sâmbătă, octombrie 09, 2010

Bad day

Mi se-ntampla rar, da' mi se-ntampla totusi: sa ma trezesc dimineata cu ochii umflati si cu o fata care nu cere nimic, cu cearcane si cu buzele intinate pe toata fata, si cu o stare de tot cacatu'. Sa vreau sa-i dau cuiva un pumn in fata. Primul lucru pe care sa-l spun cand ma ridic din pat sa fie "baga-mi-as pula, sunt o ratata". Sa ma enerveze toata lumea. Sa nu-mi convina ca paharul colegei mele e pe marginea mesei, si nu in mijloc. Sa ma enerveze Charlie, ca vrea afara. Ah, si sa ma sune maica-mea sa ma-ntrebe daca sunt bine, fericita. Am dimineti in care m-as certa cu prietenele mele, cu amicii mei gay (ca amicii mei ne-gay sunt fostii iubiti), cu mama, cu tata, cu frate-meu, cu Charlie, cu tipu' cu care-am iesit saptamana trecuta, cu tipul cu care-mi planificasem sa ies saptamana asta (bat campii, desigur), cu proprietarul apartamentului unde stau in chirie (si care nici nu stie ca eu stau in apartamentul lui), cu administratorul blocului, cu casiera de la Mega Image, cu babele care vor sa ma ridice pe mine ca sa stea ele pe scaun in autobuz, cu secretarele de la facultate, si, in fine, cu toti oamenii care-mi fac viata mai frumoasa. Dimineti in care m-as certa cu multimea. La fel de rar imi doresc s-ascult Theatre of Tragedy, sa fumez tigara dupa tigara si sa fiu singura. Sunt momentele in care m-as desparti de prietenul meu, dac-as avea unul. Si dupa ce trece cam un pachet de tigari, asa, incep sa ma gandesc la chestii existentiale, gen ce mananc azi si ce am de gand sa fac cu viata mea. Si-mi trec tot felu' de rahaturi prin cap, sa fac nu stiu ce curs de limbi straine sau de fotografie, sa ma-nscriu la nu stiu ce master prin nu stiu ce tara, sa-mi fac un imprumut si sa-mi iau masina, sa-mi fac un imprumut si sa-mi iau casa (asta e imposibil, evident, la salariul pe care-l am, da' realismul nu ma-mpiedica sa visez). Si apoi realizez ca n-am bani de nu stiu ce curs, ca nu stiu suficient de bine limba incat sa fac masterul in tara aia, ca degeaba-mi iau masina si pot plati ratele, ca nu-mi permit s-o si intretin, ca n-o sa am prea curand posibilitatea sa-mi iau casa. Si ma trezesc in acelasi punct, si habar n-am incotro s-o apuc si cum sa fac. Asa ca o sun pe mama, ii spun ca sunt bine, il sun pe frate-meu sa-l intreb de sanatate, le pregatesc pranzul colegilor de apartament si stabilesc sa ies cu prietenii la o bauta, dupa ce-mi plimb catelu'. And they make my day. Meanwhile, mai am un pachet de tigari si asta. Nici zilele proaste nu mai sunt ce erau odata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cap ou pas cap? Comment if you dare

Shiny happy Sinzy