Episodul 3: Scorpia Cretina dupa o zi de scoala

"Ah, dragutzule, sunt istovita. Ma surprind ca mai sunt in stare sa-ti povestesc ce-am facut azi. Da' cum as putea sa nu ma confesez tocmai tie? Am avut examen azi, cel mai greu, jurnalutule, nici macar nu au afisat toate grilele pe net pentru examenu' asta. Cea mai grea materie, jurnalutzule, relatii publice, si tocmai la asta au afisat grilele doar pentru nota 7! Niste nemernici! Si mai zici ca dai un ban, da' stii ca face. Face pe dracu'! Daca si la noi, la Spiru Haret, au inceput cu nesimtiri de-astea... Da' ce pot sa fac? Daca asta mi-e vocatia, sa devin PR-ista... Da' greu. Bataie de joc. Sa nu-ti mai spun c-am fost nevoita s-o suport pe profa aia care simte nevoia sa ma imite. Eu inteleg, accept ideea de-a admira pe cineva atat de tare, incat sa-ti insusesti din calitatile lui. Da' asta exagereaza, e prea evidenta. Azi avea french fuchsia. Pai unde-a vazut ea asemenea unghii? La mine, evident. Si si-a facut si breton pe-o parte si meshe caramel de la baza gatului in jos. Pai da, ca vrea sa fie ca mine. Ba, da' nu se vede ca-i caraghioasa, nu se uita-n oglinda, nu are simtul ridicolului deloc? Normal ca mie-mi sta bine si cu breton, si cu meshe, si cu orice, ca eu sunt eu si am trasaturile pe care le am. Da' la ea se potrivesc toate ca mucii-n fasole. In fine, si mai e si a dracului. Sper sa-mi dea 5, am copiat cu hands-free-ul, mi-a dictat pisi. Mda, si ziceam c-am avut o zi grea. Pai cum altfel?! Dupa examen am iesit cu fetele la un cico, sa ne mai destindem putin. Si ce-mi vad ochii, la masa de langa noi?! Curva aia de Mihaela, aia care-a fost cu mine-n clasa-n liceu si mi l-a furat pe puishor! M-am dus la ea, hotarata s-o flocai iar. Si-a-nceput cu vesnicele texte, ca ea n-a avut nimic cu mine, ca eu nu mai eram cu puishor cand s-au cuplat ei, ca s-au cuplat dupa un an dupa ce ne-am despartit noi, si ca, oricum, nu merit explicatiile-astea si n-am dreptul sa cer mai multe, de vreme ce acum sunt cu tzontzonel. Noroc ca m-au luat fetele de-acolo, ca altfel as fi calcat-o pe cap. Idioata! Ce daca nu mai eram cu puishor cand s-au cuplat?! Puishor era doar al meu, n-avea nici un drept sa se combine. Ce daca a asteptat un an sa ne-mpacam si nu si-a facut gagica? Trebuia s-astepte zece, daca nu mai mult! De cand a dat de asta, cred ca e constient si el c-ar fi trebuit sa mai astepte. Acum nu cred ca mai reuseste sa scape de ea, e ca o caracatita, care s-a-ncolacit in jurul lui si l-a prins in mii de tentacule. Saracu' puishor! Da' tot il urasc. Pff, baga-mi-as puii, se facu cinci si eu nu-mi facui somnu' de frumusete... Hai ca-ti mai povestesc cand ma trezesc, ca acum sunt prea obosita, ma duc sa fac nani. Hug u, jurnalutz scumputz!"

