Episodul 2: Scorpia Cretina la servici

"Jurnalutzule, manca-ti-as paginutzele-astea scrise-asa frumos, cu roz, de manushitzele mele finutze! Sa stii ca incep sa ma simt tare singura, nu mai am incredere in nimeni, si sunt ferm convinsa ca toata lumea imi vrea raul. Si partea proasta e ca nici nu stiu de ce. Cum, ma, nu sunt eu dragutza cu toata lumea? Nu i-am ajutat eu pe toti? Mi-a cerut cineva o favoare si l-am refuzat? Poate, cine stie cum, sa nu fi putut. Da' altfel nu. Si ei, nemernicii, ei toti, se poarta urat cu mine. Azi, la servici, am trimis-o pe matracuca aia de Cerasela sa-mi ia o salatica de-aia buna de jos, de la restaurant, si i-am zis tampitei sa-i spuna aleia sa nu-mi puna branza, ca-s alergica la lactate. Eh, nu-s chiar asa alergica, da' nu pot sa mananc orice feta de-asta romaneasca. Bleah. Da' nu conteaza asta, Cerasela stie ca sunt. Si cu toate astea, mi-a luat cu branza, vaca. Si-a mai si-nceput sa se planga, c-a stat la coada, c-a-nghetat, ca pizda ma-sii. Mintea, ca de obicei, nu manifesta nici un semn cum ca i-ar fi fost frig; nu tremura, nu se pisase pe ea, nu era vanata la fata. Deci era bine merci, astepta cu nerabdare clipa cand o sa mananc si-o sa ma-nverzesc la fata si-o sa mor. Da, i-am citit ura pe mecla aia trista, de femeie urata. Si surpriza! Am facut un mare compromis si-am mancat nenorocita aia de branza romaneasca fix in fata ei. Si m-am prefacut ca-mi place, mestecam senzual fiecare gura, imi lingeam colturile gurii cu nesat. Iar ea si-a bulbucat ochii aia din spatele ochelarilor ieftini si nu-i venea a crede ca inca respir. Si dupa ce-am terminat, i-am trantit castronul pe masa si-am trimis-o sa-l spele. Sigur ca scuipasem in el, ar fi fost culmea sa nu. Culmea indulgentei si-a tolerantei (da, sigur, voi, prostilor, ati putea spune ca "indulgenta" si "toleranta" sunt sinonime, pentru ca nu sunteti in stare sa sesizati diferenta de nuanta. Nuanta, ba! Nu v-ati uitat aseara la Badea?! Si ala, alt fraier: nu vede diferenta de nuanta dintre "curva" si "tarfa"...). Si-acum vreau sa ma razbun pe Cerasela, sa nu mai uite vreodata ca eu sunt sefa ei. Sau ma rog, ca-s mai superioara decat ea. Da' nu stiu ce sa-i fac; ma gandeam sa-i iau o data ochelarii si sa le schimb lentilele cu unele mai puternice, sa creada, proasta, c-a chiorat de tot. Sau sa-i lipesc mouse-ul de birou, fix cand are mai multa treaba, sau inainte de vreo sedinta, ceva. Sau sa-mi fac un id de mess de barbat, s-o vrajesc si s-o chem la-ntalnire intr-un bar, unde sa fim toti de la birou si sa ne batem joc de ea. A, stai, ca asta nu merge, ca are gagic, si-i cinstita, toanta. Da' as putea sa-l sun pe el, sa-i spun ca-l inseala Cera. Ah, as putea sa fac atat de multe! O sa ma consult si cu pisi, sa stabilim impreuna ce-ar fi mai bine sa facem ca sa-i fie rau vacii aleia. La naiba, ma duc s-o sun acum, ca nu mai am rabdare! Te pupic, jurnalutzule! Pe maine!"