Toate-s vechi si noua toate

Uneori imi place acasa; ma linistesc, ma stabilizez emotional; se pare ca mancarea maica-mii si curatenia din camera au efecte curative, terapeutice: parca-mi mai trece si din nebunie cand sunt acasa. Si sunt mai energica, mai activa; la Bucuresti, au fost zile cand n-am iesit din casa nici sa-mi cumpar tigari, zile de vegetat, de frecat menta full-time, zile-n care pur si simplu zaceam ca o leguma, in care n-aveam chef sa fac nimic, nici sa comunic, nici sa citesc, nici sa scriu, nici sa ies, nici sa ma uit la tv, nici macar s-ascult Beatles; zile de lene cronica. Aici sunt vie, fac intr-una cate ceva. Si-as scrie, as scrie-n prostie. Pentru ca aici citesc/dau sens, aici caut/gasesc, aici ma uit/inteleg. Fac. Ieri, de exemplu, mi-am exersat calitatile de cautator-sef in "arhivele" familiei. Ah, cat imi place sa fac asta! De-aici mi se trage si singurul regret ca stau la bloc: n-am pod. Dar ma multumesc cu cele trei compartimente ale cutiei de chibrituri; ma multumesc cu dormitorul alor mei, in care gasesc de fiecare data ceva atat de vechi, incat imi pare nou. Ieri am redescoperit cateva siraguri de margele: coral, agat, ochi-de-tigru, turcoaz, ametist, chihlimbar, cuart, jasp, citrin (am tata geolog \:D/ )...o nebunie! Pacat ca-s ale maica-mii si le iubeste, nu-i pot rapi bucuria de a le avea aproape. Tot ieri am dat peste o comoara chiar in camera mea: casete. Da, casete, numai goldies: Janis Joplin, Pink Floyd, Vanghelis, AC/DC, Joan Baez, Pasarea Colibri, Genesis. Am ascultat Floyd; imi amintesc de perioada cand era frate-meu la facultate si ne vedeam foarte rar; si cand venea, asculta Floyd; iar eu am o reactie la astia gen cainele lu' Pavlov: astept "masa", aka pe frate-meu. Am ascultat si Joan Baez; e caseta pe care-o ascultam in Sport (Dacie, biensur) cand ma ducea tata la Tg Jiu, pentru lectiile de pian; pe-atunci imi imaginam ca suntem prietene, eu si ea, teseam dialoguri in gand (imi exersam engleza la greu), ii puneam intrebari, imi raspundeam in numele ei; cred c-a fost destul de mult timp cea mai buna prietena a mea (imaginara). Era frumos, ne-ntalneam o data pe saptamana (parca martea aveam pian) si stateam la taclale cate patruj' de kilometri la dus, patruzeci la-ntors. Nu ne plictiseam niciodata; si-mi canta, draga de ea, si-n timp ce vorbeam. Maine am in vizor sufrageria si bucataria, desi-n sufragerie voi gasi, probabil, doar "bucati de zestre", prostii, cele mai multe impersonale, primite de maica-mea de 1-8 martie de la elevi, achizitionate mecanic, pe principiul "profa de franceza e ciudata, hai sa-i luam ceva ciudat". De ce spun asta? Pentru ca toate prostioarele-alea-s ciudate: vaze ciudate, pahare ciUDATE, cesti de cafea, fructiere, rame, farfurioare decorative, scrumiere, cani, statuete, toate ciudate. Insa la bucatarie am asteptari mari; colectionam vase de pamant si fiecare are istorioara lui, fiecare s-a nascut undeva (Horezu, Corund/Korond, Satu Mare etc), a fost cumparat de undeva, cu o ocazie anume, de catre unul dintre noi. Plus ca aerul ala rustic din bucatarie ma relaxeaza, ma echilibreaza, ma stimuleaza-n a compara valori ancestrale cu ideologii contemporane. Asa ca ne vedem maine, in bucataria mea, si-ascultam Joan Baez; ca semn de recunoastere, voi purta un sirag de corali rosii. ;)