Sunt clientul perfect, fraiera absoluta. La magazin, pachetul de tigari nu costa 11.5 ron, costa 12 pentru mine. Un mers cu taxi-ul care apare pe bon de 15 lei e platit cu 20. Un suc de 7 lei la o terasa e 10. O ciorba si-un felu' doi, cu 5-10 lei mai mult, oricat de necomestibile, oricat de proasta servirea. Eu sunt aia care lasa bacsis si la Mc. Si daca nu se-accepta, ii bag in cutiutele-alea.
Imi amintesc c-am vrut, la un moment dat, o salata, pe undeva pe langa Universitate (nu mai retin exact, ceva italienesc parca); zic "am vrut", pentru ca n-am mai mancat-o, era cu garnitura de pilozitati. N-am cerut alta, caci mi se-ntorsese deja. Dar i-am spus ospatarului, la sfarsit, dupa ce i-am dat cei 15% necuveniti.
Problema e ca de foarte multe ori ma revolt, eu in mine, pe chestia asta. Ma cert in gand cu multi taximetristi, chelneri, vanzatoare, coafeze s.a.m.d.. Ma cert in gand, refuz sa platesc tot in gand, cer caietul de sugestii si reclamatii tot in gand, ba chiar mai negociez si cu managerul tot in gand. Dupa care platesc, frumos, mai mult decat ar trebui.
Mda, probabil chestia asta spune cate ceva despre mine. Sunt toleranta, darnica si fraiera. Mai mult fraiera decat celelalte doua.
Asa ca am luat o hotarare: sa nu mai fiu fraiera, sa nu mai spaguiesc aiurea si in plus, si eventual sa ma las de fumat dupa licenta (la asta inca ma mai gandesc). Si cu ce economisesc sa... sa orice altceva, in definitiv. Pana si sa-mi comand chestii la teleshopping ar fi mai logic.
Shiny happy Sinzy
