Diapers and rust

Teoretic, nu m-am dat in vant dupa copii dintotdeauna. Practic, cand s-a nascut Ghinda (nick-name-ul i se trage de la forma "pacului", cum zice el...si inca unu'), m-am mai inmuiat, in sensul ca l-as fi privit, pupat si smotocit toata ziua; ba chiar sufeream putin cand trebuia sa luam o pauza ca sa traga el un pui de somn. Nimic iesit din comun, cred. Recunosc ca, pana mai ieri, nu l-am avut in grija mai mult de-o ora, doua; si-n orele-alea ba dormea, ba era prea mic si nu descoperise gustul nazbatiilor. Acum, insa, are vreo doi ani. Aaaa, pardon, "doua". Varsta dificila, domn'e! Personalitate puternica a avut de cand e, dar, mai nou, putem incadra in profilul lui psihologic negatia. - Alexandru, papi ceva? - Nu. - Vrei sa faci caca la olita? - Nu. - Hai, facem nani? - Nu... Si partea proasta e ca nu-l poti pacali cu "Ma refuzi cu o supitza?", ca-l pronunta la fel de bine si pe "da". Ghinda imi spune "Jinji" si-mi cere "bobo" (bobo= pufuleti, sticksuri, alune, pufarine, cereale, prajitura, ciocolata si uneori chiar bomboane); daca n-am bobo, vrea "ut" (iaurt); daca n-am nimic, imi tranteste un "Peaca!" sictiros si face pe indiferentu'. Daca-l bag in seama cand e nervos, tipa, urla, tranteste, arunca jucarii-n toate partile si da din maini pana-mi invineteste vreun ochi sau imi sparge vreo buza; dar asta s-a-ntamplat demult. Acum il las in pace pana-i trece; uneori dureaza si zece minute... Cand ii trece, de obicei are cateva minute confesive: " China, fala, I-ia, utza, nu ite, pacu', mana, nashiu, bebe, mani, tati, casha, pup, ate, ena" (in traducere: Am chemat-o si pe Crina cand m-a scos Livia afara. M-am dat in leagan si eu n-am fost cuminte si m-am lovit la cap, la mana si la nas. Apoi m-am dus la mami si la tati, acasa; ei m-au pupat, sa-mi treaca si mi-au pregatit laptele. Eu mi-am cerut perna si-apoi nu mai stiu, cre'c-am adormit...). Trebuie sa mentionez ca si gesticuleaza foarte expresiv, un adevarat orator, ce sa mai incoa' si-n colo! Tz, cand am inceput sa scriu asta, vroiam sa va povestesc c-am schimbat cei mai puturosi doi pemparsi ever, fara masca de oxigen si fara manusi chirurgicale; si sa ma laud cu instinctele mele materne. Dar tot scriind, mi-am dat seama ca am lucruri mai importante de spus. Asadar, savurati "Zile cu Ghinda", comedie in cate acte vreau eu... Scena I, Actul I Decor: "camala" (camera) Personaje: Bebe, Jinji Recuzita: magnetei colorati (musai rosii, galbeni, albastri si verzi). Deci hai sa vedem daca stim culorile! Indicatii scenice: in prima faza, Jinji da de un magnetel galben. Jinji: Alexandru, cum e asta, galben? Bebe: Gaben. (urmatorul e rosu) Bebe: Oshiu. (a treia mana, pentru departajare, magnetel albastru plus magnetel verde) Jinji: Astia cum sunt? Bebe: Doua! Sah mat. Scena I, Actul II Decor: nu conteaza, televizor sa fie! Personaje: aceiasi Indicatii scenice: pe fundal se-aude o stire despre Becali: "Gigi Becali a fost arestat, in urma cu..." Ghinda: Cali... Jinji: Ce-ai zis, bebe? Ghinda: Cali. Jinji: Vai, Alexandru, da' nu-i frumos, dragule, sa vorbesti asa! E un cuvant urat, e prostie, sa nu mai spui, ca-i rusine... Ghinda (crescendo): Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali, Cali!... (me, loser again) Scena I, Actul III Decor: bucatarie; neimportant Personaje: Jinji, Ghinda si tac-s'u aka frate-meu (sa-i zicem Ta-Ta) Ta-Ta (catre Jinji): Intreaba-l ce face. In engleza! Jinji: /:) Hau ar iu? Ta-Ta (catre Ghinda): zii "fine" (fain) Ghinda: Fani (funny?!) :)) To be continued... A, si daca v-am amintit de copilarie si-aveti chef de-un cantec de leagan, delectati-va cu asta: http://www.youtube.com/watch?v=LrfSobWb8mY