Episodul 2: Scorpia Cretina la servici

"Jurnalutzule, manca-ti-as paginutzele-astea scrise-asa frumos, cu roz, de manushitzele mele finutze! Sa stii ca incep sa ma simt tare singura, nu mai am incredere in nimeni, si sunt ferm convinsa ca toata lumea imi vrea raul. Si partea proasta e ca nici nu stiu de ce. Cum, ma, nu sunt eu dragutza cu toata lumea? Nu i-am ajutat eu pe toti? Mi-a cerut cineva o favoare si l-am refuzat? Poate, cine stie cum, sa nu fi putut. Da' altfel nu. Si ei, nemernicii, ei toti, se poarta urat cu mine. Azi, la servici, am trimis-o pe matracuca aia de Cerasela sa-mi ia o salatica de-aia buna de jos, de la restaurant, si i-am zis tampitei sa-i spuna aleia sa nu-mi puna branza, ca-s alergica la lactate. Eh, nu-s chiar asa alergica, da' nu pot sa mananc orice feta de-asta romaneasca. Bleah. Da' nu conteaza asta, Cerasela stie ca sunt. Si cu toate astea, mi-a luat cu branza, vaca. Si-a mai si-nceput sa se planga, c-a stat la coada, c-a-nghetat, ca pizda ma-sii. Mintea, ca de obicei, nu manifesta nici un semn cum ca i-ar fi fost frig; nu tremura, nu se pisase pe ea, nu era vanata la fata. Deci era bine merci, astepta cu nerabdare clipa cand o sa mananc si-o sa ma-nverzesc la fata si-o sa mor. Da, i-am citit ura pe mecla aia trista, de femeie urata. Si surpriza! Am facut un mare compromis si-am mancat nenorocita aia de branza romaneasca fix in fata ei. Si m-am prefacut ca-mi place, mestecam senzual fiecare gura, imi lingeam colturile gurii cu nesat. Iar ea si-a bulbucat ochii aia din spatele ochelarilor ieftini si nu-i venea a crede ca inca respir. Si dupa ce-am terminat, i-am trantit castronul pe masa si-am trimis-o sa-l spele. Sigur ca scuipasem in el, ar fi fost culmea sa nu. Culmea indulgentei si-a tolerantei (da, sigur, voi, prostilor, ati putea spune ca "indulgenta" si "toleranta" sunt sinonime, pentru ca nu sunteti in stare sa sesizati diferenta de nuanta. Nuanta, ba! Nu v-ati uitat aseara la Badea?! Si ala, alt fraier: nu vede diferenta de nuanta dintre "curva" si "tarfa"...). Si-acum vreau sa ma razbun pe Cerasela, sa nu mai uite vreodata ca eu sunt sefa ei. Sau ma rog, ca-s mai superioara decat ea. Da' nu stiu ce sa-i fac; ma gandeam sa-i iau o data ochelarii si sa le schimb lentilele cu unele mai puternice, sa creada, proasta, c-a chiorat de tot. Sau sa-i lipesc mouse-ul de birou, fix cand are mai multa treaba, sau inainte de vreo sedinta, ceva. Sau sa-mi fac un id de mess de barbat, s-o vrajesc si s-o chem la-ntalnire intr-un bar, unde sa fim toti de la birou si sa ne batem joc de ea. A, stai, ca asta nu merge, ca are gagic, si-i cinstita, toanta. Da' as putea sa-l sun pe el, sa-i spun ca-l inseala Cera. Ah, as putea sa fac atat de multe! O sa ma consult si cu pisi, sa stabilim impreuna ce-ar fi mai bine sa facem ca sa-i fie rau vacii aleia. La naiba, ma duc s-o sun acum, ca nu mai am rabdare! Te pupic, jurnalutzule! Pe maine!"

Episodul 1: Scorpia Cretina si parintii (partea 1: mama)

"2 februarie 20010. Ba nu, 2010, asa parca se scrie. Ma rog, nici nu conteaza, la cat de nervoasa sunt. Ieri am fost la mama. Toate bune si frumoase, mi-a pus masa, mi-a facut cafea, am barfit-o pe vecina de la 2, ca niciodata nu e bine-mbracata... Si-apoi am dat un raid, ca de obicei, prin dulapul mamei, sa vad ce mai e nou, ce-as mai putea sa iau de pe-acolo; si stupoare! Si-a luat geanta Hermes, magaritza! Si mie nu! Si-o ascunsese, nemernica, in fundul sifonierului! Am simtit ca-nnebunesc. M-a luat ameteala si-am inceput sa tremur, de-am crezut ca lesin, saracuta de mine! Noroc ca mai erau prajituri si-am mai mancat vreo doua, sa-mi creasca glicemia si sa-mi revin! Dupa care-am inceput; i-am zis eu ei tot ce mi-a trecut prin capsorul asta blondutz platinat: i-am zis ca-i egoista, ca se gandeste numai la ea, ca n-are pic de simt matern, ca-i zgarcita, ca nu ma iubeste, ca nu s-a straduit niciodata sa-mi ofere ce-am avut nevoie, ca m-a chinuit toata copilaria cu parfumuri de la Avon si Oriflame - desi ea avea numai de firma, in fine, i-am zis tot ce-aveam pe suflet si tot ce mi-a trecut pe la gura. Si-a-nceput sa planga, ca proasta, si sa ma roage sa iau eu nenorocita de geanta si tot ce mai vreau, dar i-am inchis gura, i-am zis ca n-am nevoie de nimic de la ea, sa si le poarte cu placere pe unde-o vrea, oriunde, dar la distanta de mine. Si-am sunat la taxi de pe telefonul ei, sa ma razbun. Si-am plecat, ranita, ca caprioara aia, mama lu' Bambi. Si l-am sunat pe tzontzonel din taxi, sa-i povestesc nenorocirea, si ala, alt nemernic: "Iubi, sunt inca la birou, dar scap in juma' de ora si vorbim acasa." Si m-am enervat si mai tare si iar am inceput sa tremur, da' nu mai aveam prajituri; pentru o clipa mi-a trecut prin cap sa ma-ntorc la mama, sa-mi faca masaj, cum stie ea, si sa ma linisteasca. Dar nu. Eram prea suparata. Asa ca am sunat-o pe pisi si-am iesit la o cafeluta-n Dorobanti. Nu stiu ce m-as face fara pisi, e cea mai buna prietena pe care-o poate avea cineva. Desigur, are si ea defecte, e cam curva, asa, da' tot e mana cereasca de fiecare data cand am nevoie de ea. E, ma revansez si eu, ii mai dau cate-o bluza de care m-am plictisit, cate-un pantofior... La un moment dat, m-am gandit ca de-asta se poarta asa frumos, ca-i profitoare. Da' nu e, e buna si-atat. Aproape la fel de buna ca mine. Hai, jurnalelule, nu fi gelos, tot tu esti cel mai bun prieten al meu, pisi e pe locu' 2. Da' chiar, ia s-o sun, sa vad ce face, poate are timp sa mergem la o tura de shopping, ca tare-s deprimata, si m-as mai calma. Si-asa mai dureaza pana vine ala de la servici, macar sa ma prinda fresh, sa fiu in stare sa ma cert cu el. Te pupic, jurnalutz dragutz si scumpic! Ne vedem maine."

