Inca ceva despre nimic

Alegorie. In primul rand, sunt deprimata. Ce mi se-ntampla e de-a dreptul tragic: nu mai pot bea bere. Sufar enorm. Se pare ca organismul meu nu mai suporta una din componentele delicioasei licori. Foarte trist. Pe de alta parte sunt nervoasa like hell. Socoteala de la Bucuresti nu s-a potrivit cu cea de la targurile de joburi, asa ca iata-ma din nou in orasul in care nu se-ntampla niciodata nimic. Da' avem semafor, da? Sa bagati bine la tartacuta! Dar sa revenim la nervi; cat am stat acolo, nu m-a catat nima' pen' vreun loc de munca; cum ajunsei in Nowhere's Land, cum incepu sa-mi sune telefonu'. Bine, bine, not the time, not the place, da' mi-s ofticata. Third: sunt nerabdatoare sa plec in mini-vacanta si sa scap de mizeria asta de-aici, de peste tot, da' mai am de asteptat enooorm. :-<

Patru. Patru septembrie. Piata Constitutiei. Leonard Cohen. Ar fi de prisos sa dezvolt aici. Sper sa am cu cine sa merg. :-s

...Nu mai numerotez, nu-mi plac cifrele; plus ca n-as vrea sa intervina vreun Iliuta pe-aici sa-mi dea pronosticuri.

Ma-nscriu la facultate. Inca una. Daca am noroc, intru la LMA, ca anu' trecut n-am fost inspirata sa raman acolo. Daca nu, sociologie scrie pe mine.

Se mai intampla neste chestii in afara astora deja mentionate. Tata cred ca are cont pe hi5. Nu-s sigura, tre' sa verific, ca nu degeaba-i stiu parola de mail. Barbatii astia se dilesc pe masura ce-nainteaza-n varsta. Asta-mi aminteste de-un fel de banc: diferenta dintre barbati si copii se rezuma la pretul jucariilor. Desigur, hi5-ul e moca; da' restu' jucariilor nu. Si nu ma refer doar la tata acum.

Pe de alta parte, nici jucariile mamei nu-s de ici, de colo. Gen nu era musai sa-si ia gentuta roz cu fundita. Da' asta-i alta poveste.

Si printre-atatea povesti si povestioare si mai exact fraze scrise alandala, mai e loc de una; pe care n-o am, inca. Da' acus plec in "oras" si-o coc. Revin cand e rumenita. ;)