Caile Felate Romane vs Edith Piaf

Nicaieri nu-i ca acasa ("acasa" e unde stau), da' tot la domiciliu ii mai ghini (prietenii stiu de ce), unde ai un tata care-ti imprumuta masina, iti da bani de cico si-ti cumpara tigari, si o mama care-ti gateste numai bunataturi, iti cumpara rochituri si sandaluri (da' ce-aveti cu trendu' initiat de Eba?!) si te lasa sa-i folosesti rujul. Motiv intemeiat sa le trag o vizita celor care, dupa ce ca m-au suportat nouaspe ani, li se mai face si dor. Recunosc, n-am facut eforturi; nu m-am trezit devreme sa prind primu' tren, n-am stat pe ganduri daca sa-l ratez pe-al doilea in favoarea unui film. M-am gandit c-al treilea-i cu noroc, insa Caile Ferate Romane nu-s casino, deci nici vorba de-asa ceva. La 19:40 a venit trenu'. Cineva a considerat ca cinci minute imi sunt suficiente s-alerg ca o curca beata pi piron, pan' la vagonu' 3, in conditiile-n care blugii din clasa a III-a nu-mi ofereau neam libertate de miscare (or fi intrat la apa, cum am patit cu toti ceilalti, si cu bluzitele, si cu fustitele si cu toate celelalte chestii pe care cu greu le mai pacalesc sa ma-ncapa?!). E, hai sa zicem ca nu s-a gandit foarte prost, c-am reusit. Si-am reusit, datorita acelui cineva, sa fac blugii din clasa a III-a sa para cumparati recent, dupa programul intensiv de slabit impus de CFR, constand intr-o lunga sedinta de sauna, desfasurata, mai exact, pe toata durata calatoriei. Nu-s vreo excentrica snoaba sa le pretind climatronic si-alti draci baltati, da' a/c-ul nu mai e o extravaganta-n epoca-n care si conducatorii de Dacie beneficiaza de el; cand a ajuns, bai nene, Dacia mai cosy decat trenu?! Ca pe vremea mea... Da' ete c-a ajuns. Hai, nu va razvratiti prea tare, cica se poate si mai rau; mi-a povestit o calatoare abonata la CFR (navetista, probabil) ca vineri (5 IUNIE!) acelasi tren le-a oferit voyaageurilor senzatii de neuitat prin pornirea instalatiei de incalzire. La CFR, vara nu-i ca iarna. QED. Mizeria e si ea omniprezenta, vine la pachet promotional cu mirosurile neplacute, cu invazia de musculite, cu posibilitatea de-a calca-n gume aruncate pe jos... Maine-poimaine ne trezim si c-un focar de gripa porcina-n "trenule, masina mica". Nimic dragut pe-aici. Plus ca-i accelerat, merge ca un cur. Cur de melc sedat. Ce-i drept, e singuru' (meu) mijloc de-a ajunge acasa; de fapt, aproape acasa. Si e ieftin, ca inca am cupoane de reducere de la facultatea la care-am renuntat. Dar as prefera sa fac foamea o saptamana pentru o calatorie-n conditii mai bune; oricum nu merg des acasa. Si de fiecare data cand o fac, dupa depresia propriu-zisa cauzata de CFR, m-apuca o serie de ganduri negre, asupra carora am din ce in ce mai putin control rational. Asa ca n-ar trebui sa va mire daca-ntr-o buna zi veti auzi de-un masacru asupra mai-marilor dintre ceferisti; sau de-o masina furata de mine; sau de-o banca din care-am furat bani de-o masina; sau de masina maica-mii furata de mine; sau de-a lu' taica-meu. In fine, sunt multe posibilitati, dar nu ma pot gandi acum, ca-s intr-un tren care pute si-n care fierb, si care-mi ofera atatea senzatii de cacat, pe care nu le pot ignora si care pare-se ca-mi incetinesc unele functii, printre care si pensee-ul. In schimb, imi accelereaza altele (a, deci de-asta "accelerat"?!), gen digestie; imi vine sa borasc numai cand ma gandesc ca peste doar cateva zile ma voi urca-ntr-un alt tren, si sa ma cac in ea de tara, cu toate neajunsurile ei, pe care ni le da, sa ne-ajunga! Paradoxal e ca si-n conditiile-astea zambesc. Merci, ma mome, pour ta voix qui me fait voir la vie en rose! ...non, rien de rien, non, je ne regrette rien, ni le bien qu'on m'a fait, ni le train, tout ca m'est bien egal!