Intre Irish Pub si bucatarie

Stiu, nu mi-a dus nimeni doru', da' eu tot ma simt vinovata ca n-am mai trecut pe-aici. Si simt nevoia sa ma scuz: n-am avut timp. Pe bune. Unii oameni mai si munceste, da' eu am cam exagerat lately. Nu zic, am mai avut si cate-o zi libera, da' mi le-am rezervat pen' alte scopuri, gen mers la salon sa-mi fac suvite blonde, pentru ca apoi sa-mi dau seama ca nu-mi plac si ca ma imbatranesc si ca ma fac sa seman cu Mona Musca; si-apoi sa revin la brunet. Va dati seama, chestiile astea dureaza... Da' nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Imi propusesem sa va povestesc despre cum e la servici, da' va trebui sa ma limitez la cateva f(r)aze scurte si cel putin ciudatele. Gen prima mea conversatie-n romana cu un grec, Iorgus: "Vliau shu eo uo bela ulshu" "Poftiti?!" "Uo bela ulshu" "I don't understand, sir, please say it again" "Tuu nuu ieti rumanca?" "Ba da, sunt romanca." "Shu nuu untelege rumaneshte?" "Ba, da, dar nu am auzit bine..." "Uo bela ulshu" "O bere Ursus? :-?" "Finally..." A doua oara cand a venit Iorgus a vorbit in engleza, deci am inteles. Si a cerut un pahar de vin. Nu, n-am gresit paharul, doar ca nu stiam ca-s pe gramaje si alea. "You're cheating me, Sinziana". "Cacat, s-a zis cu serviciu' meu!", mi-am zis. Da' nu. Iorgus e baiat de treaba. Dupa intamplarile-astea, a-nceput sa stea la bar si sa-mi spuna cine nu are meniu, la ce masa ar trebui sa ma duc cu nota, whatever, m-a ajutat. Si-ntr-o zi a venit cu o carte si-a stat acolo si-a citit cateva ore. Era o editie din 1905. Herodot. Si a avut grija sa ma lumineze si pe mine-n cateva sensuri. Multam, ce sa zic? In alta zi-n care surzenia era ca la ea acasa-n urechile mele de baba de op'zeci de ani, am avut 2 clienti engleji. Au baut baietii, nu s-au jucat; da-i cu bere, da-i cu Bacardi... la un moment dat m-au intrebat: "Do you have tshuica?" "What?! Tzuica?" "Yeah, yeah, that traditional Roumanian drink..." "No, I'm sorry, we don't have tzuica." Iar bere, iar Bacardi... si-apoi mi-au cerut nota. "Could I have a bill, please?" (Cacat, chiar asa s-au exprimat!) "A beer? Sure! What kind of beer?" S-au tavalit pe jos de ras. Si le-am zis ca surdu' n-aude, da' le potriveste. Ma rog, nu mai stiu cum m-am exprimat, ceva cu "gives a sense", gen; au prins ei ideea. :-j Cert e ca i-am amuzat asa tare, c-au lasat bacsis. Repet, erau englezi. Sunt funny, gen. Involuntar, din pacate... E, si-acum sa va mai zic ceva: partea de mai sus e scrisa acu' vreo doo-trei saptamani. Deci n-o pot continua, clar. Habar n-am la ce ma mai gandeam atunci. Faze amuzante au mai fost, da' la cat sunt de ofticata pe tot ce s-a-ntamplat in perioada asta, nu-s in stare sa le povestesc. De ce ofticata? Mh, for various reasons. Gen c-am muncit ca oarba aproape doua luni si-am luat salariu doua bastoane jumate. Si ca n-am avut timp de nimic altceva in perioada asta. Da' nu-i nimic, recuperez eu. No, am mintit putin. Singura chestie relaxanta de care mi-am facut timp (ca deh, cand trebuie, trebuie) a fost gatitu'. Din cand in cand, nu cat as fi vrut eu, da' cel putin n-am murit de foame. Deci sa va spun despre super-reteta mea de spaghete. Nu, n-am inventat-o, doar am imbunatatit-o pe ici, pe colo. Pasul 1: te duci frumusel la piata/ Carrefour/ Cora/ Profi etc. si-ti umpli cosu' cu urmatoarele: doo ceputze rosii, doi-trei morcovi, doi ardei babani (neaparat rosii), ciupercute (de preferat proaspete!), un piept de pui, o cutie de rosii - pomodoro decojite, condimente pentru pui, Maggi Secretul Gustului Legume, piper, busuioc si, biensur, paste (eu le prefer pe cele Brailla, sunt foarte subtiri si parca au si-un pic de gust, in comparatie cu celelalte). Daca simti ca mai mult de-atat nu poti sa cari, e ok, inseamna ca n-ai uitat nimic. Pasul 2: ai ajuns acasa, te-ai spalat pe maini, ai spalat legumele, ai curatat pieptul de pui si-ai aruncat toate zgarciuletzele si ce mai era in plus... Te-apuci de taiat: ceputza marunt, morcovii pe razatoarea mica, ciupercile, rosiile si ardeii cubulete, puiul fashiutze mici. Pasul 3: apuci una bucata oala (daca ai cu teflon, e perfect) si-o stropesti cu o leaca de ulei. Arunci in ea ceapa si morcovu' si le calesti putin. Pui si ciupercile si le acoperi cu apa, sa se-nabuse. Intre timp condimentezi bucatelele de piept si le prajesti separat. In oala cu legume arunci si ardeiul si vegeta, dupa gust. S-a prajit puiul? Scurge-l bine de ulei si pune-l peste legume. Adauga rosiile, putin piper si busuiocul. E timpul sa te-apuci de fiert pastele: 15-20 de minute intr-o alta oala, plina cu apa in care ai presarat putintica sare si un strop de ulei (mda, eu am mania sa murdaresc toate vasele din casa atunci cand gatesc, da' voua s-ar putea sa v-ajunga doo oale si-o tigaie). Le clatesti apoi in apa rece, le scurgi si le pui peste sos. Eu, una, asa fac. Desigur, poti sa le pui in farfurie si sa-ti pui exact cat sos vrei peste ele, da' asta ar insemna sa fierbi paste de cate ori mananci, pana se termina sosul, deci pierzi timpu' degeaba. Plus ca sosul e destul de lichid, asa ca nu ti se vor usca, oricat le-ai incalzi la microunde. Pentru ca, am uitat sa spun, cantitatile-astea-s pentru vreo 6 portii maricele (nu c-as manca eu asa mult, da' nu mananc niciodata singura). Asadar, bon appetit (n-am uitat accentu', mi-e doar lene)! Astept laude pe adresa redactiei. ;;)