Spoiled

Sunt o rasfatata, stiu. TREBUIE sa am ce imi doresc. Nu va imaginati c-as fi vreo pitzy care, de cate ori vrea o noua pereche de pantofi roz cu platforma si peep-toe, si-i ia, doar pentru ca-s cu o nuanta mai inchisi decat precedentii. Nu. Nici macar n-am platforme roz cu peep-toe. Nici macar o pereche. Nu-s absurda. Nu-s fitoasa. Nu-s nebuna. Nu-s absurda. In general, dorintele mele se-nscriu in limite normale si de bun simt. Nici macar nu se-ntampla des sa vreau ceva. Tocmai de-asta, atunci cand vreau, TREBUIE NEAPARAT sa am. Sa-mi iau. Sa capat. In general, sa mi se faca voia. Si daca tocmai v-a trecut prin mintzishoare "Faca-se voia Ta"... e ok, locuiesc in curtea unei biserici, va iert. Hai, sa n-aud de-alea cu "dictatoare", "scorpie nebuna", "copil nerecunoscator", bla, bla... Ca nu-i asa. V-am zis, nu exagerez cu nimic in cele dorite. Am obiceiul (slabiciunea?!) sa cer chestii posibile; intai calculez daca cei carora le cer imi pot satisface revendicarile, si abia dupa ce-mi da macar 0, incep negocierile. Cine cauta, gaseste si cine cere, capata. Asa am fost invatata. Cred ca-i o problema de educatie aici. Parintii mei nu mi-au luat niciodata ce-am vrut, pana nu le-am zis ce vreau. De-asta aveam o gramada de porcarii cand eram mica: papusi blonde, rochite cu broderie si-alte balarii. Si bine c-am pus picioru'n prag, ca altfel, n-as fi avut niciodata masinute si pantaloni cu dunga. Adevaru' e ca oricum, e mai corect sa spui ce vrei, in general. Si ti se va da, nu? :-? Daca esti realist, asa ca mine... B-) Tot gena-mi dicteaza sa si dau, pe cat se poate, ce mi se cere. Daca pot ajuta pe cineva, o fac. Da' sa ma roage. Ma rog, sa-mi ceara. Nu voi (mai) intreba mosi si babe de pe strada daca sa-i ajut cu bagajele (ca-s asa senili, incat majoritatea au senzatia ca vrei sa le furi sacosa cu arpagic). Nu ma voi oferi sa le dau temele colegilor. Nu-mi voi intreba prietenu' daca vrea sa-i fac masaj. Si nici prietenele, daca vor sa le machiez. Daca, insa, mi se cere si pot, faca-se voia cui cere. Fair enough, nu? Nu tin contabilitatea actelor mele de binefacere. Nu stiu de cate ori am spalat vasele-n locu' altcuiva, dar stiu c-am facut-o. Nu stiu de cate ori am fardat/coafat, ajutat in bucatarie, ajutat la curatenie etc., dar tin minte dac-am facut-o. Si mi se pare normal ca atunci cand simt si eu nevoia sa fiu rasfatata, sa fiu. Rasfata si vei fi rasfatat. De cele mai multe ori merge. Nu ma pot plange, am prietene care-mi fac masaj, prietene care-mi jump in winamp la ce melodie-mi ravneste sufletu', un frate care ma-ndoapa cu ciorba preferata la orice ora din zi (si mai ales din noapte), o cumnata care face ciorba mea preferata exact cum o prefer, parinti care m-asteapta acasa cu o Cola rece si-un pachet de Kent8... Da, ma rasfata si ei. Si eu pe ei, cat pot; ca de vrut, as vrea mai mult, da' sunt limitata de niste mecanisme gen "student, deci sarac", "in sesiune, deci n-am timp" si-alte de-astea. Mda, m-am cam abatut. Si iar e 4 AM, deci nu-s in stare sa fac noduri intre idei, iar ele singure, de buna voie si nesilite de nimeni, nu se leaga. Asa ca tot ce ati citit pana acum, nu era musai sa cititi. Adica n-are legatura cu concluzia. Concluzia este ca, desi-s rezonabila, nu primesc tot timpul ce vreau. Si cand nu primesc ce vreau...cand nu-s rasfatata cum se cuvine...ma supar. Si acum sunt suparata. C-am vrut si eu ceva si nu s-a vrut. Ca de putut, s-ar fi putut. Atat am avut de zis.