau pentru ca, daca va veti duce, le veti fute muma-n cur de nenorociti. Eu mi-am propus ca la urmatorul salar' sa ma duc sa-mi iau ceva de-acolo si-apoi sa-i reclam la OPC. Sau sa nu ma mai duc niciodata, niciodata, niciodata.
Pentru ca sunt niste escroci fara scrupule. La fraieri prinde. La fraieri de bun simt care prefera sa se lase pacaliti cu decenta, decat sa se mahalageasca. La fraieri care poate se grabesc. La fraieri care sunt by default atat de naivi, incat o faza de-asta-i lasa, efectiv, fara cuvinte. 
Livada cu ceai de capitalism infect, infuzie, .l. !