Voi numarati de cate ori faceti dreapta si de cate ori stanga, cand mergeti undeva? Numarati treptele pe care le urcati cu piciorul stang si pe cele pe care le urcati cu dreptul? Mestecati guma in falca dreapta tot atata timp cat mestecati in stanga? V-ati masurat labele picioarelor sa vedeti daca-s la fel? Simtiti nevoia sa va mutati geanta de pe-un umar pe altul la intervale regulate de timp? Nu va e ciuda cand calcati cu un picior intr-o groapa, si-apoi aveti chef sa calcati si cu celalalt? Cand va doare o masea, n-ati vrea sa va doara, cu aceeasi intensitate, si cea simetrica ei? Nu va enerveaza teribil cand aveti ceva intr-un buzunar de la pantaloni, si-n celalalt n-aveti nimic? Nu preferati sa vi se-nfunde nasul, decat sa vi se-nfunde o singura nara? Nu ca-i absolut ingrozitor sa ti se-nfunde o ureche, si cu cealalta s-auzi bine? Nu sunteti frustrati ca aveti dioptrii diferite la propriii ochi? Atunci cand mancati salata, nu simtiti nevoia sa luati cate-un pic din fiecare chestie din ea, astfel incat densitatea sa ramana cam aceeasi? Cand cititi o carte de specialitate (oricare-ar fi aia), nu va vine sa compensati cu una de beletristica? A, nu? Oi fi eu nebuna.
Probabil ca sunt prea axata pe egalitate si corectitudine. Si, sincer, consider c-asa-i normal. Evident, toate prostiile de mai sus sunt metaforice. Dar chiar le fac. Pentru ca urasc discriminarea si tratamentul preferential in egala masura. Desigur, asta nu-nseamna ca n-am simpatii, sau invers. Inseamna doar ca incerc sa fiu fair-play. Ma straduiesc. Asta pretentie o am de la mine, macar. Pentru ca, repet, asa vad eu normalitatea.
*nu tot ce fac eu este normal, dar poate ca n-ar fi chiar atat de rau sa fie
Shiny happy Sinzy
