Trandafirul disparut - Serdar Ozkan

E poate una din cele mai slabute carti citite. Cu siguranta una din cele mai puerile. Suficient de coerenta si de atragatoare, dar cu siguranta fara stil. Dar atata nevoie aveam sa citesc cartea asta! Mi-a picat in mana, parca din cer, exact cand trebuia. Nu e stufoasa, nu e o carte cu care sa te lauzi ca ai citit-o. Sau poate n-oi sti eu s-o apreciez, na. Autorul, Serdar Ozkan, pare-se ca-i cam al treilea dintre cei mai bine vanduti scriitori turci contemporani. Ei, dar asta nu-nseamna nimic, si Coelho se vinde. Ma rog, e un tip care scrie, care scrie comercial si care, desi mie, una, mi-a amintit de alta carte din “top last 10” – “Alchimistul”, e comparat cu Orhan Pamuk. “Trandafirul disparut”, mai pe scurt, e un roman initiatic (cel mult) pentru adolescenti. Dar cum copiii din noi isi cauta vesnic vise si credinte, poate fi o carte draguta. Ah, sau doar copilul din mine face asta? Pentru ca eu, da, sunt o visatoare si o optimista. Intr-atat, incat uneori mi-ar placea sa am o religie si sa cred in ceva. Intr-atat, incat sper ca la un moment dat mi se va intampla ceva nemaipomenit care-mi va schimba radical viata. Intr-atat, incat sa citesc romane initiatice pentru adolescenti, si sa simt ca acel ceva nemaipomenit e tot mai aproape in spatiu si timp de mine. E o carte pentru dezorientati. De citit cand nu-ti gasesti locul. P.S.: Astept cu sufletul la gura un Vargas Llosa, care sa nu ma lase sa-mi dorm noptile pana-l termin.