Curu' n-aduce fericirea

Mda, eu sunt aia... Eu sunt aia de-un metru jumate, care pana nu demult se plangea ca n-are cur si acum, ca-l am, as fi dispusa sa renunt la toate beneficiile lui. Pentru ca mie curu' nu mi-a adus fericirea. Timp de doi ani l-am rugat sa creasca, l-am rasfatat cu j'de mii de calorii, l-am mituit cu masaje si dansuri, si am avut grija de el ca de pantofii cu toc... Ei bine, acum e. Adica e mare. E bombat. E sexy. E senzual. So what?! Nu ma face fericita, nu atrage baietii ca un magnet, nu-mi face cartofi prajiti si nici macar cafea. Ba mai mult, perversu' dracu' ma baga-n belele. Adica ma baga-n campul vizual al cocalarilor. Si oricat de tentant ar parea, nu e deloc magulitor. A, si nu va speriati, promit ca e prima si ultima data cand vorbesc despre curu' meu (iar ale altora sunt si mai neinteresante, asa ca e ultimu' post cu si despre cur...uri). De ce sufar atat din cauza asta? Pentru ca era sa mi-o fur din cauza curului... Ba nu. Pentru ca chiar mi-am furat-o... Era o zi calda si noi (eu, E. si L. - fete) o asteptam pe R. la metrou la Unirii. Si curu' meu se labartase parca si mai mult (sau se dilatase?!)... Aici a intrat in scena cocalarul, care mi s-a adresat cu ''balerino'' si n-a rezistat tentatiei de a-mi atinge...cum ce?! Curul! Bun... Nimic deosebit pana aici, doar fusesem instruita sa ignor lipsa de bun gust (adevaru' e ca n-am curu' asa fain cum imi place sa cred). Dar scarbosenia cu infatisare umana a repetat gestul. Si sauvage cum sunt (de, olteanca, ce sa-mi ceri?!), am ripostat. Cum? Cu un sut in...cur, bineinteles, ca despre asta era vorba! Am primit si replica: idem. Si-o palma. Cam stearsa, ca bou' nu stia geometrie si n-a calculat bine unghiul. End of story. Concluzie: curu' n-aduce fericirea si, prin urmare, tin regim.