A scris si Andrei despre asta. La el e mai firesc, s-a-nsurat cu ea. Eu o fut periodic, nu neaparat constant, sunt inca un nenorocit care-o face sa se simta folosita. De fapt, eu sunt un fel de vaduva; am iubit Catavencu, pan'a murit; iar pentru mine, Catavencu a murit cand s-a-mpartit in Catavencu si Kamikaze. M-am tot chinuit sa-l regasesc, cand intr-una, cand in cealalta. Initial, fidela doar editorialelor lui Doru Buscu, si genialelor "basme" ale lui Tetelu. Ce sa zic, sunt conservatoare. Nu vreau sa fac o comparatie, ar implica mult prea multe variabile subiective.
Nu compar oamenii din cele doua redactii. Pentru ca am citit si iubit Lindenfeld-ul lui Ioan T. Morar, si, proza fiind, nu-l pot compara cu poezia lui Iulian Tanase. Pentru ca, din nou, imi place si ma rad la Radu , dar pe Mantzy il "verific" zilnic. Posibil sa fie obisnuinta; am tendinta asta de a ma atasa de cate ceva, chit ca nu-i perfect.
Sa nu uit de Augustin Julea - pe care mi-l imaginez si acum cantand "Vacarena", de Razvan Cucui - pe care l-as lua acasa, daca n-ar fi insurat cu bicicleta aia a lui, de Alexandru Dutu, alias Barbosu', care, daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Imi plac oamenii astia. Imi plac oamenii astia mai mult decat revista lor. Dar revista aia a lor e insusi spiritul lor si motivul pentru care-i iubesc. Da, stiu, sunt uneori puerili, vesnic idealisti, poate chiar visaatori, cu siguranta incoruptibili. Oamenii astia, si deci, ce fac ei, mi se pare venerabil, deontologic vorbind.
Si nu vreau sa las ideea asta de libertate sa moara, fara sa misc macar un deget. Nu pot. E un concept respectabil, iar ei, oamenii, sunt de-o-ndarjire nemaipomenita in sustinerea ideologiei pe care-au nascut-o. Pentru ca despre asta este vorba, despre libertatea presei, libertatea cuvantului, depolitizarea trusturilor, obiectivitate, etica, sacrificiu, corectitudine si spirit justitiar. Baietii astia sunt eroii mei. Si le-au cam scazut super-puterile, de cand cu mogulizarea globala. Nu stiu ce-aveti voi de gand sa faceti maine, dar eu imi voi cumpara Kamikaze. Si-o voi cumpara saptamanal, nu doar maine; pana la capat. La naiba, imi fac un abonament! Si peste 10 ani, cand mi se va scula mie sa fac un doctorat in jurnalism, probabil ca voi studia despre ei la cursurile de etica si deontologie. Si nu voi mai fi nevoita sa-nvat, pentru ca voi fi stiind deja.
Respectati-va dreptul de-a citi un ziar liber, cumparati azi Kamikaze! Si miercurea viitoare, si peste doua saptamani... Probabil ca, peste niste zeci de ani, urmasii vostri se vor imbogati dupa ce vor vinde colectia; ganditi-va la viitorul lor!
Shiny happy Sinzy
