No, you are not invisible

Daca trebuie, trebuie. Ca sa fiu sincera, trebuia mai devreme. Da' mai bine mai tarziu decat nicaieri. Adica mai bine la Irish Pub decat deloc. Da, m-am angajat. Sunt chelnerita. Stiu, "lol". Na, unii oameni mai si munceste. De la 16:30 pan' la 2, mai exact. Cel putin, asa am lucrat in astea 3 zile, ca sambata am inceput. N-as putea spune ca-mi displace. Am invatat deja cateva chestii, cica ma descurc bine; adevaru' e c-am luat-o de la zero, habar n-aveam sa fac capuccino, sa marchez ceva la casa sau sa pun Guinness in pahar; iar azi deja am luat comenzi la mese de cate 11 persoane. E ceva, nu? Unde mai pui si ca n-am spart nici un pahar, n-am varsat nici o cafea, n-am gresit nici o nota de plata... Ma uimesc si pe mine uneori. Nu de alta, da' eram atat de bleaga acu' 4 zile... E, nu, n-as putea spune ca e jobu' la care visam. Da' trebuie sa recunosc ca am ce-nvata. De exemplu, am invatat sa zambesc si sa fiu draguta cu oamenii, desi inca n-am scapat de tricoul cu "Nu, nu esti invizibil, sunt noua aici". Si-mi place ca-mi exersez engleza, cu clientii straini. Si atentia distributiva. Si viteza de miscare, ca, spuneam mai devreme, eram cam bleaga; nu degeaba-mi zice frate-meu "Getutza incetutza". Ma rog, si-ar fi mai multe avantaje. Printre care si faptul ca acum stiu unnde pot gasi Murphy's Red, super-berea de care-mi tot zicea Andrei si de care-am cautat peste tot. Daca vreti si voi, gasiti la Dubliner, pe Titulescu, la Molly's, pe Calarasi, sau, de ce nu?, la The Harp, la Unirii, langa Hotel Horoscop. Si dac-o fi sa veniti la asta din urma, poate-aveti noroc si dati de mine pe-acolo. Sa tineti, totusi, cont de ce scrie pe tricou. :P Cheers!