I did it my way...

Mergeam spre casa, cand am vazut (desi intai l-am auzit) un copil care statea in varful unui (nu, nu cocotier) tobogan. Statea, pur si simplu, fara vreo intentie s-alunece-n jos. Statea si urla de zor: "Parola! Parola!". Aparent, fara nici un sens, ca nu-i raspundea nimeni nimic, nu era nici macar unu' mai mic pe langa el de la care s-astepte "parola" (gen "Gheorghe, tu esti seful meu!"). Poate ca pentru el avea vreun sens. De-asta ne plac copiii, ca uneori fac lucruri care nu-nseamna nimic. Ca si barbatii. Si barbatii care fac chestii fara sens ne plac, ca suntem femei si suntem proaste. Dar la barbati ne plac pana nu ne mai plac. Logic, nu? Mi-ar placea sa mai fiu copil, sa stau in varf de tobogan si sa vorbesc in pasareasca; si sa am senzatia ca-i o "limba" pe care doar generatia mea o-ntelege. Sa trec strada fara sa ma asigur. Sa mananc fara sa ma gandesc la calorii. Sa ma cert cu ai mei ca nu ma lasa mai mult in fata blocului. Sa fug de-acasa pana-n centru. Sa sufar ca n-am jucaria pe care mi-o doresc. Sa-mbrac, pe furis, sutienele mamei si sa le umplu cu ciorapi, doar asa, sa vad cum mi-ar sta cu tzatze. Sa ma fardez cu albastru, sa ma dau cu ruj rosu si cu blush fuchsia cand raman singura acasa o ora. Sa ma duc pe deal si sa-mi privesc oraselul ca si cum as privi Parisul din Turn. Sa mi se para spectaculoase artificiile de revelion. Sa port rochite atat de scurte, incat sa mi se vada juma' de cur si sa nu ma simt vulgara. Sa ma simt ca dezvirginata cand un coleg de gradinita imi face cu ochiul. S-alerg pe langa bloc, s-alerg pe strada, s-alerg pe malul Motrului. S-adulmec scaieti si sa mi se para ca miros a iasomie. Sa n-am voie sa beau cola. Sa n-am voie sa beau cafea. Sa n-am voie sa fumez. Sa am ora de culcare. Sa fac spagatu' si sa se uite ceilalti copii la mine ca la David Blaine. Sa ma tina maica-mea de mana pe strada, sa ne-ntalnim cu prietenele ei care sa spuna "Vai, ce mare si frumoasa s-a facut!" si sa m-apuce, ca proastele, de obraji, iar eu sa ma rusinez si sa m-ascund dupa fusta maica-mii. Sa m-alinte taica-meu "gandacel". Sa fiu stirba si sa ma puna frate-meu sa zic "hasis". Sa zic "hasis" fara sa stiu ce-nseamna. Sa am impresia ca toate cuvintele al caror sens nu il stiu sunt de bine. Sa ma bucur de vremea frumoasa. Sa culeg ghiocei primavara. Sa fac plaja-n chiloti de bumbac vara, in spatele blocului. Toamna sa-mi fac coliere din frunze, pe care sa le port cu mandrie si sa ma simt ca-n Hawaii, dar sa nu stiu sa zic "Aloha!". Iarna sa-ncerc sa fac cazemate din zapada si sa nu-nteleg pe deplin de ce mi se topesc "caramizile". Sa-i consider pe toti cunoscutii "prietenii mei buni". Sa salut, politicoasa si zambitoare, toti necunoscutii, crezand ca asa-i normal si uman, ca semenii sa fie draguti unii cu altii. Sa nu-mi pese in ce rochita, fustita, bluzita, sarafan, pantalonasi ma-mbraca mama, sa nu-mi pun intrebari vis-a-vis de cat de comozi sunt pantofii si sa nu fiu nevoita sa ma machiez nici la ocazii. Sa-mi tai unghiile scurte, sa nu le pilesc, sa nu-mi tai cuticulele si sa nu am voie sa ma dau cu oja. Sa nu ma pensez, sa nu ma epilez, sa nu-mi vina ciclu' in fiecare luna (adica sa nu-mi vina deloc). Sa ma consider indemanatica atunci cand mananc si reusesc sa nu ma patez. Sa ma consider capabila cand ma spal singura pe cap. Sa-i cer voie mamei sa spal vasele sau sa dau cu aspiratoru'. Sa probez pantofi cu toc cu cinci numere mai mari si sa mi se para ca-s sexy. Sa ma muste maica-mea de mana si de cur si s-o mint ca ma doare. Sa ma mangaie pe burtica pana recunosc ca nu ma (mai) doare. Sa ma tai pana la os incercand sa curat primul cartof/morcov si sa zic ca-s gospodina. Sa stau cinci ore sa toc chestii care-apoi sa se transforme, ca prin minune, in salata boeuf si sa consider c-am gatit dumnezeieste. Sa le croiesc papusilor hainute strambe si sa ma visez designer. S-ascult Beatles, sa nu-nteleg versurile si sa le reinventez intr-o engleza numai a mea. Sa ma visez solista unei formatii care scoate hituri mai ceva ca “Barbie Girl”. Sa-mi placa Andre si toate formatiile de cacat ale