Adevaru' e ca sunt cat se poate de femeie. In ciuda faptului ca-mi place sa tac. Ah, si cat imi place sa tac! Sunt singura careia i se pare ca o femeie tacanda e de 10 ori mai misto decat una zgomotoasa? Ma-ndoiesc.
Mmm, deci da. Foarte femeie. Atehnica, fascinata de tocuri, dezamagita de oglinzi, punctuala ca sfarsitul lumii, neglijent studiata, vag ipocrita, vesnic prea slaba au prea grasa, cat incape de nemultumibila si cat se poate de visatoare. Suficient de femeie-ncat sa ma-nvart ca coiu-n caldare, cautandu-mi telefonul pe care de cele mai multe ori il am in mana cealalta. Cu o mana-l tin, cu una-l caut, adica. Si, sine qua non, orientata ca o molie dupa ce-a tras niste Raid. Plus ca uite ce de comparatii, un barbat nu s-ar scarpina niciodata cu mana stanga la coiul drept.
Revenind la partea-n care nu pot fi lasata nesupravegheata intr-un loc necunoscut, iaca-mi patanii in numai o saptamana:
Patania 1
Misiune: adunat prietena de la gara, intors acasa
Obiectiv: cunoscut
Obstacole: vedere proasta pe timp de-ntuneric, ganduri zburande-n alte parti
Desfasurare: Pod Grant, intentie de a iesi pe Grivitei, Beatles pe Guerilla, intrat pe Giulesti (ca oricum vad doar majusculele noaptea), ajuns la dracu'n praznic, de unde nu stiu cum m-am intors, ca abia mai zaream prin volan, datorita ca m-am bagat toata-n scaun la vederea pimpilor de pe Aninului. M-am plimbat o ora, acceptabil.
Patania reloaded
Misiune: dus colega la Autogara Filaret
Obiectiv: stia ea drumul
Obstacole: n-ar fi trebuit sa fie, intrucat ii ticsit de indicatoare-nspre unde trebuia eu sa ma-ntorc; atata numa' ca s-a pus ploaia pana sa ma prind eu de dansele
Desfasurare: vazut un indicator, ratat restu', iesit din Bucuresti, intrat in Jilava, intors, incercari disperate de-a pescui toate indicatoarele, da' deja ploua prea rau; ajuns acasa intr-o ora jumate, limita lu' acceptabil.
Trilogie
Misiune: dus masina bolnava acasa, la Motru, la tratament special cu bai de namol si diesel dietetic
Obiectiv: cunoscut; been there, done that for like a billion times
Obstacole cunoscute: boalele masinei, deci mers cu maxim 90
Desfasurare: mers cu maxim 90, simtit vibratii de toba sparta de-mi tremura si-acum falangele, accident pe autostrada, pierdut juma' de ora, ratat iesirea cea spre Craiova, luat pe Valcea, cale ferata - coada - alta ora (de data asta cu maxim 10), vazut primul indicator spre Tg Jiu, ratat al doilea, luat spre Dragasani, sunat parinti, atentionare, intors 18 km pana la (tot) primul indicator spre Tg Jiu, in continuare ritm aproape legal, in total 6 ore frumoase. Si nu, nu m-am bucurat singura de data asta. In jurul meu sunau telefoane, ale caror proprietari le spuneau parintilor ca nu, n-am murit, suntem bine, mai avem 3 ore, 2, 1.
Femeie veritabila, deci. Unui barbat, nici daca s-ar chinui sa regizeze, nu i-ar iesi asa. Sa mai zic ca am un bord absolut sinistru, la care se-aprind doar sagetile de la semnalizare? Ca ma simteam ca-ntr-o masina din filmele lu' Hitchcock (adevaru' e ca am vazut doar Pasarile, si nu-mi amintesc masina, da' suna bine, nu-i musai sa fie logic si argumentat, caci, din nou, sunt femeie)? Ca mi-a disparut cd-ul cu Pink Floyd? Ca dormisem 4 ore, fusesem 9 la serviciu, s-apoi drum intins? Pai cat mai femeie de-atat as putea sa fiu?!
