Episodul 1: Scorpia Cretina si parintii (partea 1: mama)

"2 februarie 20010. Ba nu, 2010, asa parca se scrie. Ma rog, nici nu conteaza, la cat de nervoasa sunt. Ieri am fost la mama. Toate bune si frumoase, mi-a pus masa, mi-a facut cafea, am barfit-o pe vecina de la 2, ca niciodata nu e bine-mbracata... Si-apoi am dat un raid, ca de obicei, prin dulapul mamei, sa vad ce mai e nou, ce-as mai putea sa iau de pe-acolo; si stupoare! Si-a luat geanta Hermes, magaritza! Si mie nu! Si-o ascunsese, nemernica, in fundul sifonierului! Am simtit ca-nnebunesc. M-a luat ameteala si-am inceput sa tremur, de-am crezut ca lesin, saracuta de mine! Noroc ca mai erau prajituri si-am mai mancat vreo doua, sa-mi creasca glicemia si sa-mi revin! Dupa care-am inceput; i-am zis eu ei tot ce mi-a trecut prin capsorul asta blondutz platinat: i-am zis ca-i egoista, ca se gandeste numai la ea, ca n-are pic de simt matern, ca-i zgarcita, ca nu ma iubeste, ca nu s-a straduit niciodata sa-mi ofere ce-am avut nevoie, ca m-a chinuit toata copilaria cu parfumuri de la Avon si Oriflame - desi ea avea numai de firma, in fine, i-am zis tot ce-aveam pe suflet si tot ce mi-a trecut pe la gura. Si-a-nceput sa planga, ca proasta, si sa ma roage sa iau eu nenorocita de geanta si tot ce mai vreau, dar i-am inchis gura, i-am zis ca n-am nevoie de nimic de la ea, sa si le poarte cu placere pe unde-o vrea, oriunde, dar la distanta de mine. Si-am sunat la taxi de pe telefonul ei, sa ma razbun. Si-am plecat, ranita, ca caprioara aia, mama lu' Bambi. Si l-am sunat pe tzontzonel din taxi, sa-i povestesc nenorocirea, si ala, alt nemernic: "Iubi, sunt inca la birou, dar scap in juma' de ora si vorbim acasa." Si m-am enervat si mai tare si iar am inceput sa tremur, da' nu mai aveam prajituri; pentru o clipa mi-a trecut prin cap sa ma-ntorc la mama, sa-mi faca masaj, cum stie ea, si sa ma linisteasca. Dar nu. Eram prea suparata. Asa ca am sunat-o pe pisi si-am iesit la o cafeluta-n Dorobanti. Nu stiu ce m-as face fara pisi, e cea mai buna prietena pe care-o poate avea cineva. Desigur, are si ea defecte, e cam curva, asa, da' tot e mana cereasca de fiecare data cand am nevoie de ea. E, ma revansez si eu, ii mai dau cate-o bluza de care m-am plictisit, cate-un pantofior... La un moment dat, m-am gandit ca de-asta se poarta asa frumos, ca-i profitoare. Da' nu e, e buna si-atat. Aproape la fel de buna ca mine. Hai, jurnalelule, nu fi gelos, tot tu esti cel mai bun prieten al meu, pisi e pe locu' 2. Da' chiar, ia s-o sun, sa vad ce face, poate are timp sa mergem la o tura de shopping, ca tare-s deprimata, si m-as mai calma. Si-asa mai dureaza pana vine ala de la servici, macar sa ma prinda fresh, sa fiu in stare sa ma cert cu el. Te pupic, jurnalutz dragutz si scumpic! Ne vedem maine."