vremii si sa n-am simtul ridicolului. Sa nu cunosc prosti (da’ sa-i jignesc asa pe copiii din fata blocului, cand ne certam). Sa ma supar si sa-mi treaca imediat. Sa ma cert cu Danutza/ Fanutza/ Persida/ Cristi/ Cezar/ Horatiu/ Andrei si-apoi sa fim cei mai buni prieteni. Sa cred in: egalitate, democratie, sanse egale, dreptate, fraternitate, unitate, patriotism. Sa cred ca Luna e un cascaval mare, ca-n Tom si Jerry, si sa visez la ziua cand voi gusta din el. Sa cred in/ ca exista Dumnezeu, Mos Craciun, fantome, extraterestri (mici, verzi si cu ochii bulbucati), ingeri, draci, spirite, varcolaci, vampiri. Cand mi-e frica, sa spun, in soapta, mandra de mine si de credinta mea puternica: “Inger, ingerasul meu ce mi te-a dat Dumnezeu…”. Sa cred ca politistii, si, in general, toti cei cu uniforme, sunt oameni respectabili. Sa nu stiu ca exista oameni mai putin buni, mai putin corecti, mai putin normali. Sa cant la pian si sa nu pot cuprinde-ntre degetul mare si cel mic mai mult de cinci clape. Sa cred ca pot fi fotomodel/ scriitoare/ actrita/ cantareata/ stirista/ erou national; sa cred ca pot fi ce vreau, cand vreau; sa nu stiu ce-nseamna sa iei o decizie care-ti influenteaza viata pe termen lung. Sa-mi placa rozul. Sa-mi doresc un Olcit cyclamen, in care sa-mi plimb cainii: un dalmatian in spate si-un pikinez in fata. Sa cred ca masina se conduce din volan; sa ma tina taica-meu-n brate si sa ma lase sa “conduc” asa, din bratele lui, pe-o potecuta, prin padure. Sa-mi imaginez cum arata o floare de colt. Sa desenez stelute strambe si inimioare si sa ma consider talentata. Sa fiu convinsa ca viitorul e colorat frumos. Sa-mi doresc sa fiu femeie si sa mi se para ca timpul trece greu si ca mai e o vesnicie pana sa fiu mare. Sa-i dictez mamei scrisori pentru Mos Craciun in care sa-i cer “sanatate, ca-i mai buna decat toate”, c-asa am auzit eu la oamenii mari; si sa cred ca Mosu’ oricum stie ce papusa vreau anu’ asta, si ca mi-o va aduce, ca-s un copil bun, care-si asculta parintii. si modest, ca-i cere sanatate (nu, copiii nu sunt modesti, sunt smecheri). Sa fiu nerabdatoare sa-mbrac uniforma-n patratele alb-albastre (sau asa-i doar la olteni?! la bucuresteni o fi, oare, alb-rosie, alb-visinie, sau ros-albastra?!) si sa-nvat bastonase pe de rost, ca sa iau premiu-ntai. Sa cred in manualul de istorie dintr-a patra ca-n Biblie (ma rog, si-acum cred in el ca-n biblie). Sa-mi doresc sa vizitez Bucurestiu’ si sa-l idealizez copilareste. Sa cred ca traiesc intr-o tara frumoasa si curata, in favoarea careia orice om normal ar renunta sa locuiasca-n orice alta tara. Sa nu stiu ce-i aia spaga, sa nu stiu ce-i aia coruptie. Sa zic ca “viata-i grea”, doar pentru ca asa mai zic oamenii mari cand au probleme, dar sa sper din tot sufletul meu de copil naiv ca toate problemele au solutii. Sa cred in pace, in iubire si in solidaritate. Sa cred in viata de apoi, sa cred in viata vesnica si fericita. Sa cred ca exista iad si sa-l cred gol, pentru ca toti oamenii sunt buni, iar pacatele minore pe care le au (justificat, desigur!) le sunt iertate. Sa cred ca religia mea-i cea mai buna, mama mea – cea mai frumoasa, tatal meu – cel mai corect; sa cred ca nimeni nu greseste, niciodata, cu nimic. Sa cred ca atunci cand iubesti pe cineva, te iubeste si el. Sa cred ca te mariti o data pentru totdeauna. Sa cred ca nu inseli. Sa cred ca nu te plictisesti. Sa sper la nesfarsit. Sa cred ca atunci cand imi doresc ceva, Universul chiar contribuie la-ndeplinirea dorintei mele. Sa nu-l fi citit pe Coelho. Dar l-am citit. Si-am facut si tampenii mai mari de-atat. Dar n-am de gand sa ma urc pe-un bloc si s-amenint cu sinuciderea; sau sa m-ascund in munti si sa-mi plang, pan’ la nouaj’ de ani, prostiile din adolescenta; nu ma duc sa bag bani in buzunarul unui psiholog, sa ma-mpace cu mine, cand o pot face, la fel de bine, sigura; nu fug in Tibet, iar dac-as fugi, mi-as pune-n bagaj toate amintirile; bune, rele, imi apartin; n-as mai fi eu fara amintirile mele; n-as mai fi asa. N-as vrea sa nu mai fiu eu. Ce, tu ai vrea sa nu mai fii tu?! Sau ai vrea ca eu sa nu mai fiu eu?!