Jurnal de scorpie cretina - introducere

Nu stiu cine este scorpia cretina, dar o cunosc prea bine. E ea, iubita care nu te lasa la bere, amanta pentru care esti transparent cand e ea pe rosu, prietena care are pretentia s-o scoti zilnic la cico, sotia care nu te lasa-n team-building, ca ea crede ca te duci la curve, nu la baut. E iubita ta care nu-ti gateste, nu-ti calca, nu-ti face masaj; e cea care-ti toaca toti banii, ca sa... ca sa fii tu nefericit. Cea care nu te lasa sa mergi la fotbal, ca are nevoie s-o duci la coafor cu masina. Cea care iti inverseaza cablurile-n mufe la calculator, sa nu te joci. Cea geloasa pe ziarul pe care-l citesti dimineata. Cea care nu-ti face cafea. Cea care iti monteaza gps pe toti pantofii. Cea care-ti citeste mesajele in fiecare zi, se supara cand vede vreun numar nou in agenda - chiar daca-i al unui prieten/coleg/var etc, cea care-ti stie parola la toate mailurile, inclusiv la cel de servici. E iubita ta care te-asteapta acasa cu o mana-n sold, dand nervoasa din picior c-ai intarziat 10 minute. Cea care te suna de 20 de ori pe zi, sa te-ntrebe dac-o mai iubesti. E vesnic irascibila si tipa cand nu-i faci pe plac, arunca cu tot felu' de chestii dupa tine, si uneori chiar se raneste singura, gandindu-se, in prostia ei, ca un pumn in zidul blocului ar calma-o. Curiosi deja? Ei bine, scorpia cretina are un jurnal. Cum ei nu i se pare nimic ciudat in a citi mesajele si mailurile altora, nu ni se va parea nici noua ciudat sa-i citim jurnalul, fut-o-n inima de pizda proasta! Aceasta este introducerea pentru o serie (sper eu, maricica) de povestioare horror. Pentru a citi, dati naiba prospectul; e suficient sa treceti pe-aici din cand in cand. Orice asemanare cu persoane si situatii reale... pana mea, toti avem putin din scorpia cretina! Mai exact, noi am creat-o; suntem atomi din pielea ei aspra, din unghiile ei lungi si ascutite si rosii, din tocurile ei de 12. So, let's smack the bitch! Va urma.

Facebook is evil

Plictiseala mare, mon cher! Da, stiu, ar trebui sa-nvat. Sunt inca in sesiune. Da' eu nu si nu. Ce fac, instead? Ma joc. Pai ce, nu mi-a ajuns sa ma uit cum se joaca altii?! Ma joc si eu, ce naiba?! Mi-am deschis Cafe World pe Facebook. Da' cred ca e timpul sa ma las si sa-mi vad de-nvatat. De obicei nu-s superstitioasa, da' jocurile-alea Zynga-s ochiu' dracului. Cum altfel va explicati asta?! (click-uiti pe imagine sa vedeti "semnul" in toata splendoarea lui)